Sunt multe idei care sunt propagate cu ardoare prin articolele de popularizare a științei care, după mine, nu au prea mult sens. Una este cea care vorbește despre faptul că universul nu are un centru.
Afirmația este, cred, problematică, din cel puțin două motive: întâi, pentru că transmitem ideea că este clar cum a apărut universul, iar al doilea pentru că este împotriva bunului-simț.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
A murit regina Angliei. Ca de obicei în astfel de situații, s-au evidențiat două curente la noi: cei care s-au raportat la deces ca și când le-a murit cineva apropiat și cei care s-au apucat să evidențieze cât de nefastă a fost domnia reginei.
Dar decesul a evidențiat superficialitatea bine-cunoscută a presei în alegerea și scrierea termenilor.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle
Einstein a schimbat fundamental modul în care înțelegem universul. Una dintre ideile cele mai stranii, dar demonstrate experimental, este aceea că timpul nu trece pretutindeni la fel, curgerea timpului fiind afectată de locul în univers (de gravitație). Dar cum este biologia afectată de gravitație? Adică de ce un om într-un câmp gravitațional mai puternic ar îmbătrâni mai încet?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Deși am pregătire tehnică și scriu în domeniul științei de mai bine de 14 ani, nu mă consider un om de știință, de vreme ce nu practic în domeniul științei. Dar are vreo utilitate această preocupare pentru știință? Ajută la ceva să înțelegi ce spune știința despre începutul lumii, despre componentele fundamentale ale naturii, despre cum funcționează un atom, despre cum se formează o galaxie ori un sistem solar, despre cum funcționează o celulă, despre diferența dintre medicină și pseudomedicină ori despre dificultățile în explicarea conștiinței?
Probabil că nu aș mai fi scris acest articol dacă răspunsul ar fi fost nu :)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Cine spune că pentru copii fiecare zi este o aventură, că aceștia tratează fiecare clipă ca pe un miracol, fiind mereu surprinși de lucruri noi și dornici mereu să învețe ceva nou - nu a avut copii care să fi mers la școală.
• Nu există absurditate care să nu aibă adepți. De la câțiva la câteva miliarde.
• Până ajungi Dumnezeu, poți crede că te-ai putea descurca cu toate solicitările din rugăciunile oamenilor.
• Dragostea liderilor poate fi atât de mare față de poporul lor, încât sunt gata să folosească bombe nucleare împotriva altora.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Caius Sallustius Crispus a fost un autor roman care a trăit în sec. I î.e.n. În urma acestuia au supraviețuit câteva scrieri. În urmă cu câteva luni am scris un articol cu ce mi s-a părut mai interesant dintr-o carte a acestuia numită „Conjurația lui Catilina”.
În acest articol redau ideile de început dintr-o altă carte, „Războiul lui Iugurtha”, de mai mari dimensiuni decât cea menționată anterior, unde se prezintă conflictul dintre romani și Iugurtha, regele numizilor. Conflictul cu numizii este redat cu multe detalii, iar cartea (rară, greu de găsit...) merită citită frumusețea limbajului și pentru a înțelege modul în care se duceau luptele în acea vreme, într-o zonă puțin populată, când alianțele locale se schimbau de la o zi la alta.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Îți dai seama de cei care fac aceeași greșeală de mai multe ori pentru că se pricep foarte bine să o justifice.
• O obsesie modernă a jurnaliștilor fără har este să afirme că „oamenii citesc foarte puține cărți”.
În primul rând, afirmația este golită de orice conținut. A citi, în sine, nu are niciun merit. Ce citești face diferența. Și mai contează și cine citește.
În al doilea rând, și dacă am da un medicament minune întregii populații, care, ca urmare, s-ar apuca de citit, cam ce ar citi?
Cititul se învață, cere orientare, este o întreprindere de lungă durată, care trebuie să-și aibă originea pe timpul școlii.
Este, dacă vreți, precum construcția unei case, unde trebuie să începi cu pregătirea terenului și turnarea temeliei. Altfel, este ca și cum ai cere oamenilor să meargă cu un geam în mână, pe care să-l așeze la locul potrivit într-o casă neîncepută.
• Citirea atentă a unei cărți bune este ca și cum ai fi cu un ghid pe un teritoriu necunoscut: autorul îți dezvăluie noi „trasee” ale gândirii, într-un „teritoriu” care-ți este complet străin.
Așa cum, urmând un ghid, ai șansa de a învăța într-un mod ușor și plăcut cum să te descurci într-un teritoriu necunoscut, tot așa urmând „deplasările” minții unui gânditor mare înveți cum să te descurci pe teritoriul gândirii.
Un gând nou, gândit împreună cu autorul, este o fereastră către adevăr, iar odată deschisă această fereastră, chiar fără să-ți dai seama, ea rămâne deschisă pentru tine pentru totdeauna, în sensul că un gând odată gândit, va fi mai ușor de gândit a doua oară. Iar într-o situație în care gândul este util, aceasta va izbucni în câmpul conștiinței, fie că vrei, fie că nu.
• Jurnalismul modern este o întreprindere serioasă făcută mai mereu în grabă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Dacă trăim într-o simulare computerizată, este clar că suntem într-o versiune de test, atât de proastă că nici măcar personajele din simulare nu sunt mulțumite.
• Toți oamenii care ajung la limita suportabilității de sine simt nevoia să spună lumii că se simt bine în pielea lor.
• Și totuși, în problema războiului, o participantă la „Miss Univers” are mai multă înțelepciune decât foarte mulți șefi de stat.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Cam toate lucrurile care ne fac să „simțim că trăim” sunt vicii oribile sau chiar ilegale. Dar mulți se tem că altfel sunt morți încă de vii.
• Oricine știe că iubirea nu apare la comandă. Dar corul celor care ne cer zilnic să iubim diverse nu dispare niciodată.
• Un prieten a avut o revelație curând: „Nimic nu e nou sub Soare... Mare adevăr”.
Spunea asta în avion, citind de pe un iPhone, mergând către o conferință despre inteligența artificială.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Dacă bărbații ar putea rămâne gravizi, dreptul la avort ar fi primul paragraf din Constituție.
Iar faptul că, de regulă, niște bătrâni decid dacă femeile au dreptul la avort arată perversitatea ultimă a naturii umane, plăcerea de a lua decizii meschine pentru alții.
Iar situația arată cât de ușor devii convins de propriile idei, oricât de stupide, când nu te ating.
• Cum ar fi o lume în care actorii s-ar ocupa de filme, cântăreții de cântat, iar moderatorii de moderat? În felul ăsta s-ar putea ca cei care chiar au ceva de spus pentru noi toți să ajungă să o și facă.
• Prin oricâte orori am trece și oricât am citi despre ororile înfăptuite de umanitate de-a lungul istoriei, nu ne putem opri să nu avem o părere idilică, în raport cu realitatea, despre om și natura umană.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Îți place sau nu, în fiecare clipă ești ceea ce ești cu adevărat. Faptul că ești servil, prost crescut, lipsit de curtoazie și educație - nu te face mai puțin autentic.
• E interesant de observat că nu sunt mulți care nu ar avea câteva sfaturi despre cum ar fi trebuit să fi fost făcută lumea noastră, dacă ar fi fost întrebați la început.
• Să faci un zeu e mult mai simplu decât să-ți faci patul. Toată istoria omenirii arată asta.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Observând lumea doar prin „ochiul” științei ne condamnă la discuții sterile
Oricâte progrese ar face știința, aceasta va rămâne mereu cu o serie de „fire” în aer, cu subiecte care, oricât de profund le-am sonda, se vor lovi de limite de nedepășit.
Principalul motiv pentru care cunoașterea este „condamnată” la incompletitudine este acela că omul, ca ființă biologică, vine echipat cu un mecanism de cunoaștere adaptat pentru supraviețuire, nu pentru explicarea lumii. Oricât de evoluat l-am considera, omul nu este „construit” de natură pentru a înțelege totul.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Principalul motiv pentru care suntem atât de buni la a-i critica pe alții este că nu înțelegem ce criticăm.
Pe de altă parte, orice expunere din partea cuiva a ceea ce criticăm e neavenită și ne va strica starea de spirit.
Pentru că nu criticăm decât rareori pentru că ne pasă de subiectul criticat, ci pentru că orice critică este o formă de măgulire a amorului-propriu, nu una de analiză.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Că există acest sentiment, de satisfacție când li se întâmplă altora ceva, nu există îndoială. Și cred că toți oamenii îl încearcă de multiple ori de-a lungul vieții. Dar dacă acest sentiment există, înseamnă că el are o utilitate la nivel individual ori colectiv; altfel, probabil nu ar fi apărut ori ar fi dispărut de-a lungul devenirii istorice a speciei noastre.
Ca să răspundem „de ce”, trebuie să vedem „când” ne bucurăm de răul altora, pentru că, din câte-mi dau seama, există o serie de situații diferite. Și aș vrea să încercăm să identificăm și rostul evolutiv ale sentimentului discutat.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
„Odă închinată tristeții” de Maia Rizea
Maia Rizea este o tânără artistă de 14 ani din București. Desenează și pictează de la vârsta de 7 ani. Mare parte din creații sunt realizate pe hârtie. Recent, a descoperit și tehnica desenului digital. Ne-a trimis recent o serie din ultimele sale lucrări, care ne-au plăcut și pe care le publicăm în continuare.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.