Joc logic: completarea unei table de şah cu dreptunghiuri
Mai sus vedeţi o tablă de şah goală. Este o tablă de şah normală, cu 64 de poziţii (8x8) pentru piesele obişnuite de şah. Avem două sarcini pentru tine. Prima sarcină este mai simplă: cu ajutorul unor dreptunghiuri verzi 1x2 (care ocupă două poziţii, aşadar, pe tabla de şah), cum sunt cele din figura de mai jos, încearcă să acoperi întreaga tablă de şah, toate poziţiile (pătratele), fără a lăsa, aşadar, spaţii neocupate şi fără a ocupa o poziţie cu două dreptunghiuri.
Am început noi pentru tine, aşa cum poţi vedea mai jos, pentru a fi cât mai expliciţi cu putinţă cu privire la ce trebuie să faci. Desigur, nu trebuie să continui ce am început noi, poţi începe de la zero!
De ce cred unii oameni de știință că universul este o hologramă?
Credit: Vienna University of Technology
Unii oameni de știință cred că universul nostru este o proiecție tridimensională a unui spațiu bidimensional. Ei numesc această teorie „principiul holografic”. Iată la ce se referă aceasta.
De obicei, numărul de lucruri diferite pe care ți le poți imagina întâmplându-se într-o parte a spațiului crește odată cu volumul. Gândiți-vă la o geantă cu particule. Cu cât geanta este mai mare, cu atât sunt mai multe particule și cu atât mai multe detalii sunt necesare pentru a descrie ce fac particulele. Aceste detalii de care aveţi nevoie pentru a explica ce se întâmplă sunt numite de fizicieni „grade de libertate”, iar numărul acestor grade de libertate este proporțional cu numărul de particule, care este proporțional cu volumul.
Premiul Nobel pentru fizică (2019): dovezi privind Big Bangul și o metodă de a găsi exoplanete
A luat naştere universul cu adevărat odată cu Big Bangul? Și dacă da, există dovezi? Există planete în jurul altor stele? Pot aceste planete să susțină viața? Premiul Nobel pentru fizică din 2019 a fost decernat unui număr de trei oameni de știință care au oferit răspunsuri profunde la toate aceste întrebări.
James Peebles, profesor emerit de fizică la Universitatea Princeton, a câștigat jumătate din premiul pentru o activitate de cercetare pe care a finalizat-o încă din anii '60, când el și o echipă de fizicieni de la Princeton au încercat să detecteze radiațiile rămase Bang Bangului.
Cealaltă jumătate a premiului a mers către Michel Mayor, profesor emerit de fizică de la Universitatea din Geneva, împreună cu Didier Queloz, de asemenea astrofizician elvețian, de la Universitatea din Geneva și la Universitatea din Cambridge. Activitatea excepţională a acestora a constat în descoperirea primelor planete orbitând alte stele, cunoscute și sub numele de exoplanete, dincolo de sistemul nostru solar.
Cum ne protejează câmpul magnetic al Pământului?
Particule de energie înaltă lovesc Pământul din toate direcțiile, majoritatea fiind produse de Soare. Dacă nu ar exista câmpul magnetic al Pământului, atunci am fi supuși unor fluxuri de radiații, care, pentru noi, ar fi nocive.
Impactul mult mai serios, pe termen lung, ar consta în eroziunea atmosferei (Citeşte şi: Cum funcţionează atmosfera terestră). Particulele încărcate electric poartă mult mai multă energie cinetică decât particulele fără masă (precum fotonii), așa că, în momentul în care lovesc moleculele de aer, le pot lovi atât de puternic, încât să le arunce în spațiul cosmic. Acest proces este probabil să fi avut deja loc pe planeta Marte, care prezintă dovezi că a avut la un moment dat un câmp magnetic și o atmosferă complexă, deși, în prezent nu prezintă niciuna dintre ele (atmosfera lui Marte are ~1% din densitatea atmosferei noastre).
Două imagini ale Pământului realizate în aceeaşi zi, de lângă două planete din sistemul nostru solar
Pe 19 iulie 2013 Pământul a fost fotografiat din două zone ale sistemului solar, din apropierea planetei Mercur și a gigantului de gaz Saturn.
În imaginea din stânga, Pământul este punctul albastru pal, chiar sub inelele lui Saturn, fotografiat de nava spațială Cassini, orbitând la acea dată Saturn.
În partea dreaptă, sistemul Pământ-Lună este văzut pe fundalul întunecat al spațiului, fotografiat de naveta spaţială Messenger, aflată pe orbita planetei Mercur.
Cel mai probabil nu vom înţelege niciodată ce este conştiinţa. Iată de ce
Despre conştiinţă s-a scris enorm. Probabil că este subiectul despre care s-a scris cel mai mult, cu cele mai puţine rezultate. Ca să fim sinceri, putem spune că nu avem nicio idee cu privire la ce generează conştiinţa, oricâte cărţi şi articole s-au scris pe acest subiect în ultima sută de ani. Nu avem nicio teorie care să explice cum e posibil ca activitatea cerebrală să poată da naştere conştiinţei. În fapt nu avem măcar tentative de teorie care să ne dea vreo speranţă că progrese ulterioare vor transforma aceste idei iniţiale într-o teorie consistentă.
Credem că acest subiect este de nerezolvat. Este unul dintre subiectele care depăşesc capacitatea noastră de rezolvare. Aşadar, susţinem că problema conştiinţei este nerezolvabilă, în principiu, indiferent de cât de mult şi profund vom cerceta acest subiect. Iată de ce.
Armonicile găurilor negre. Ce se întâmplă când găurile negre intră în coliziune
Găuri negre în curs de coliziune. Reprezentare grafică
Atunci când fizicienii vorbesc despre găuri negre, de regulă aceştia se referă la nişte obiecte teoretice, care sunt statice, cu proprietăţi minime, câci, într-adevăr, pe baza a ceea ce ştim astăzi despre găurile negre, acestea sunt obiecte destul de simple (explicate printr-un număr limitat de parametri), deşi sunt multe pe care nu le cunoaştem despre acestea, cum ar fi singularitatea din centrul găurilor negre, unde, ipotetic, densitatea materiei şi distorsiunea spaţiu-timpului ar fi infinite.
Google obţine supremația cuantică. Deocamdată pentru o anumită problemă matematică, folosind 53 de qubiţi
Va înlocui calculatorul cuantic calculatoarele actuale? Acest lucru ar fi util, desigur, în special pentru operaţiuni care necesită o viteză superioară de calcul, cum este cea pe care o promit computerele cuantice, ce folosesc qubiti în loc de biți. Cercetătorii de la Google au folosit Sycamore - un computer cuantic cu 53 de qubiți - pentru a demonstra, pentru prima dată, că pentru o anumită operațiune, pentru executarea căreia un computer clasic ar fi avut nevoie de mii de ani, Sycamore a executat-o în aproximativ un minut.
De ce se numeşte medicina modernă "medicină alopată"?
Probabil aţi observat că atunci când se vorbeşte despre medicina modernă, vestică, aceasta este numită şi "medicina alopată". Acestă denumire are o istorie interesantă. Iată de ce.
Termenul "alopat" este derivat din cuvintele greceşti ἄλλος, állos, "alt" "diferit" şi πάθος, páthos, "suferind".
Viitori doctori români învaţă "regresia în vieţi anterioare şi în viaţa dintre vieţi"!!!
Într-un articol publicat astăzi de Agerpres se arată că "Începând din acest an universitar, la Universitatea de Medicină, Farmacie, Ştiinţe şi Tehnologie (UMFST) Târgu Mureş, la catedra de Psihiatrie, vom preda în curând un curs facultativ de hipnoterapie medicală şi medicina subconştientului. [...] Se pare că niciun curs opţional nu a trezit atât de mare interes ca acesta".
Poate vă întrebaţi ce înseamnă asta, cum am făcut noi. Ce înseamnă "medicina subconştientului"? Şi de ce e aşa de mare interesul? E semn bun? Nu prea... Iată despre ce este vorba.
Există o gaură neagră la periferia sistemului nostru solar?
Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT
Doi cercetători cu multă imaginaţie au lansat ideea conform căreia la periferia sistemului nostru solar – în locul aşa-numitei planete X – s-ar putea afla o gaură neagră primordială, cu masa de circa 10 ori mai mare decât a planetei noastre.
Încă din 2016 se vorbeşte despre descoperirea indirectă a unei noi planete în sistemul solar – aşa-numita planeta X, a noua planetă din sistemul solar, după ce Pluto a fost redusă la nivelul de planetă pitică. Nimeni însă nu a reuşit să identifice în mod direct această planetă şi este uşor de înţeles motivul: dacă există, s-ar afla la o distanţă de Soare de 300 de ori mai mare decât Pământul, adică la circa 45 de miliarde de kilometri! Niciun telescop nu are capacitatea de a observa o planetă situată la această distanţă.
"Descoperirea" planetei X – contestată de unii – s-a bazat pe observaţia că ar exista o perturbaţie a traiectoriilor unor obiecte de la periferia sistemului solar, mai precis asteroizii din Centura Kuiper. Unii dintre aceştia au o orbită excentrică şi înclinată, ceea ce ar putea fi explicat de atracţia gravitaţională exercitată de Planeta X.
Lumile cuantice şi emergenţa spaţiu-timpului. O prelegere despre mecanica cuantică de Sean Carroll
Sean Carroll este unul dintre cei mai implicaţi şi renumiţi fizicienii şi autorii implicaţi în explicarea fizicii, şi în special a mecanicii cuantice, pentru nespecialişti. Acesta a publicat recent o nouă carte intitulată "Something Deeply Hidden: Quantum Worlds and the Emergence of Spacetime". Subiectul central al cărţii este interpretarea lumilor multiple a mecanicii cuantice, care implică ideea că de fiecare dată când intervine "colapsul funcţiei de undă", universul se împarte în mai multe universuri. Cum acest fenomen, colapsul funcţiei de undă, are loc tot tipul, această multiplicare a universului ar avea loc tot timpul. Interpretarea este, desigur, contestată de mulţi fizicieni. O explicaţie privind inconsistenţele interpretării universurilor multiple puteţi citi aici.
Aurora boreală [video]
Aurora polară este un fenomen optic ce constă într-o strălucire intensă observată pe cerul nocturn în regiunile din proximitatea zonelor polare. Particulele de mare energie generate de Soare, protoni şi electroni, sunt capturaţi de câmpul magnetic al Pământului şi sunt direcţionaţi către polii magnetici. Când apare în emisfera nordică, fenomenul e cunoscut sub numele de aurora boreală, termen folosit inițial de Galileo Galilei, cu referire la zeița romană a zorilor, Aurora, și la titanul care reprezenta vânturile, Boreas. Apare în mod normal în intervalele septembrie-octombrie și martie-aprilie. În emisfera sudică, fenomenul se numeşte auroră australă.
Fenomenul nu este exclusiv terestru, fiind observat și pe alte planete din sistemul solar, precum Jupiter, Saturn, Marte și Venus.
Un covrig cosmic: cum se formează stelele [video]
Telescopul ALMA (The Atacama Large Millimeter/submillimeter Array) a captat în imagini două discuri circumstelare, în care stele tinere sunt în proces de maturizare, "hrănindu-se" cu materie din discurile de acreţie din jurul acestora. Aceste observaţii ale ALMA oferă informaţii suplimentare cu privire la fazele incipiente ale "vieţii" stelelor şi îi ajută pe astronomi să înţeleagă mai bine condiţiile care în se formează stele binare.
Cum funcţionează corupţia şi ce se poate face pentru reducerea acesteia
Corupţia este prezentă în toate societăţile umane. Chiar şi cele pe care le folosim ca exemple, precum Germania ori SUA, sunt zguduite din când în când de scandaluri de corupţie ce par desprinse din filme de Hollywood. Corupţia afectează calitatea vieţii, progresul economic, şansele de succes în societate şamd.
În România auzim frecvent de: doctorate plagiate, "specialişti" ce conduc instituţii pe baza unor diplome de studii false, oficiali de rang înalt din poliţie care ameninţă cu moartea jurnalişti pe Internet, permise de circulaţie eliberate pe şpagă, contracte publice oferite pe şpagă, influenţă politică pe bază de şpagă, mita în spitale şi în justiţie în ciuda unei salarizări mai mult decât decente a doctorilor şi judecătorilor, mita în şcoli, examene pe şpagă ori pe favoruri sexuale, semnături false pentru a candida la președinție, favoritism în numirea pe funcţii publice etc.
Ce este o calorie alimentară? Cum se calculează numărul de calorii dintr-un aliment?
Nu poţi să nu vorbeşti despre calorii dacă vorbeşti despre dietă. Spunem că "ardem calorii" atunci când practicăm diverse sporturi şi "limităm numărul de calorii" atunci când reducem cantitatea de mâncare ori schimbăm produsele pe care le mâncăm în mod tradiţional.
Caloriile sunt trecute pe pachetele în care se găsesc diverse produse alimentare. Dar ce sunt aceste calorii? Cum le numărăm? Cât de precisă este calcularea lor?
Problema cu interpretarea "universurilor multiple" din mecanica cuantică
Ce reprezintă interpretarea "universurilor multiple"? În mecanica cuantică, fiecare sistem este descris de o funcție de undă, pe baza căreia se calculează probabilitatea obținerii unui anume rezultat al măsurării. Fizicienii folosesc de obicei litera greacă Psi (Ψ) pentru a referi la funcția de undă.
Cu ajutorul funcției de undă, puteți calcula, de exemplu, că o particulă care intră într-un divizor de fascicule prezintă o probabilitate de 50% de a merge la stânga și de 50% de a merge la dreapta. Dar - și acesta este punctul important - după ce ați măsurat particulele, știți cu o probabilitate de 100% unde se află. Aceasta înseamnă că acum trebuie să actualizați probabilitatea și, odată cu aceasta, funcția de undă. Această actualizare se mai numește colapsul funcției de undă.
Cum funcţionează atmosfera terestră
Cât de întinsă este atmosfera terestră? Aveţi idee? Până la 10 km? 1.000 km? De ce scade presiunea atmosferică odată cu altitudinea? Ce generează presiunea atmosferică? De ce scade temperatura odată cu altitudinea? De ce sunt zone în care temperatura creşte, în straturile superioare ale atmosferei? Cum a distrus omul stratul de ozon şi de ce este acesta important? Cum se formează aurora boreală/australă? Iată o serie de întrebări la care vom răspunde în articolul de faţă.
Atmosfera terestră este unică în sistemul nostru solar, dat fiind că nicio altă planetă nu dispune de amestecul de gaze, de umiditatea şi căldura pe care le găsim pe Terra. Această combinaţie unică permite existenţa vieţii.
Câţi sateliţi naturali sunt în sistemul nostru solar?
Toţi cititorii acestui articol ştiu că Pământul are un satelit natural, Luna, care are un diametru de 3.474 km (Terra are diametrul de 12.742 km). Dar în sistemul nostru solar sunt 8 planete: Mercur, Venus, Pământ, Marte, Jupiter, Saturn, Uranus şi Neptun. Plus alte cinci planete pitice. Câţi sateliţi naturali sunt în total? Vă propunem să-i numărăm, vorbind despre fiecare planetă în parte.
Cât de mult poţi supravieţui fără apă?
Aceasta este genul de întrebare la care nu poţi răspunde altfel decât spunând: depinde. Pentru că depinde de mai mulţi factori. Depinde de mediul în care te afli, de pildă, pentru că dacă te afli într-un mediu care favorizează eliminarea de apă, precum o zi călduroasă de vară, direct sub razele Soarelui, atunci deshidratarea are loc rapid. Depinde de cât să sănătos eşti, pentru că într-un fel rezişti dacă eşti sănătos tun, altfel dacă ai o boală cronică, ce favorizează, printre altele, transpiraţia. Depinde de cât de mult şi cât de intens te mişti, pentru că una e să stai nemişcat, alta e să efectuezi o muncă fizică istovitoare.
Dar dincolo de "depinde", sunt şi câteva date care vă pot orienta cu privire la cât de repede pierzi apă şi care este limita critică în ce priveşte deshidratarea.
Cele mai multe dintre diamantele lumii provin dintr-o rocă enormă străveche
O secțiune transversală a unei mostre de kimberlit din Groenlanda de Vest, fotografiată folosind lumină polarizată, care arată gama largă și structura complexă a mineralelor din mostră, cum ar fi: diamante, granate și zircon.
Fiecare mostră de kimberlit - roca ce conţine cea mai mare parte a diamantelor aflate în interiorul Pământului - este posibil să-şi aibă originea într-un rezervor unic, care a supraviețuit intact cea mai mare parte a istoriei Pământului.
Cum văd maşinile autonome lumea din jur?
E târziu, e beznă și o mașină autonomă merge pe un drum de țară îngust. Deodată, apar trei pericole în același timp. Ce se va întâmpla? Înainte de a putea ocoli aceste obstacole, mașina trebuie să le detecteze, adunând destule informații despre mărimea, forma și poziția lor, astfel încât algoritmul de control poate stabili cel mai sigur traseu.
Fără un șofer la volan, mașina are nevoie de senzori pentru a afla aceste detalii, indiferent de mediu, vreme sau cât e de întuneric, totul într-o fracțiune de secundă.
E o misiune dificilă, dar există o soluție alcătuită din două lucruri: un instrument cu laser denumit LIDAR și o versiune în miniatură a metodei tehnologice ce susține funcțional Internetul, denumită "fotonică integrată".
De ce studiile clinice nu asigură o garanție absolută în ce privește eficiența medicamentelor
A existat un moment în care, în calitate de farmacist, mi-am dat seama că o mulțime de oameni cărora le-am dat medicamente urmau să beneficieze de avantaje minime sau chiar deloc. Personalul medical ia decizii privind utilizarea unui medicament sau altul pe baza dovezilor extrase din studiile clinice. Studiile clinice ne oferă date care arată probabilitatea ca un medicament să aibă efectul dorit, dar există și posibilitatea lipsei eficienței.
Studiile clinice sunt o modalitate bună de identificare a unor medicamente care, în general, sunt eficiente în obținerea unui anume efect. Dar „în general” nu ține cont de diferențele dintre pacienți, ceea ce înseamnă că pacienții pot reacționa foarte diferit la medicamentele care li se administrează.
Promisiunea medicinii personalizate este că printr-o mai bună înțelegere a profilului genetic al pacientului, alături de factori precum stilul de viață, dieta și mediul de viață, li se pot prescrie diferite medicamente în funcție de ceea ce știm despre modul în care medicamentele respective îi vor afecta personal.
Alimentele de toamnă: de la vitamine la săruri minerale
Venirea toamnei poate produce în organismul nostru o serie de schimbări care ne fac să ne simţim mai obosiţi, lipsiţi de energie şi chiar şi trişti. O serie de alimente bogate în vitamine şi săruri minerale ne pot ajuta însă să fim sănătoşi şi voioşi şi să ne bucurăm de acest anotimp.
Cad frunzele, vin ploile şi frigul. Durata luminii zilnice scade şi de multe ori scade şi voia bună şi chiar şi energia de care avem nevoie pentru a pune în practică ce ne-am propus să facem pe timpul zilei. Se pare că circa 20% dintre noi suntem afectaţi de probleme fizice şi psihice odată cu venirea toamnei. Ce putem face ca să ne bucurăm de acest anotimp? Un mare ajutor provine de la alimentele pe care le consumăm – acestea, prin vitaminele şi sărurile minerale pe care le conţin, ne pot ajuta. Să vedem deci ce vitamine şi săruri minerale ar trebui să consumăm şi care ar fi alimentele care le conţin.
Este protestul copiilor (care cer acţiunea guvernelor împotriva schimbărilor climatice) ridicol?
credit: Reuters/Erin Scott
Pe 20 septembrie 2019 milioane de copii de pe întreaga planetă au lipsit de la cursuri şi au demonstrat, cerând guvernelor o implicare mai viguroasă în ceea ce priveşte schimbările climatice generate de om.
Constantin Crânganu, profesor de geofizică și geologia petrolului la Graduate Center și Brooklyn College, The City University of New York, a publicat astăzi, 22 septembrie, un articol pe contributors.ro, intitulat sugestiv "Când copiii devin experți și în schimbări climatice…", în care încearcă să arate că acest demers este ridicol. De ce ar fi ridicol? Pentru că cei care nu sunt protestează nu au habar despre ce vorbesc.
Iată de ce distinsul profesor greşeşte.
Cum sunt folosite platformele sociale în funcţie de generaţie
Umanitatea nu a fost niciodată mai conectată decât în prezent. Aproape două treimi din populația lumii este conectată la reţeaua globală, cu peste 4,4 miliarde de utilizatori de Internet. Folosim diverse dispozitive electronice pentru activităţi legate de slujbă și pentru a ne recrea, iar reţelele sociale au modificat modul în care interacționăm atât online, cât și offline.
Vă prezentăm mai jos diferențele-cheie dintre generații în utilizarea rețelelor de socializare. Rezultatele sunt bazate pe date de la aproape 114.000 de utilizatori ai Internetului. Date privind utilizarea Internetului în China nu sunt disponibile în cazul anumitor rețele și aplicații sociale.
Cât de periculos este pentru sănătate să intri încălţat în casă?
Unii dintre noi preferă să nu se descalţe la uşă, chiar dacă este vorba de propria locuinţă. În filme apare deseori această imagine: locatarii sunt încălţaţi pretutindeni şi se descalţă înainte de a se pune în pat. Dar cât de sigură este această opţiune din perspectiva sănătăţii, de vreme ce este de presupus că încălţămintea este purtătoarea microbilor cu care ia contact în afara casei?
Cum se învârte un disc în jurul unei protostele
Norul molecular Perseu adăpostește multe regiuni în care se formează stele noi.
Credit: Adam Block and Sid Leach, Mount Lemmon Sky Center University of Arizona
Cum se formează stelele și planetele? Oamenii de știință sunt acum cu un pas mai aproape de a înțelege condițiile care duc la formarea discurilor protostelare. Observațiile efectuate asupra a trei sisteme din norul Perseu, ce se află în faze timpurii ale formării lor, au dezvăluit că profilul momentului cinetic în aceste trei sisteme se situează între cel așteptat pentru un corp solid și cel creat de o turbulență, ceea ce indică faptul că influența nucleului se extinde mai departe decât se credea până acum. Aceste descoperiri ar putea duce la condiţii inițiale mult mai realiste pentru simulările computerizate ale formării discului.
Undele gravitaţionale emise după contopirea găurilor negre, în faza de ringdown, ne pot ajuta să înţelegem mai bine aceste obiecte cosmice misterioase
Generarea undelor gravitaţionale ca urmare a orbitării reciproce a două găuri negre. Reprezentare grafică
Cercetătorii de la LIGO (Laser Interferometer Gravitational-Wave Observatory) au măsurat unde gravitaţionale emise în urma ciocnirii găurilor negre îndepărtate. În urma acestor ciocniri iau naştere găuri negre masive care emit, la rândul lor, unde gravitaţionale în primele momente după ce iau naştere. Studiul acestora ne-ar putea ajuta să înţelegem mai bine găurile negre.
Primele unde gravitaţionale emise în urma ciocnirii şi contopirii a două găuri negre îndepărtate au fost identificate de către LIGO la sfârşitul anului 2015. De atunci au fost măsurate circa 30 de astfel de evenimente, în care două găuri negre se contopesc într-una masivă. Aceste găuri negre se situează la distanţe enorme faţă de noi: mai bine de un miliard de ani-lumină!
Jocul vieții: sistemul de credite sociale din China
În încercarea de a crea încredere socială, China a anunțat un plan de implementare a unui sistem național de ierarhizare pentru cetățenii și companiile sale. În prezent în stadiul de proiect-pilot, noul sistem va fi lansat în 2020 și va trece prin numeroase actualizări înainte de a deveni oficial.
În timp ce sistemul poate fi un instrument util pentru China pentru a-și gestiona populația (în creștere) de 1,4 miliarde de persoane, acesta a declanșat îngrijorări globale în ceea ce privește etica folosirii volumelor mari de date și posibilitatea încălcării drepturilor fundamentale ale omului.
