Portret (imaginar) al lui Epictet (1715). Imaginea completă aici.

În urmă cu câteva săptămâni am publicat un prim articol dedicat operei lui Epictet, în care am trecut în revistă cele mai interesante maxime ale acestuia din „Manual”, însoțite de comentarii.

Acest articol în dedicăm „Fragmentelor”, o serie de maxime păstrate de marele filozof stoic pe care le-am și explicat prin scurte comentarii, atunci când am crezut că este cazul.


Academia lui Platon.
Desen după o lucrare a pictorului suedez Carl Johan Wahlbom

„Lahes” este unul dintre cel mai puțin cunoscute dialoguri ale lui Platon. Ca și anteriorul dialog publicat în esență de noi, este unul aporetic, adică unul în care nu se ajunge să se rezolve problema discutată.

„Charmides” [sau „despre înțelepciune”] este unul dintre dialogurile de tinerețe ale lui Platon, care valorifică un termen-cheie al culturii grecești: „sophrosyne” (termen cu o semantică bogată, unele sensuri fiind: înțelepciune, stăpânire de sine, cumpătare, chibzuință sau cumințenie). Cei doi interlocutori ai lui Socrate, Critias și Charmides, sunt atât rude ale lui Platon (primul, văr al mamei lui Platon, cel de-al doilea frate al mamei filozofului), dar și două dintre cele mai odioase personaje din gruparea „celor treizeci”, cetățeni din rândurile oligarhiei care au instaurat tirania în anul 404 î.e.n., pentru aproximativ un an, după înfrângerea Atenei în războiul peloponesiac. Platon însuși fusese atras de regimul politic creat de cei 30. Dialogul este plasat de Platon în anul 432 î.e.n., deci cu mult înainte de instaurarea regimului autocrat. Se crede că dialogul a fost publicat între 388 î.e.n., anul întoarcerii lui Platon din prima călătorie în Sicilia, și 382 î.e.n., așadar după ce regimul tiranic luase sfârșit.

 

Istoria ideilor este una dintre cele mai fascinate domenii de studiu când vine vorba despre specia umană, pentru că este vorba, în fapt, de o trecere în revistă a modului în care omul s-a raportat la sine și la univers. Iar felul în care a înțeles omul realitatea s-a schimbat constant, având idei diferite despre ce este el, ce este universul din jur și care este relația dintre cele două.

Lupii seamănă foarte mult cu noi, oamenii: sunt familiști grijulii, șefi de haită autoritari, sunt milostivi și le place să se joace. Și nu, conceptul de „mascul alfa” nu reflectă modul în care sunt organizate haitele de lupii. Cum trăiesc lupii, cum își organizează și apără teritoriile, cum își aleg șefii - în extrasele de mai jos din cartea „Înțelepciunea lupilor” de Elli Radinger, însoțite de câteva videoclipuri ilustrative.


Portret (imaginar) al lui Epictet (1715). Imaginea completă aici.

1. Epictet, care a trăit, probabil, între 130 și 50 î.e.n., este unul dintre reprezentanții de frunte ai stoicismului. Acesta s-a născut în Hierapolis (Grecia Antică, astăzi în vestul Turciei), într-o familie de condiție modestă. A trăit o vreme, ca sclav, la Roma, în casa unui ostaș în garda de corp a împăratului roman Nero. A fost ulterior eliberat de stăpân, care a fost uimit de înțelepciunea sclavului, pe care l-a ajutat apoi să urmeze lecțiile filozofului stoic Musonius Rufus. După ce împăratul Domițian a exilat filozofii din Roma (filozofia stoică se opunea stilului autocrat al împăratului), Seneca s-a retras la Nicopolis, unde a întemeiat o școală de filozofie. Stoicismul, așa cum îl veți vedea în acest articol explicat de Epictet, este, în fapt, un mod de a trăi. „Manualul” lui Epictet este, în esență, o sumă de reguli pentru o viață corect trăită. Stoicismul este o filozofie surprinzător de actuală.


Socrate și Alcibiade de Christoffer Wilhelm Eckersberg

Acest dialog, „Primul Alcibiade” (spre a-l deosebi de alt dialog, care s-ar putea să nu fie al lui Platon), îi are ca protagoniști pe Alcibiade, un tânăr ambițios de 20 de ani, frumos, din familie nobilă, bogat, cu conexiuni importante (Pericle), gata să intre în viața politică a cetății și Socrate.

Pe timpul dialogului Socrate îi arată lui Alcibiade cât de nepregătit este pentru așa ceva și îi propune să-i fie mentor, ceea ce Alcibiade, în final, acceptă.


Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)

Am făcut aici un rezumat al „Apărării lui Socrate”, al dialog al lui Platon. Și în „Criton”, dialogul al lui Platon al cărui rezumat îl prezentăm mai jos, este vorba tot despre condamnarea la moarte a lui Socrate în 399 î.e.n.; are loc cu trei zile înainte ca Socrate să bea cucuta. Iată principalele idei ale dialogului.

Immanuel Kant

Immanuel Kant, 1724-1804

„Ce este luminarea?” este un text scris de Immanuel Kant în 1784, ca răspuns la un articol scris de preotul Johann Frieddrich Zolner, care se pronunțase împotriva căsătoriei civile, apărând căsătoria religioasă. Preotul credea că „sub numele de luminare” se ascunde o mare confuzie cu privire la subiectul căsătoriei și se întreabă, într-o notă de subsol: „Ce este luminarea?”. Kant răspunde acestei provocări. Este bine de înțeles contextul, pentru că altfel textul, care are o bună parte care se ocupă de biserică și religie, este dificil de înțeles.

 

1. Ducele de La Rochefoucauld s-a născut la Paris pe 15 decembrie 1613 și a murit pe 17 martie 1680. Prima ediție a Maximelor este datată - 1665. După cum veți observa, aceste maxime reprezintă rafinate observații asupra naturii umane, valabile, desigur, și azi, cum au fost și acum 350 de ani. Am selectat (și comentat) 25 dintre aceste maxime.

2. Virtuțile noastre nu sunt, de cele mai multe ori, decât niște vicii deghizate.


Hagia Sofia,  din greacă, de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”, cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya din Istanbul

Trebuie spus de la început că aceasta este o carte peste medie. E o carte de istorie, dar atât de bine scrisă, că ai impresia că vezi un film. Este plină de episoade spectaculoase ale istoriei Imperiului Roman, iar portretele zugrăvite sunt vii, de parcă poți interacționa cu ele. Iată cele mai importante idei care ne-au făcut să luăm notițe.

1. Dacă luăm ca repere anul 333, anul inaugurării, și 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, Imperiul Bizantin a durat mai bine de 1 mie de ani. Această perioadă foarte lungă este cu atât mai surprinzătoare cu cât condițiile istorie au fost potrivnice. Cum a rezistat atacurilor multiple din exterior? Integrare și fixare, corupere și acțiuni acoperite și, surprinzător, prin crearea de splendori nemaivăzute, care să-i copleșească pe inamici și să-i facă să devină prieteni.


Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)

1. În 399 tribunalul atenian îl condamnă la moarte pe Socrate, aflat la vârsta de 70 de ani, după cei doi cetățeni, Anytos, om politic, și Meletos, poet fără talent, îl dăduseră în judecată. Opera lui Platon surprinde, sperăm, apărarea lui Socrate, în fața judecătorilor atenieni. Mai jos redăm cele mai importante idei, ceea ce nu vă scutește în niciun fel de a citi opera lui Platon. Nu redăm exact textul lui Platon, ci în rezumat, uneori folosind propriile cuvinte.

 

1. Principalul motiv pentru care Londra e capitala Regatului Unit este că romanii au făcut-o capitala provinciei lor, Britannia.

2. Sigla SPQR - Senatus Populus Que Romanus, Senatul și poporul roman - este inscripționată și azi peste tot în Roma.

3. În istoria romană datarea evenimentelor se făcea fie ab Urbe condita, de la întemeierea cetății, adică 753 î.e.n., fie menționând cine era consul în anul respectiv.

Jordan Peterson este un psiholog canadian, controversat, faimos pe Internet, unde are un canal YouTube cu 3,3 milioane abonați. În 2012 a început să scrie pe site-ul Quora (un site de întrebări și răspunsuri din diverse domenii). În 2017 răspunde la întrebarea: „Care sunt cele mai valoroase lucruri pe care ar trebui să le cunoască oamenii”. Răspunsul lui Peterson, în 40 de puncte, a avut succes. Acest răspuns a devenit cartea pe care o trecem în revistă mai jos, prin redarea ideilor care ni s-au părut cele mai interesante (cele 40 de puncte devenind 12 reguli).


Licurg. Pictură de Merry-Joseph Blondel (1828)

Știm unele lucruri despre Sparta din filme. O sursă valoroasă este oferită de o lucrare de mici întinderi, denumită chiar „Sparta”, scrisă de un înțelept al Antichității, Xenofon (n. 435 îen - m. circa 360 îen). Iată ce spune Xenofon despre societatea spartană.

Cărticica (99 de pagini) lui Taleb, parte a pachetului Incerto (din care fac parte mai multe cărți), începe prin a spune că „cea mai parte a tensiunii apare între, pe de-o parte, un localism fractal multiscală, caracterizat de înțelegerea incertitudinii (un sistem adaptativ complex) și, pe de altă parte, un monoculturalism și universalism unidimensional abstract (bazat pe proiecte de sus în jos). Extrasele de mai jos ar trebui să explice această afirmație complicată...

Marcus Aurelius (n.121-m.180) a fost împărat roman și, în același timp, filozof. O combinația ciudată, trebuie să recunoaștem. Dar atunci nu aveau nici telefoane, nici Internet, iar liderii nu schimbau un avion cu altul (adică mai aveau timp și pentru reflecție). E drept, purtau de regulă războaie.

Martin Heidegger (1889-1976) a fost un filozof german, faimos pentru cartea sa Ființă și timp, pentru stilul (prea) criptic în care a scris și pentru faptul că a cochetat cu (sprijinit) Partidul Nazist pentru o vreme.

În acest articol vom face (ori măcar vom încerca) imposibilul:  să explicăm în cuvinte simple, evitând jargonul aproape impenetrabil al lui Heidegger, ce înseamnă să „trăiești autentic”, trecând rapid prin conceptele cheie, așa cum sunt ele prezentate în Ființă și timp (publicată în 1927).

Întrebarea care stă la originea cărții și care e urmărită pe parcursul a sute de pagini este: ce înseamnă „a fi”? Spunem că o carte „e”, pe când un unicorn nu „e”, dar ce înseamnă asta?


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro