- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 681
Am scris pe scientia.ro mai multe articole despre HIV (din engleză: Human Immunodeficiency Virus - Virusul Imunodeficienţei Umane) și SIDA (din franceză: Syndrome d'Immuno-Deficience Acquis). Vă prezentăm o scurtă listă de aspecte succinte, la obiect, despre HIV și SIDA pornind de la un articol publicat inițial pe acest site, dar adăugând diverse informații de completare, care ni s-au părut de interes.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1271
În 1948 oftalmologul spaniol Jose Igacio Barraquer Moner (da, spaniolii au multe nume...) s-a săturat de soluția numită „ochelari”. A vrut o soluție pentru vederea imperfectă care să renunțe la ajutoare externe și care să acționeze direct asupra ochilor. Așa că a inventat o metodă chirurgicală care, cel mai probabil, nu va fi pe placul dumneavoastră: lua partea exterioară a corneei, o punea în nitrogen lichid, folosea un fel de strung în miniatură pentru a schimba forma corneei, apoi o reatașa pe ochiul pacientului.
Desigur, în cei 70 de ani care s-au scurs de la încercările lui Moner multe s-au întâmplat în lumea chirurgiei ochiului. Chirurgii moderni pot modifica forma corneei cu metode mai puțin invazive. Vorbim, desigur, despre folosirea laserului, care este atât de precisă, că putem practic scrie propoziții pe fire de păr.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1722
Ce s-ar întâmpla dacă am putea merge înapoi în timp, până la un anumit moment, ales în mod arbitrar, iar universul şi-ar reîncepe cursul său către viitor? Ar urma evoluţia acelaşi curs, iar omul ar apărea pe Terra, în mod inevitabil?
Paleontologul american Stephen Jay Gould a propus acest faimos experiment de gândire la sfârșitul anilor '80 - și este unul care încă mai stârneşte imaginația biologilor astăzi.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1153
Problema conștiinței pare, deocamdată, impenetrabilă. Oricât s-ar cercetat și scris pe acest subiect, pare că nu ne-am apropiat niciun centimetru de înțelegerea "mecanismului" care face posibilă conștiința. Am scris recent un articol în care am arătat de ce credem că, în fapt, conștiința va rămâne un mister pentru totdeauna. Chiar dacă vom ajunge să creăm o hartă precisă a întregii activități cerebrale, nu vom ști ce este această stare profund personală, nesondabilă din afară, numită conștiință.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1958
Globule roşii normale (rotunde) şi afectate de boală (formă de seceră)
Anemia falciformă (denumită şi siclemie sau drepanocitoză) este o maladie ereditară caracterizată printr-o formă anormală a hematiilor, acestea având o formă de seceră (eng. sickle), în loc de formă de disc biconcav. Anemia falciformă este cea mai frecventă boală de sânge ereditară, care afectează milioane de oameni din întreaga lume.
În urmă cu ceva ani era aproape imposibil de trăit cu anemie falciformă, dar astăzi știm mult mai multe despre asta și se dovedește că ceva la fel de simplu ca apa poate ajuta la ținerea ei sub control.
Anemia falciformă a fost de fapt prima boală moleculară, identificată în Chicago în 1910. Și-a primit numele de la mutațiile globulelor roșii, a căror formă seamănă cu o seceră. Celulele roșii din sânge - care sunt în mod normal rotunde, ca baloanele - își schimbă forma și devin rigide. O problema cu celulele roșii care iau forma unei secere, este că sunt foarte lipicioase, astfel încât celulele pot deteriora pereții vaselor sanguine.
- Detalii
- Scris de Alison Astles
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 915
A existat un moment în care, în calitate de farmacist, mi-am dat seama că o mulțime de oameni cărora le-am dat medicamente urmau să beneficieze de avantaje minime sau chiar deloc. Personalul medical ia decizii privind utilizarea unui medicament sau altul pe baza dovezilor extrase din studiile clinice. Studiile clinice ne oferă date care arată probabilitatea ca un medicament să aibă efectul dorit, dar există și posibilitatea lipsei eficienței.
Studiile clinice sunt o modalitate bună de identificare a unor medicamente care, în general, sunt eficiente în obținerea unui anume efect. Dar „în general” nu ține cont de diferențele dintre pacienți, ceea ce înseamnă că pacienții pot reacționa foarte diferit la medicamentele care li se administrează.
Promisiunea medicinii personalizate este că printr-o mai bună înțelegere a profilului genetic al pacientului, alături de factori precum stilul de viață, dieta și mediul de viață, li se pot prescrie diferite medicamente în funcție de ceea ce știm despre modul în care medicamentele respective îi vor afecta personal.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1351
Unii dintre noi preferă să nu se descalţe la uşă, chiar dacă este vorba de propria locuinţă. În filme apare deseori această imagine: locatarii sunt încălţaţi pretutindeni şi se descalţă înainte de a se pune în pat. Dar cât de sigură este această opţiune din perspectiva sănătăţii, de vreme ce este de presupus că încălţămintea este purtătoarea microbilor cu care ia contact în afara casei?
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1946
Tetanosul este o boală infecțioasă gravă, cu potențial fatal, cauzată de bacteria clostridium tetani. Bacteria, odată ajunsă în organism, produce două toxine: tetanospazmina si tetanolizina. Toxinele generează contracturi musculare puternice (pot duce inclusiv la fracturarea oaselor) şi leziuni la nivelul muşchiului cardiac.
Faptul că înţeparea cu un cui ruginit poate duce la tetanos este una dintre poveştile pe care le auzi de copil. Ideea care ţi se inculcă este că tetanosul trebuie să aibă legătură cumva cu rugina. În fapt, nu are; aşa cum am menţionat mai sus, tetanosul este provocat de o bacterie, iar respectiva bacterie nu are nicio legătură specială cu rugina.
Această poveste a cuiului ruginit este asemănătoare cu cea privind pietrele la rinichi, care ar fi provocate de calcarul (şi magneziul) din apă. În fapt, un rol important îl are cantitatea de apă consumată zilnic, precum şi alţi factori, dar nu duritatea ei.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1345
Pe tânăra planetă Pământ, cu miliarde de ani în urmă, compuși organici simpli au format structuri mai complexe care s-au putut dezvolta şi reproduce. Vorbim despre primele vieţuitoare pe Pământ, care sunt la originea miliardelor de specii care au locuit ulterior pe planeta noastră. La vremea respectivă, Pământul era aproape complet lipsit de ceea ce numim un mediu propice vieţii. Tânăra planetă a fost caracterizată de o activitate vulcanică intensă și o atmosferă ostilă vieţii.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1338
Bacteria Streptococcus pneumoniae, o cauză comună a pneumoniei. Imagine realizată cu un microscop electronic
Macrofage, citokine, celule T - sistemul imunitar are un întreg arsenal de moduri de a lupta împotriva unei infecții. Dar când vine vorba de unele boli, modul în care organismul se apără poate avea consecințe nedorite. În cazul pneumoniei, răspunsul sistemului imunitar poate fi letal.
Pneumonia nu se referă doar la un singur virus sau o singură bacterie. Este o afecțiune care poate fi cauzată de o serie de bacterii, virusuri sau chiar fungi, cea mai frecventă cauză fiind bacteria Streptococcus pneumoniae, cunoscută și sub denumirea de pneumococ, la care ne vom referi în acest articol.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Concepte fundamentale din biologie
- Accesări: 2122
Celula eucariotă. Organite celulare: (1) nucleol (2) nucleu (3) ribozomi (4) vezicule, (5) reticul endoplasmatic rugos, (6) aparatul Golgi, (7) citoschelet, (8) reticul endoplasmatic neted, (9) mitocondrie, (10) vacuole, (11) citoplasmă, (12) lizozom, (13) centriol.
Celulele sunt cele mai mici unități ale unui organism. Toate celulele au trei lucruri în comun, indiferent de ce tip sunt. Celulele au o membrană celulară, care separă interiorul celulei de exterior, citoplasma, un fluid gelatinos, și ADN-ul, materialul genetic al celulei.
Celulele se împart în două categorii. În prima categorie sunt celulele eucariote. Acestea au organite care includ nucleul și alte părți speciale. Celulele eucariote sunt cele mai avansate, cum ar fi cele găsite în plante sau animale. În cea de-a doua categorie se află celulele procariote. Acestea nu au un nucleu sau organite conținute într-o membrană. Deși au material genetic, acesta nu se află într-un nucleu. Celulele procariote sunt întotdeauna organisme unicelulare, cum ar fi bacteriile.
- Detalii
- Scris de Hassan Vally
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1011
Termenul de "imunitate de grup" provine din observarea modului în care o turmă de bivoli formează un cerc, cu cei puternici la exterior, protejând pe cei mai slabi și mai vulnerabili aflaţi la interior.
Acest fenomen este similar cu modul în care funcționează imunitatea de grup în prevenirea răspândirii bolilor infecțioase. Cei care sunt suficient de puternici pentru a fi vaccinați se protejează direct de infecție. De asemenea, protejează indirect persoanele vulnerabile care nu pot fi vaccinate.
- Detalii
- Scris de Rodney Sinclair
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1461
Părul nedorit facial şi de pe corp afectează modul în care ne simţim, interacţiunile noastre sociale, ce purtăm şi ce facem. Opţiuni pentru a camufla ori a înlătura părul există: smulgerea părului, rasul, albirea, utilizarea de creme şi epilarea cu dispozitive ce smulg simultan mai multe fire. Opţiuni cu efecte pe durată lungă sunt: electroliza, care presupune utilizarea curentului electric pentru a distruge foliculii firelor de păr, şi terapia cu laser.
- Detalii
- Scris de Jarek Bryk (traducere: Mircea Băduţ)
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1001
Un schelet-fosilă complet al unei specii dispărute, dinozaurul Triceratops. Oamenii de ştiinţă folosesc atât dovezi fosile, cat şi ADN-ul pentru a urmări evoluţia speciilor dispărute. Barks/Shutterstock.com
Cum apar speciile noi şi cum apar tipuri complet noi de organisme? Timpul şi separarea sunt factorii cheie.
Mai întotdeauna când oamenii se gândesc la evoluţie, ei se gândesc la ideea lui Charles Darwin privind selecţia naturală, unde un tip de organism evoluează într-un fel foarte diferit, pe perioade lungi de timp: cum ar fi transformarea peştilor în animalele terestre sau a primatelor timpurii în oameni. Însă pentru oamenii de ştiinţă evoluţia înseamnă ceva mai subtil: o schimbare în frecvenţa variantelor genetice (secvenţe de ADN care variază între indivizi) în cadrul unei populaţii. Şi – în contrast cu ideea populară a evoluţiei – astfel de schimbări sunt determinate de mulţi factori, nu doar de selecţia naturală: mutaţiile, migraţia şi întâmplarea sunt toate mecanisme de modificare evolutivă.
- Detalii
- Scris de Priyamvada Chugh (traducere: Mircea Băduţ)
- Categorie: Concepte fundamentale din biologie
- Accesări: 1131
Sânge uman, prezentând celule roșii biconcave, celule T (portocaliu) și trombocite (verde).
Credit: ZEISS Microscopy/Flickr, CC BY-NC-ND 2.0
Miliarde de ani de evoluție au dat organismelor vii o diversitate uimitoare de aspecte și de forme, de la neregularitatea amorfă a animalelor simple, cum ar fi spongii, până la formele sculptate și simetrice ale unor creaturi mai complexe, cum ar fi omul. Dar nu numai corpurile organismelor au o varietate mare de forme, ci și celulele care le constituie.
De obicei formele celulelor sunt legate de funcția lor. De exemplu, neuronii din creierul nostru au ramuri stelate pentru a se conecta cu alți neuroni, iar celulele roșii din sânge au forma unor discuri biconcave pentru a-şi maximiza capacitatea de a transporta oxigen, permițându-le totodată să se strecoare şi prin cele mai înguste vase de sânge. Prin contrast, macrofagele (un tip de celule albe din sânge) s-au adaptat altfel, forma lor de amibă ajutându-le să înghită corpuri străine.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1161
Mycobacterium tuberculosis
Tuberculoza este una dintre cele mai periculoase boli infecțioase, ucigând mai mulți oameni decât HIV ori malaria. Dar ce provoacă această boală și cum se face că microbul care o generează a rezistat eforturilor medicinei de a-l elimina?
În mod obișnuit, bacteria care provoacă tuberculoza, mycobacterium tuberculosis, se transmite prin aer. Bacteriile călătoresc prin căile noastre respiratorii și ajung la plămâni. Aici celule ale sistemului imunitar, numite macrofage, încearcă, de cele mai multe ori cu succes, să ucidă agentul patogen invadator.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 2381
Harta radonului în România, 2018.
Sursa: Centrul comun de cercetare al Comisiei Europene
Pentru mulți dintre noi una dintre cele mai importante surse de radiații este radonul, un gaz radioactiv provenit din dezintegrarea radiului, cel din urmă provenind din dezintegrarea uraniului (care se găsește în cantități mici în sol și roci). Radonul-222 emite particule alfa care au perioada de înjumătățire de 3,82 zile.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1677
Termenul "radiaţie" sună ameninţător în contextul unei discuţii despre sănătatea organismului. Dar radiaţiile sunt peste tot, nu există niciun loc unde să ne ascundem şi să ne protejăm complet. Radiaţia provine şi de la radonul produs de dezintegrarea radioactivă a uraniului din sol, cât şi de la Soare, pentru a nu mai vorbi de nenumăratele dispozitive electronice din jurul nostru care emit radiaţii. În articolul de faţă vom prezenta în detaliu modul în care radiaţiile vă afectează, tipurile de radiaţii şi modul în care acestea sunt ori nu nocive pentru sănătate.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1291
Ok, e vorba doar de unii, dar întrebarea rămâne. Leşinul la vederea sângelui pare a fi pe fond emoţional. Sunt şi alte cazuri similare când unii dintre noi leşină: vederea unui ac de seringă, uneori o simplă zgârietură ori simpla presupunere că se află într-o situaţie limită. Leşinul trebuie să fie un răspuns la o situaţie de stres extrem; ar trebui cumva să fie util. În realitate, de cele mai multe ori este doar stânjenitor. Care-i misterul?
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1578
Furnicile din deşertul Sahara se hrănesc cu insecte moarte. Acestea pleacă în căutarea hranei în miezul zilei, când temperatura atinge 60o C, iar prădătorii sunt la umbră. Furnicile se deplasează sute de metri de muşuroi în căutarea hranei. Drumul dus este şerpuit, pe când drumul de întoarcere este drept, pe distanţa cea mai scurtă. Când sunt în apropierea muşuroiului, pe drumul de întoarcere, s-a observat că furnicile fac zigzaguri în încercarea găsirii muşuroiului, semn că ştiu că sunt în proximitatea acestuia. Cum navighează furnicile? Cum ştiu aceste furnici de un centimetru lungime să se întoarcă la muşuroi după călătorii de sute de metri distanţă?
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Evoluţionism
- Accesări: 1474
Răspunsul probabil pare simplu şi este cunoscut de mulţi: pentru că girafele ajung astfel la hrană (frunzele copacilor aflate la înălţime) la care alte mamifere, mai scunde, nu ajung. Acesta este răspunsul clasic şi multă vreme biologii au fost convinşi, în majoritate, că aşa trebuie să stea lucrurile. Abia către anul 2000 doi cercetători, Robert Simmons şi Lue Scheepers, au sugerat că adevărul despre lungimea gâtului girafei s-ar putea să fie altul ori, în orice caz, răspunsul clasic s-ar putea să nu fie întreaga poveste.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Concepte fundamentale din biologie
- Accesări: 1569
Cei familiari cu ştiinţa modernă, cum sperăm că sunt cititorii acestui articol, ştiu că materia inertă, precum şi materia "animată", fiinţele, sunt guvernate de legi complexe, care definesc modul în care componentele fundamentale ale universului interacţionează unele cu altele. Deşi planeta Terra, de exemplu, nu este, în sine, vie, comportamentul acesteia în spaţiu este descris de legile naturii, nu în totalitate înţelese (problema gravitaţiei, problema naturii ultime a materiei etc.). Un electron, deşi ne-viu, "ştie" să identifice proximitatea unui alt electron, pe baza unei interacţiuni complexe. Dar ce diferențiază materia vie de materia inertă? Ce diferențiază viul de ne-viu?
- Detalii
- Scris de Ovidiu Covaciu
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1941
Recent au fost publicate două articole de presă cu titluri senzaționale legate de vaccinare. Agerpres a retras știrea după ce a realizat că a difuzat informații inexacte, iar România Liberă doar a modificat titlul. Este de evidențiat faptul că directorul editorial al “România Liberă” este un membru al mișcării antivaccinare din România.
- Detalii
- Scris de Scientia.Ro
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 2537
La ora scrierii acestui articol în România s-au consemnat 34 de decese ca urmare a infectării cu virusul gripei. Săptămâna 14 - 20 ianuarie a avut un caracter epidemic, la fel ca şi săptămâna anterioară acesteia, numărul cazurilor de infecţii respiratorii acute a crescut din nou cu peste 20% faţă de nivelul aşteptat. Ministrul Sănătăţii îndeamnă la vaccinare, şcolile se închid o zi, în încercarea de a încetini răspândirea virusului. Dar e mai complicat decât s-ar putea crede evitarea îmbolnăvirii şi a deceselor ca urmare a infectării cu virusul gripei, din motive expuse în continuare. Numeroase centre de cercetare din lume sunt în căutarea unui vaccin universal împotriva virusului gripal, deocamdată fără succes.
- Detalii
- Scris de Christine Stabell Benn
- Categorie: Corpul omenesc. Funcţionare, boli şi remedii
- Accesări: 1766
Un vaccin anti-rujeolă protejează împotriva rujeolei. Introducând în organism o secvenţă dintr-un virus slăbit, sistemul imunitar învaţă cum să lupte împotriva acestuia, atunci când un virus real apare. Dar nu cumva sistemul imunitar învaţă mai mult din urma interacţiunii cu vaccinul? Cercetări recente arată ca da.
Subcategorii
Genetică
Genomul uman, scris într-un cod format din doar 4 "litere", ne spune cine suntem, iar acest lucru dă naştere la multe întrebări. A ajuns procesul selecţiei naturale la final ? Ar trebui să alegem şi să transmitem urmaşilor noştri "ceea ce avem mai bun" în codul nostru genetic? Dacă da, cine şi cum va decide ce înseamnă "tot ce avem mai bun"? De la aminoacizii din spaţiul cosmic până la genele umane din porumb...iată povestea ce urmează...
Pagina 1 din 20
