Nutriția are un rol fundamental în sănătatea organismului. Probabil că regulile unei nutriții echilibrate ar trebui să reprezinte un curs obligatoriu în liceu, căci aceste informații sunt esențiale pentru a înțelege mecanismul prin care apar o sumedenie de boli cronice la bătrânețe.

Indicele masei corporale - IMC (în engleză: Body mass index - BMI) este un bun indicator al problemelor de sănătate, căci există o corelație între numărul de kilograme și sănătatea organismului.


De la stânga la dreapta: A. africanus, A. aferensis, H. erectus, H. neanderthalensis și H. sapiens

Acum 6-9 milioane de ani au evoluat primii hominizi. Hominizii se referă la om și înaintașii săi (Hominidae). Mersul în poziție verticală pe două picioare îi deosebea pe strămoșii noștri de alte maimuțe. Aceștia aveau și dinți canini mai mici, poate un semn de mai puțină agresivitate și o schimbare a interacțiunilor sociale.

În urmă cu aproximativ 3-3,5 milioane de ani, strămoșii omului s-au aventurat dincolo de zonele împădurite. Africa era din ce în ce mai uscată. Hominizii făceau, de asemenea, unelte simple de piatră la acel moment.

 

Suntem toți consumatori. Iar o industrie uriașă, cea care vinde, orice, vrea să știe cât mai multe despre noi, cum ne comportăm în calitate de cumpărători. Comportamentul consumatorului este un domeniu de confluență al mai multor discipline: psihologie, sociologie, marketing sau economie comportamentală. Recent, tehnologia modernă și progresele din neuroștiințe vin să completeze ceea ce știm despre consumatori.

Ai o întrebare din orice domeniu al cunoașterii?

Acumulasem în ani un număr mare de conturi (abonați la newsletter). Dar mulți dintre cei abonați nu accesau newsletterul. Prin urmare am decis să ștergem acele conturi care nu au avut activitate în ultimele 3 luni. Pe viitor vom urma aceeași regulă.

În continuare vom prezenta de un truc relativ simplu prin care, făcând câteva calcule simple, poți ghici numărul la care s-a gândit cineva. Iată cum funcționează.

Sigur, la supermarket găsiți tot ce doriți, dar sunt trucuri, simplu de pus în practică, ce vă permit asigurarea nutrienților necesari plantei și protecția acestora, la costuri infime.

 

Da, vorbesc de o simplă lumânare. Din aceea pe care o aprinzi în biserică sau acasă când rămâi fără curent electric (mai ai așa ceva prin sertare?). Ok, iei un băț de chibrit, îl aprinzi, dai foc fitilului lumânării și gata! Ai lumină la o intensitate relativ constantă pentru câteva ore. Dar încearcă să dai foc la mijlocul lumânării, cu flacăra direct pe ceară. Lumânarea nu ia foc. Cum ar veni, ceara întreține focul, dar nu arde? Dar dacă ceara nu arde, ce arde? Ori ce se întâmplă?

Punctul de rouă este temperatura la care vaporii de apă încep să condenseze. Este important de știu acest concept, pentru că ne lovim de el, fără să ne dăm seama, în viața de zi cu zi.

Adunând numere cu inversul lor ajungi la... numere care arată la fel, din stânga și din dreapta. Cu o excepție.

Ce observați în fotografia de mai sus? Un grup de tineri îmbrăcați în tricouri cu diverse culori în fața unui fotograf, nu? Dar fotografia este, în fapt, alb-negru...

Sunt mai multe soluții. Dar una este favorita mea, descrisă mai jos.

Un calcul simplu. Cel puțin la început. Care este rezultatul final?

E nevoie de un pic de practică, dar odată învățată metoda, vă veți lega șireturile rapid și sigur.

Ai nevoie de 4 tipuri de atom pentru a forma 96 % din corpul uman: oxigen, carbon, hidrogen și azot. Dacă nici asta nu e spectaculos, ce este?

Când o femeie decidea soarta unei bune părți a lumii...

Logo-ul Scientia.ro

 

Logo Scientia

Dacă două sau mai multe sisteme sunt puse împreună, o parte a energiei celui mai cald va fi transferată către cel mai rece până când ambele vor ajunge la aceeaşi temperatură (adică până se ajunge la echilibru termic).

Dacă aduni 10 mere cu 10 mere obții, desigur, 20 de mere. Dar dacă pui împreună o cană de apă cu temperatura de 10 °C cu o cană cu apă cu temperatura de 10 °C, nu obții apă cu temperatura de 20 °C. Asta pentru că temperatura este măsura energiei medii a particulelor apei, iar mediile nu se adună cum se adună merele.

Știu... Ce întrebare mai e și asta, nu? Acum câteva zile am scris despre „De ce apa nu are niciun gust”, iar acum despre locul creierului în organism. Unde-ar putea să fie creierul dacă nu în cap, nu? Că doar nu e doar cazul nostru; și câinii, și maimuțele, chiar și rațele au creierul tot în cap.

Dar de ce? De ce să nu fie creierul în stomac de exemplu, ascuns în aceeași carcasă de os cum este și în cap. Nu era mai bine protejat acolo? Era. Și atunci?

Frederic al II-lea (1712 - 1786), devenit cunoscut sub numele de Frederic cel Mare (Friedrich der Große), a fost rege al Prusiei între 1740 și 1786. Și, printre altele, gândindu-se că va evita perioade de foamete și fluctuațiile prețurilor alimentelor, a vrut ca populația să cultive cartofi, plantă descoperită în Peru de spanioli pe la 1530 și cultivată ulterior, în primă fază, în Spania și în Italia.

Dar a apărut o problemă: țăranii nu voiau să cultive cartofi. De ce? Mai multe motive. Întâi de toate, cartofii nu erau menționați în Biblie. Faptul că nu avea cum să știe Dzeul din Orientul Mijlociu ce plante creșteau prin America de Sud pe când se scria Biblia nu era un răspuns, desigur. Apoi mai era problema indicată în mod clar de câini. Câinii nu voiau să mănânce cartofi. Ori dacă nici câinii nu mâncau cartofii, de ce ar fi mâncat oamenii?

Conceptul nu vine, la origine, de la Charles Darwin, ci de la un alt biolog faimos (dar și filozof și sociolog), Herbert Spencer; dar Spencer a fost inspirat de Darwin, care în cartea „Originea speciilor” folosise conceptul de „selecție naturală”. Spencer chiar l-a contactat pe Darwin, propunându-i să adopte terminologia creată de el, adică „supraviețuirea celui mai adaptat” ori „supraviețuirea celor mai apți”, cum apare în traducerea românească a „Originii speciilor”. Darwin a fost de acord și a inclus-o într-o ediție ulterioară a lucrării sale. După cum puteți vedea mai  jos, Darwin a introdus o echivalență  (sau) între cele două concepte: „selecție naturală” și „supraviețuirea celor mai apți”.

Pentru o lungă perioadă de timp, apendicele uman a fost considerat o rămășiță inutilă a unei părți a tractului digestiv, care a avut, poate, vreun rol, în cazul strămoșilor noștri îndepărtați. Pe de altă parte, putem elimina apendicele și nu observăm niciun fel de efecte negative imediate.


 



Dacă găsești util site-ul, ne poți ajuta cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro