Conceperea unei serii de teste privind îndulcitorii părea destul de simplă pentru noi, ca oameni de știință specializați în apetitul uman și obezitate. Planul era simplu: să înlocuim zahărul adăugat dintr-o gamă de alimente cu diferite clase de îndulcitori, păstrând tot restul constant.
Am fi început cu un biscuit simplu cu umplutură de fructe și am fi continuat de acolo. În fiecare caz urma să măsurăm efectele asupra alegerilor alimentare ale participanților, metabolismului și indicatorilor de sănătate.
I-am prezentat ideea colaboratorului nostru, Alain Le Bail, profesor și cercetător senior în știința alimentelor în Franța, cu peste 30 de ani de experiență. Ne-a privit de parcă i-am fi cerut să construiască un pod folosind bezele.
Zahărul, ne-a spus el, nu este doar dulce. El oferă structură, textură, rumenire, umiditate și senzație în gură. Eliminarea lui nu modifică doar biscuitul; distruge regulile care fac ca acel produs să fie, de fapt, un biscuit.
Dacă până și noi, cercetătorii, trebuie să fim educați în privința acestor complexități, ce șanse are consumatorul obișnuit?
Îndulcitorii, cum vom numi această categorie largă de alternative la zahăr și potențiatori ai gustului dulce, erau cândva destul de nișați. Erau folosiți pentru a face mai ușoară o băutură răcoritoare sau pentru a îndulci un iaurt cu puține calorii, dar nu prea mult în plus. Astăzi, ei se găsesc pe aproape fiecare raft al supermarketului.
- Detalii
- de: Graham Finlayson, Catherine Gibbons și Jason Halford
- Alimentaţie-Sănătate
Aproximativ 40% dintre adulții din întreaga lume sunt afectați de osteopenie: o pierdere a densității minerale osoase. Această afecțiune este extrem de frecventă, în special la femeile aflate la menopauză și la persoanele vârstnice. Se estimează că în Regatul Unit au loc anual peste 500.000 de fracturi cauzate de densitatea osoasă scăzută.
Osteopenia în sine nu provoacă de obicei simptome și se dezvoltă lent, în tăcere. Mulți oameni nici măcar nu sunt conștienți că au această afecțiune până când suferă o fractură sau fac un test de densitate osoasă, recomandat de obicei din cauza unor factori de risc precum vârsta și menopauza. Acest lucru transformă osteopenia într-o problemă importantă de sănătate publică, dar adesea insuficient recunoscută.
Osul este un țesut dinamic care trece continuu printr-un proces de reînnoire numit remodelare osoasă. În timpul acestui proces, osul vechi este descompus (resorbție), iar os nou este format (formare).
- Detalii
- de: Hasmik Jasmine Samvelyan
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Insomnia ar putea tortura omenirea încă din Antichitate, dar în ultimii 20 de ani oamenii de știință au făcut progrese în înțelegerea privării cronice de somn.
Astăzi, privarea de somn este una dintre cele mai răspândite probleme psihologice raportate în Regatul Unit, aproximativ o treime din populația adultă a Angliei raportând frecvent simptome de insomnie.
Insomnia apare rareori de una singură, iar acest lucru ne duce la una dintre cele mai mari schimbări pe care oamenii de știință le-au făcut în înțelegerea privării cronice de somn. Marea majoritate a persoanelor cu insomnie are adesea și alte afecțiuni psihice sau fizice, precum diabet, hipertensiune, durere cronică, boli tiroidiene, probleme gastrointestinale, anxietate sau depresie.
Insomnia asociată cu o altă boală sau tulburare era numită insomnie secundară. Asta însemna că insomnia era considerată o consecință a acelor afecțiuni de bază. Ca urmare, până relativ recent, medicii nu încercau în general să trateze insomnia secundară.
- Detalii
- de: Iuliana Hartescu
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Îmbătrânirea este unul dintre cele mai complexe procese biologice cunoscute. Timp de decenii, cercetătorii au încercat să afle dacă degradarea organismului este rezultatul acumulării întâmplătoare de daune moleculare sau dacă există mecanisme biologice organizate care coordonează această transformare lentă a corpului. Un nou studiu realizat la Rockefeller University sugerează că răspunsul este mai nuanțat: îmbătrânirea nu este complet haotică, ci implică schimbări coordonate, care afectează anumite tipuri de celule în momente specifice ale vieții.
Echipa condusă de biologul Junyue Cao a realizat una dintre cele mai detaliate hărți ale îmbătrânirii la mamifere. Cercetătorii au analizat aproximativ șapte milioane de celule provenite din 21 de țesuturi diferite de șoarece, comparând animale tinere, adulte și bătrâne. Scopul a fost să observe, la nivel celular și molecular, ce se schimbă în organism odată cu vârsta.
