Cel mai probabil ce vedeți mai sus este o serie de patru pătrate formate din linii orizontale și perpendiculare negre. Așa ar fi normal. Dacă o să priviți imaginea de pe pagina următoare pentru 3 minute și vă întoarceți apoi la imaginea de mai sus o să observați un lucru misterios: dungile orizontale vor fi însoțite de o „aură” verde, iar cele verticale de una magenta.

În univers sunt mai puțin de 100 de tipuri de atomi (în tabelul periodic al elementelor sunt 118, dar mai mult de 20 sunt obținuți doar în condiții de laborator). Cu acest număr restrâns de particule se poate crea diversitatea lumii în care trăim, cu un număr de substanțe chimice ce practic nu poate fi inventariat. Primul lucru interesant este că atomii se combină pentru a forma aceste substanțe chimice. Dacă nu s-ar fi combinat, atunci am fi avut un univers plin de atomi „năuci”, călătorind solitar prin univers. Dar de ce se  combină atomii? Ce-i face „dornici” să intre în combinații cu alți atomi?

Cu ceva timp în urmă am observat că mașina mea, 3 ani vechime, are semne de rugină la îmbinarea dintre un ornament și hayon. Fără măsuri, procesul de ruginire, pentru un obiect care stă afară, ca mașina, continuă nestingherit.

Dar ce se întâmplă atunci când ruginește o bucată de fier? Cum se transformă fierul în rugină? Iată, în continuare, o explicație la nivel atomic.


Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen  şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă). 

Gândiți-vă la următorul lucru: 96% din corpul uman este format din doar patru tipuri de atomi: hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Suntem, așadar, un straniu conglomerat de particule care gândește și care explorează universul neîncetat. Suntem, mai mult decât mărturia propriei ființe, modul în care universul a devenit conștient de sine însuși (căci, deși ne raportăm la univers ca la „altceva”, suntem parte inseparabilă din acesta).

Atomii au început să se formeze imediat după nașterea universului. La 3-4 minute după Big Bang încep să se formeze atomi de deuteriu (deuteriul este un izotop al hidrogenului, având nucleul format dintr-un neutron și un proton), precum și alți atomi ușori. Producerea atomilor mai „complicați” are nevoie de procese cosmice speciale. Iată, în continuare, cum s-au format cele mai comune elemente din univers. Pentru fiecare tip de atom am atașat și un videoclip în care respectivul atom este analizat de un cunoscut chimist.

Dacă nici acest efect vizual straniu nu vă uimește, atunci nimic nu o va face!
Ce vedeți în animația de mai jos sunt următoarele: un punct verde, care apare și dispare, în mijlocul imaginii și trei puncte galbene la distanțe egale de cel verde.

Dacă priviți la punctul verde pentru mai multe secunde, ceva foarte straniu se întâmplă: punctele galbene încep să dispară. Unul, două și chiar toate trei. Dispar pentru o perioadă, apar după o vreme, după un model pe care nu-l putem înțelege și pentru motive pe care nu le știm.

Dacă o să căutați pe Internet ce este pH-ul, o să găsiți nenumărate articole. Din păcate, nu există niciunul (ori cel puțin nu am putut găsi unul) care să explice într-o manieră simplă, ușor de înțeles, fără cuvinte complicate, dar mergând la nivel fundamental cu explicația. O explicație care introduce concepte misterioase, fără a le explica pe înțelesul tuturor, obligă la memorare, dar în lipsa înțelegerii intervine uitarea în scurt timp.

Asta încercăm să facem în acest articol: să explicăm ce este pH-ul, pornind de la bază, adică de la molecula de apă. Vom discuta despre: ionizarea apei; ce înseamnă acid și bază; ce măsoară de fapt sistemul pH; cum reglează organismul pH-ul; care este pH-ul unor substanțe din viața de zi cu zi.

Putem crea aurul în laborator? Ideea nu pare rea deloc, nu? Și de ce nu s-ar putea? Astăzi nu mai suntem pe vremea alchimiștilor, ca Newton, să nu avem idee despre structura și comportamentul atomilor. La urma urmelor aurul este doar un atom ca oricare altul care are 79 de protoni, aranjați pe straturi energetice ca în imaginea de mai sus (care nu este o redare fidelă a modului în care sunt aranjați, în fapt, electronii, conform mecanicii cuantice). Orice atom cu 79 de protoni este un atom de aur, pentru că numărul de protoni dă identitatea unui tip de atom. După cum puteți vedea mai jos, dacă ești atom și ai 80 de protoni - te numești mercur.

Așadar, ce ar trebui să facem este să luăm atomi cu un număr diferit de protoni care să găsesc din abundență pe Terra și să le adăugăm sau să le luăm protoni până ajungem exact la 79!

Dacă o să căutați pe Internet, o să găsiți mai multe articole în care se vorbește că telepatia este reală, că a fost demonstrată în laborator șamd. Dar, în realitate, este vorba doar de titluri-momeală (ori „click-bait”, cum numește omul-nou, romglezul, acele titluri atrăgătoare și înșelătoare).

Telepatia nu este posibilă, oricâte povești captivante veți auzi despre comunicări stranii între mame și copii aflați în pericol ori altele similare. Știu, sună decepționant... Iată de ce telepatia nu este posibilă.

Molecula de apă

Știu, subiectul nu este foarte atrăgător pentru cei mai mulți, dar sunt convins că cei curioși îl vor găsi interesant. Explicațiile din cărți și enciclopedii sunt „parazitate” de jargonul specific, care fac înțelegerea dificilă pentru începători. Auziți adesea despre „substanțe chimice”, „compuși chimici” sau „molecule”. Care e diferența? Sunt termenii interschimbabili sau nu?

Iată o altă întrebare: formează sarea de bucătărie molecule ori nu? Atunci când un atom de clor (Cl) se întâlnește cu un atom de potasiu (Na) - se formează ori nu o moleculă de sare?

 

În acest articol vom vorbi despre ce se întâmplă, la nivel atomic, atunci când punem o lingură de sare într-o cană cu apă. Vom explica de ce molecula de sare se dizolvă în apă, pe înțelesul tuturor, fără a fi nevoie de cunoștințe de chimie sau fizică. Pentru a înțelege ce se întâmplă cu sarea, trebuie să înțelegeți, întâi, ce e așa special cu apa: cum se formează, care sunt proprietățile care o transformă într-un solvent.

Toată lumea a avut această experiență: dai foc unei bucăți de lemn și te alegi cu lumină, căldură și, la final, o mână de cenușă. Dintr-o bucată sănătoasă de lemn rămâne o grămăjoară de cenușă. Unde a dispărut lemnul? Ce s-a întâmplat cu toată materia inițială? Din ce este formată flacăra focului? Din ce este compusă cenușa?

Atunci când sunt mici, pisicile mieună și una la alta, dar când sunt adulte, mieună doar la om. De ce? Pentru că au învățat că omul reacționează la mieunat. Pisicile mieună atunci când le e foame, când vor să iasă afară ori la întâlnirea cu omul. Mai au un mieunat special, lung și puternic, în perioada rutului.

Șarpele folosește limba bifurcată pentru a-l ajuta să identifice originea mirosului. Limba nu identifică mirosul, ci transportă moleculele din aer către un organ aflat în interiorul gurii, care funcționează pe post de identificator de mirosuri.

Cercul are 360 de grade. Dar asta a fost stabilit de oameni. În jurul anului 2.400 î.e.n sumerienii au observat că mișcarea Soarelui pe cer are un ciclu de circa 360 de zile. Pentru a urmări mișcarea Soarelui, au decis să împartă cercul în 360 de grade.

Faptul că vedem, din când în când, eclipse totale de Soare - este urmarea unui fapt astronomic cu totul remarcabil: diametrul Lunii este de 400 de ori mai mic decât diametrul Soarelui, iar Luna este de 400 de ori mai aproape de Terra decât Soarele.

Acestea sunt singurele cazuri în care numărul de cifre din rezultat este egal cu „n”.

Citiți și: Cum funcționează calculul factorial


Curbarea spaţiu-timpului de către Terra. Credit: Mark Garlick / Science Source

Suntem obișnuiți să vorbim despre spațiu și timp, dar Einstein a schimbat definitiv modul în care înțelegem universul: aceste este format dintr-un continuum spațiu-temporal, pe scurt spațiu-timp, unde cele două, spațiul și timpul, sunt în mod fundamental conectate. Spațiu-timpul este curbat, iar acest lucru face, ca, de exemplu, mișcarea Pământului în jurul Soarelui (ca, de altfel, mișcarea tuturor planetelor în jurul Soarelui) să fie o deplasare, în line dreaptă, într-un spațiu-timp curbat. Ce curbează spațiu-timpul?

Recent am scris un articol despre cum creierul structurează informațiile despre obiecte, astfel că două pătrate identifice par că ar avea nuanțe evident diferite. Priviți cele două mese din imaginea de mai sus.

Care masă este mai lungă? Indiferent cum ați privi și indiferent de cât de mult ați privi imaginea, masa din partea stângă vă va părea, în mod evident, mai lungă. Uimitor este că nu este! În fapt are exact aceeași lungime ca cea din dreapta!


 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro