• La cum arată presa astăzi, am sentimentul că a nu ști ce se spune prin ziare este un semn al bunei educații.
• Nu poți pretinde că ești om educat dacă te „lupți” cu toți agramații pe rețelele sociale, savurând „punerea la punct” a acestora, în aclamațiile altor agramați partizani. Este ca și cum, adult fiind, te-ai bate cu sugari și te-ai mai și bucura de victorie.
Cu cine îți măsori puterile - îți dezvăluie adevăratul caracter.
• Cea mai recentă degradare, degradarea ultimă, este pierderea rușinii omului în public.
Totul sub iluzia că orice ar spune, orice ar face, orice ar fi, grotescul prezenței sale se diluează în parte atunci când ajunge public; unii îl vor vedea așa cum este, alții însă îi vor înțelege urâțenia drept „cool”.
Sperând că este ceea nu este, omul devine vulgar dincolo de orice limită.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Mintea omului este complicată, iar înțelegerea acesteia în totalitate este imposibilă, date fiind probleme insolvabile precum: liberul-arbitru sau conștiința. Dar putea studia mintea umană și putem trage concluzii statistice privind reacțiile minții la diverse situații.
Iată un experiment simplu: am două cupe identice, cu deschiderea în jos, în care ascund, cam cum fac cei care joacă alba-neagra, două bile, una albă, cealaltă neagră, fără ca tu să vezi ce bilă este în ce cupă. Nu ai nicio informație cu privire la bilele din cupe, deci nu-ți poți baza decizia pe asta.
Îți dau 5 dolari (circa 25 lei) dacă ghicești în ce cupă este bila albă.
Și acum vine partea interesantă: ce faci dacă, după ce alegi o cupă, dar nu verifici încă ce bilă este în aceasta, îți ofer 6 dolari ca să-ți modifici decizia și schimbi cupa? La urma urmelor probabilitatea este de 50%. Nu scade dacă îți schimbi decizia.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Psihologie
• Legătura dintre disponibilitatea cunoașterii și răspândirea cunoașterii este foarte redusă.
• Un lucru extraordinar pe care fizicienii l-au observat despre natură, deși nu au nicio explicație, este că undele electromagnetice, în vid, și undele gravitaționale au aceeași vitează, c. Nu este nimic în cosmos care să ne dea vreo idee de ce ar trebui să fie așa. Practic, după ce Einstein a stabilit că nimic nu depășește viteza luminii în vid, nimic nu pare să îndrăznească să-l contrazică! Nici măcar undele gravitaționale.
Ideea care apare este că trebuie să fie un element comun sau o justificare comună pentru viteza identică a celor două tipuri de unde.
• Cumva, pe nedrept, fotonul a pierdut lupta pentru titlul de „particula lui Dumnezeu” cu mult mai obscurul, dar la fel de importantul, boson Higgs.
Fotonul a fost totuși „invocat” de Dumnezeu în faimoasa declamație biblică: „Să fie lumină!”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Condiții gravitaționale diferite afectează modul în care ceasurile afișează timpul
În acest articol vreau să explorez o idee pe care am mai exprimat-o, pe scurt, și în alte articole, și anume vreau să vorbesc despre legătura dintre mecanisme de măsurare a timpului, precum ceasurile, și modul de funcționare al altor sisteme, cum ar fi o celulă a organismului uman.
Cu alte cuvinte, dacă un ceas indică timpul în mod diferit dacă-l mutăm într-un loc din univers care-i influențează funcționarea (cum ar fi o gravitație diferită), înseamnă asta că și corpul uman va funcționa diferit? Aceasta este presupunerea curentă din fizică și o vedem exploatată în filme precum Interstelar.
Dar este util, cred, de mers în profunzime și văzut care este esența unui ceas și ce înseamnă că acesta măsoară... timpul.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Faimosul fizician american Richard Feynman este creditat cu maxima: „Filozofia științei este la fel de utilă oamenilor de știință, precum este ornitologia păsărilor”. Când am dat de ea prima dată, am fost instantaneu atins de condescendență... Toți marii gânditori își au păcatele lor, la urma urmelor 😀 Einstein a fost un admirator al lui Lenin!
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cărți: citate, recenzii și note de lectură
O lume cu puțin umor
• Trăim într-o lume de oameni din ce în ce mai serioși. Iar când nu sunt serioși, spun bancuri proaste. Adesea, și fără talent.
Umorul contextual, care se conectează la aproape orice situație din viața de zi cu zi, a devenit o știință secretă, practicată de din ce în ce mai puțini.
Să fii serios, când nu e nepotrivit să faci o glumă, nu înseamnă doar o șansă ratată de a-ți face viața mai frumoasă, ci și un semn al degradării ca om.
Nimic nu ne bucură din bucuria altuia
• Cum spuneam în alte rânduri, nimănui nu-i pasă de fapt de suferința altuia. Și atunci când crezi că îți pare rău de cineva, îți pare rău, în fapt de tine. Când plângi moartea cuiva, plângi, în fapt, faptul că tu l-ai pierdut pe cel care a murit, că nu-ți mai poate fi util. Asta este natura umană.
La fel de valid este că nici nu ne putem bucura pentru succesele/ bucuriile altuia, atâta vreme cât nu avem sau percepem un beneficiu direct. De aceea sunt atât de plictisitori cei care se laudă pe sine cu diverse împliniri reale sau închipuite sau vorbesc despre apropiați care au făcut lucruri extraordinare. Nu ne interesează. Cel mult apare sentimentul invidiei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Așteptând... sfârșitul lumii
• Lucrurile au tendința, în genere, de a fi la fel și mâine. Economia, situația politică, situație de securitate. Situația sanitară.
Până vine, mereu surprinzător, schimbarea. O criză economică, o schimbare radicală de putere, un război, un nou virus.
O superputere a minții noastre, inducția, care se bazează pe prezicerea viitorului pornind de la trecut, dar care are, desigur, un grad de incertitudine, ne expune inevitabil în fața schimbărilor radicale.
Probabil că și încălzirea globală este în aceeași paradigmă: ne tot așteptăm ca lucrurile să rămână la fel, până când vom constata siderați că schimbările lente ne-au adus într-un punct în care ororile generate de schimbările climatice sunt de neoprit. În această privință, practic nimeni nu face nimic semnificativ.
→ Citește și: Patru metode pentru a învăța să gândești cu propria minte
O uimitoare potriveală cosmică
• Un lucru care, de câte ori mi-l amintesc, mă stupefiază: satelitul natural al Terrei, Luna, este de 400 de ori mai mic decât Soarele și este de 400 de ori mai aproape de Terra decât acesta, ceea ce face ca atunci când Luna se situează între Terra și Soare să avem eclipsă de Soare.
Da, toată lumea știe de eclipse, dar cât de uimitor este că din toate combinațiile posibile cu privire la dimensiuni și distanțe, Luna este exact cât trebuie și exact unde trebuie pentru o eclipsă perfectă? Pare că cine a stabilit asta cu maximă atenție :)
Următoarea eclipsă totală de Soare va fi vizibilă în România pe 3 septembrie 2081. Sper că vom fi toți cei care știm de acest articol aici :)
Notă: diametrul Soarelui este de 1.400.000 km, cel al Lunii de 3.500 km.
→ Citește și: Cum arată, realmente, sistemul solar la scară (distanțele reale dintre planete, în raport cu Soarele)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
În urmă cu puține zile, un filozof pe care-l urmăresc pe Twitter, Keith Frankish, vine cu următoarea provocare:
„Imaginați-vă că ați crede următoarele:
- oamenii dispun de moralitate.
- să fii moral, înseamnă să fii conștient.
- să fii conștient, trebuie să ai un suflet imaterial; apoi devii convins că oamenii nu au, în fapt, suflete imateriale.
La care dintre cele trei afirmații renunți?”
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Cunoașteți opinia mea despre timp: este un concept uman. Timpul nu există în natură. Nu există un „lucru” exterior care să fie identificat drept „timp”. Timpul nu poate fi indicat ori/ și supus studiului nemijlocit.
Timpul pare a fi ceea ce indică ceasul, iar ceasul este un obiect uman, a cărui funcționare este determinată de măiestria făuritorului și influențele mediului înconjurător (gravitația, de pildă). Deși „timpul” este un instrument, fără îndoială, foarte folositor omului, acesta nu are o existență independentă, nu e ceva ce ține de alcătuirea lumii, nu este un ingredient al cosmosului.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Tribalismul ne asigură mai multă putere și protecție în cadrul unui grup. Dar tendința individului de a aparține unui grup asigură o trăsătură nocivă grupului: membrii grupului ajung să aibă idei bizare, pe care aceștia le susțin oricum ar fi. Un exemplu ar fi partidele politice, unde persoane decente ajung să susțină persoane și idei/ politici bizare.
În plus, indiferent de obiectivele mari și declarate ale grupului, fără un mecanism independent de autocontrol, în timp se poate ajunge la un comportament intern ce intră deschis în conflict cu obiectivele declarate. Luați ca exemplu comportamentul Bisericii Catolice în cazurile de abuzuri asupra unor copii.
• Un aspect stupefiant al adepților determinismului și lipsei liberului-arbitru este acela că, în mod misterios, aceștia se așteaptă să ne convingă de adevărul lor, rezultat al unui efort intelectual îndelungat. Dar dacă suntem mașini, orice efort, orice pasiune, orice aparentă descoperire - sunt toate rezultatul implacabil al progresului mecanismului neîndurător și precis al universului. Iar orice efort de convingere este ridicol și inutil.
Dacă, de pildă, Robert Sapolsky într-adevăr crede că nu există liber-arbitru, în orice apariție publică ar trebui să-și înceapă discursul prin a spune: „Sunt astăzi în fața dvs pentru că nu se putea altfel. Universul, acest mecanism uriaș implacabil, m-a adus în acest punct. Am descoperit fără voia mea, căci nu am nicio libertate în ceea ce fac, că nu am liber-arbitru. Știu că nu aveți nici dvs liber-arbitru și că sunteți aici pentru că nu puteți fi altundeva. Știu că nu depinde de mine sau de dvs dacă mă credeți sau nu, pentru că fiecare lucru din acest univers este predeterminat și nimeni nu poate decide nimic. Scriu cărți, le promovez și mă folosesc de fondurile obținute pentru că nu am scăpare, pentru că așa este scris.”.
Dar nu face asta, nu? Cumva, trăiește totuși cu impresia (sau, cel puțin, se comportă ca atare) că e singurul cu liber-arbitru, dar noi ceilalți nu avem.
• Astăzi, practic nu prea pare să mai existe problemă omenească să nu fie rezolvată cu mindfulness...
Mi se pare la fel de miraculos ca intervenția divină în meciurile de fotbal din liga 1.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
În 1922, sub titlul Tractatus Logico-Philosophicus (titlul fiind, cel mai probabil, inspirat după o carte a lui Spinoza, Tractatus Teo-logico-Politicus), apare la Londra cartea lui Ludwig Wittgenstein, care, după cum se exprimă chiar filozoful austriac în „Cuvânt înainte”, rezolvă „problemele în mod definitiv”. Problemele filozofiei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cărți: citate, recenzii și note de lectură
• Unii oameni simt că viața nu este pur și simplu despre a trăi. Trebuie să fie despre altceva, trebuie să fie ceva mai mult.
Gândul se atenuează cu vârsta.
• Propria moralitate, cea pe care o exercităm în propriile acțiuni, o regăsim în evaluarea altora. De aceea lideri cu intenții și comportamente imorale sau ilegale ne lasă indiferenți pe prea mulți.
• Contraintuitiv, dacă-ți faci cunoscute scopurile, probabilitatea de a le îndeplini scade. Pare că, odată expuse, ne pierdem din vitalitate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Nassim Nicholas Taleb, eseistul libanezo-american faimos în special pentru conceptul de „lebădă neagră”, este activ pe Twitter. Comentează diverse evenimente politice, periodic atacă diverse figuri politice sau literare și își testează propriile idei. Pe lângă activitatea intelectuală, acesta este pasionat de ciclism și practică și ridicarea de greutăți. Mai jos am extras 10 dintre cele mai recente gânduri publicate pe contul de Twitter.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Undeva, într-un colț al Twitter-ului, în urmă cu câteva zile a avut loc o discuție aprinsă între un filozof și un fizician despre existența electronilor. Filozoful, Philip Goff. Fiziciana, Sabine Hossenfelder. Conversația, pe alocuri destul de dură, este răspândită în mai multe fire de discuție, dar esența este aici.
Pe scurt, „bătălia” conține următoarele puncte de vedere:
- Goff spune: „Nu putem observa electronii, dar aceștia sunt parte dintr-o explicație teoretică bună cu privire la ce observăm”.
- Hossenfelder spune: „Noi (n.n. fizicienii) nu folosim niciodată presupunerea că „electronii există” pentru a explica datele. Când spunem că electronii există, vrem să spunem că un anume set de postulate matematice se dovedesc utile pentru a descrie observațiile”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
În 2014, David Boxenhorn, care se descrie pe pagina de LinkedIn ca inginer software, antreprenor și blogger, a publicat un articol denumit „Mundia & Modia: the two worlds in which we live”, pe care-l puteți citi în original aici, articol care a atras atenția, fiind menționat de diverși bloggeri de-a lungul timpului. Așa mi-am și amintit de el recent.
În esență, articolul susține că fiecare dintre noi trăiește în două lumi, denumite Mundia și Modia, doar că trăim mai mult într-una decât în cealaltă, iar caracteristicile lumii dominante determină atitudinea față de diversele evenimente din viața noastră și ne impun în final un mod de viață; cu alte cuvinte, puși în fața unei situații/ probleme, în funcție de lumea în care trăim, vom avea o abordare în consecință.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