Rezultatele oferă o imagine surprinzător de complexă asupra modului în care corpul se degradează. Unele tipuri de celule rămân relativ stabile pe parcursul vieții, în timp ce altele suferă transformări dramatice. Mai mult, schimbările par să fie coordonate între organe diferite, iar masculii și femelele îmbătrânesc adesea diferit chiar la nivel celular.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
În mod instinctiv, asociem frigul extrem cu tremuratul, durerea și senzația intensă de îngheț. Totuși, medicina cunoaște de mult un fenomen aparent absurd: unele persoane aflate în ultimele stadii ale hipotermiei încep să simtă că le este foarte cald. Uneori își scot hainele chiar în mijlocul zăpezii.
Fenomenul este atât de neobișnuit, încât a alimentat numeroase mituri și interpretări greșite. Salvamontiștii și medicii legiști întâlnesc însă aceste cazuri în mod real. Victime găsite dezbrăcate pe munte, în păduri sau după furtuni de zăpadă nu sunt rare în cazurile de hipotermie severă.
În spatele acestui comportament se află o combinație dramatică de dereglări neurologice și cardiovasculare. Organismul încearcă disperat să supraviețuiască frigului, iar în ultimele faze mecanismele sale de apărare încep să cedeze.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ni se spune că „statul pe scaun este noul fumat”. Este o expresie memorabilă, care pare să rezume o problemă foarte reală, dar este și o simplificare excesivă. Dacă statul jos ar fi întotdeauna cea mai proastă opțiune, am putea rezolva problema pur și simplu ridicându-ne, însă lucrurile nu stau așa.
Pentru milioane de oameni, lucrul în picioare nu este o alternativă sănătoasă, ci o cerință zilnică. Personalul din sănătate și industrie, profesorii, vânzătorii, ospătarii și frizerii petrec nenumărate ore în picioare, iar acest lucru își pune, de asemenea, amprenta asupra sănătății lor.
Tulburările musculo-scheletice – care afectează spatele, gâtul, umerii, picioarele și labele picioarelor – reprezintă cea mai frecventă problemă de sănătate la locul de muncă în Europa.
- Detalii
- de: Alejandro J. Almenar Arasanz și Marta Diarte Oliva
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Efectul radiației ultraviolete solare asupra pielii. Subiectul din imagine a fost șofer de camion 28 de ani, fiind sub incidența razelor solare în special pe partea stângă, după cum se poate observa.
Credit: The New England Journal of Medicine
Îmbătrânirea pielii este un proces complex, determinat atât de factori interni, biologici, cât și de factori externi, legați de stilul de viață. Deși industria cosmetică și rețelele sociale promovează numeroase soluții pentru „piele perfectă”, dovezile științifice indică faptul că doar câteva intervenții au efecte reale și consistente. Înțelegerea mecanismelor îmbătrânirii este esențială pentru a separa miturile de realitate.
Îmbătrânirea nu afectează doar pielea
Procesul de îmbătrânire facială nu se limitează la stratul superficial al pielii. El implică simultan pielea, țesutul adipos, musculatura și structura osoasă.
Începând chiar din jurul vârstei de 20–30 de ani, apar modificări în țesutul adipos facial. Unele compartimente de grăsime se reduc, în timp ce altele pot crește sau migra. Acest dezechilibru duce la apariția pliurilor, a aspectului de „cădere” a obrajilor și a pungilor de sub ochi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Explorarea spațiului cosmic nu presupune doar cunoștințe avansate de inginerie, fizică sau medicină, ci și dezvoltarea unor abilități aparent banale, dar esențiale în condiții de microgravitație și izolare. Experiența acumulată în ultimele decenii de misiuni cu echipaj uman, inclusiv cele asociate programului NASA, arată că adaptarea la mediul spațial implică o serie de competențe neobișnuite, dar necesare pentru funcționarea optimă a echipajelor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Corpul uman este adesea descris ca o minune a „designului perfect”: elegant, eficient și fin reglat pentru scopul său. Totuși, atunci când privim mai atent, apare o imagine destul de diferită.
Departe de a fi o mașinărie fără cusur, corpul seamănă mai degrabă cu un mozaic de compromisuri modelate de milioane de ani de ajustări evolutive. Evoluția nu proiectează structuri de la zero. Mai degrabă, modifică ceea ce există deja.
Ca urmare, multe aspecte ale anatomiei umane sunt doar soluții „suficient de bune” – funcționale, dar departe de a fi perfecte. Unele dintre cele mai frecvente probleme și afecțiuni medicale apar direct din aceste constrângeri moștenite.
Coloana vertebrală
Coloana vertebrală umană ilustrează cel mai bine această poveste.
- Detalii
- de: Lucy E. Hyde
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Ți s-a întâmplat vreodată să adormi și, dintr-odată, să auzi ceea ce pare a fi o împușcătură, o ușă trântită sau o explozie în interiorul capului? Te trezești brusc, cu inima bătând puternic, te ridici în șezut în pat, dar în cameră este liniște. Nu s-a întâmplat nimic, dar a părut foarte real.
Această experiență are un nume dramatic: sindromul capului care explodează.
În ciuda denumirii alarmante, nu este periculos, nu este dureros și nu este un semn că există o problemă la nivelul creierului.
- Detalii
- de: Flavie Waters
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Este ușor să trecem cu vederea faptul că peste 90% dintre tratamentele medicale nu sunt susținute de dovezi solide. Oamenii pot considera frustrant – chiar enervant – atunci când o analiză concluzionează că dovezile pentru un tratament sunt prea slabe pentru a spune dacă ajută sau dăunează.
Acesta a fost cazul deciziei recente a NHS England de a restricționa noile prescripții de hormoni pentru schimbarea sexului la tinerii de 16 și 17 ani.
Dificultatea de a baza deciziile clinice pe dovezi solide nu este nouă și nici nu este specifică medicinei de gen. Archie Cochrane, un cercetător scoțian de pionierat, a acordat obstetricii și ginecologiei o „lingură de lemn” în 1979 pentru cea mai slabă utilizare a dovezilor științifice în practica clinică; un verdict dur care a determinat domeniul să își revizuiască modul în care evaluează și aplică cercetarea. Acest lucru a dus la primul manual bazat pe dovezi, la o mișcare globală și la o bibliotecă online.
Și alte domenii medicale s-au confruntat cu această provocare, adesea fără să fie vina lor. Pediatria, de exemplu, se confruntă cu un echilibru dificil atunci când încearcă să producă studii clare și de încredere.
- Detalii
- de: Andrew Booth
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Răsfoiește un manual, urmărește un influencer din zona de wellness sau ascultă o conversație la sală și poate părea că, în fapt, corpul uman a fost deja cartografiat complet. Fiecare mușchi are un nume, fiecare nerv este trasat. Totul este înțeles și ușor accesibil.
Cei mai mulți oameni recunosc cel puțin câțiva termeni anatomici – „trapez”, „fesieri”, „biceps”. După secole de disecții, microscopie și imagistică medicală, pare rezonabil să presupunem că munca este încheiată. Cu siguranță anatomia, ca disciplină, trebuie să fie completă?
Nu este. Nici pe departe.
- Detalii
- de: Michelle Spear
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Rinichii sunt printre cele mai eficiente și mai puțin conștientizate organe ale corpului uman. În fiecare zi, ei filtrează aproximativ 150 de litri de sânge, eliminând deșeurile și reglând echilibrul apei, sărurilor și substanțelor nutritive. Fără această funcție continuă, organismul ar deveni rapid toxic pentru sine.
O analogie simplă ajută la înțelegerea rolului lor: corpul poate fi comparat cu o piscină, iar rinichii cu sistemul de filtrare. Atunci când filtrul funcționează, apa rămâne limpede. Când cedează, impuritățile se acumulează rapid, iar sistemul devine inutilizabil. La fel, fără rinichi funcționali, substanțele nocive se acumulează în sânge, punând viața în pericol.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
Într-o uimitoare întorsătură a destinului, tumora agresivă de cancer cervical care a ucis-o pe Henrietta Lacks, o mamă afro-americană de 31 de ani, a devenit un instrument esențial care a ajutat domeniul biomedical să înflorească în secolul al XX-lea. Ca cercetător în domeniul cancerului care folosește celule HeLa în activitatea mea de zi cu zi, chiar și mie îmi este uneori greu să cred acest lucru.
În februarie 2026, la peste 70 de ani după ce medicii i-au prelevat celulele fără consimțământul sau cunoștința ei, familia Lacks a ajuns la o înțelegere cu compania de biotehnologie Novartis, pe care o dăduse în judecată în 2024 pentru că a câștigat miliarde de dolari din celulele ei recoltate în mod neetic. Descendenții lui Lacks au intentat procese și împotriva altor companii de biotehnologie, inclusiv Thermo Fisher, cu care au ajuns la o înțelegere în august 2023. Familia nu fusese compensată anterior.
Celulele de cancer cervical ale lui Lacks, numite „HeLa” după primele două litere ale prenumelui și numelui ei de familie, sunt imortale, continuând să se dividă atunci când majoritatea celulelor ar muri.
Această capacitate de a supraviețui de-a lungul unor generații nesfârșite de celule este ceea ce le face neprețuite pentru oamenii de știință care efectuează experimente pe celule umane.
- Detalii
- de: Ivan Martinez
- Biologie
De câte ori nu ți s-a întâmplat să iei o gustare, deși tocmai ai terminat masa și nu îți este, în mod real, foame? Tendința de a ronțăi „din reflex” este adesea pusă pe seama lipsei de voință. Însă ar putea ca explicația să fie mai profundă: creierul continuă să reacționeze la indiciile alimentare chiar și atunci când corpul are deja ce-i trebuie din punct de vedere alimentar.
Studiul, publicat în revista științifică Appetite, arată că mecanismele cerebrale ale recompensei rămân active în fața imaginilor cu mâncare, indiferent de gradul de sațietate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Alimentaţie-Sănătate
