Vânătoarea de vrăjitoare ca politică a reproducerii
În cartea Trebuie să-ți schimbi viața, Peter Sloterdijk formulează la un moment dat o afirmație care m-a surprins și pe care nu o mai auzisem: marea vânătoare de vrăjitoare din Europa modernă timpurie nu ar trebui înțeleasă doar ca o izbucnire de fanatism religios, superstiție și misoginie, ci și ca parte a unei transformări mult mai ample, adică încercarea autorităților de a controla reproducerea și de a transforma populația într-o resursă.
Sloterdij face asta des, adică obligă cititorul să privească un fenomen bine cunoscut dintr-un unghi complet diferit. Dar este și o afirmație care trebuie tratată cu precauție: interpretarea istorică pe care se bazează Sloterdijk este controversată și nu reprezintă consensul istoricilor.
Tema este interesantă, cred, și în contextul în care populația lumii intră într-o perioadă de scădere. România este una dintre țările cu cele mai mari probleme de natalitate din Europa, deși nu pare să fie atent cineva la ce se întâmplă, în sensul de a stabili măsuri.
Ce se întâmpla în România acum 20 de ani - 13 octombrie 2006
Vineri, 13 octombrie 2006. Economia atrăgea investiții străine importante, sistemul bancar trecea prin transformări majore, iar scena politică era marcată de noi rupturi. În același timp, modernizarea infrastructurii ridica întrebări despre protejarea patrimoniului istoric. Urmau să apară legături aeriene directe între București și New York.
Misterul energiei scumpe din România: de ce plătim prețuri maximale, deși producem energie electrică ieftină
Chisăliţă Dumitru, directorul Asociației Energia Inteligentă (vezi CV), explică într-un articol recent de ce plătim prețuri mari pentru energie electrică în România, deși producem relativ ieftin:
„Să spunem că, într-o oră, consumatorii au nevoie de 100 MWh de energie electrică. Centralele fotovoltaice oferă 40 MWh la 60 euro/MWh, iar hidrocentralele oferă încă 40 MWh la 115 euro/MWh. Fotovoltaic si hidro, împreună oferă 80 MWh, dar ne trebuie 100 MWh. Pentru cei 20 MWh care lipsesc, trebuie să cumpărăm și de la o centrală pe gaze, care cere 180 euro/MWh.
Regula ”Ordinului de merit” este că toți producătorii ale căror oferte sunt acceptate primesc prețul ultimei oferte, adică 180 euro/MWh. Așadar, și parcul fotovoltaic, care ceruse 60 euro/MWh și hidrocentrala, care ceruse 115 euro/MWh, primesc 180 euro/MWh pentru energia vândută în acea licitație. Astfel, ajung prețurile mari și foarte mari.”
Iată, mai jos, un rezumat al articolului, cu nuanțări și date de completare utile:
România dispune de hidrocentrale, reactoare nucleare și surse regenerabile, însă existența unor capacități cu costuri reduse nu garantează electricitate ieftină pentru consumatori. Între producție și factură intervin organizarea companiilor, regulile pieței, contractele comerciale și costurile rețelelor. Pentru a înțelege prețul plătit, trebuie să urmărim acest traseu.
Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă, arată că reorganizările de la începutul anilor 2000 au separat interesele comerciale ale unor capacități care, tehnic, se completează reciproc.
Cât de eficiente sunt, în realitate, operațiile chirurgicale? Unele nu oferă beneficii mai mari decât placebo
Studii clinice tot mai numeroase arată că anumite intervenții chirurgicale frecvente nu oferă rezultate mai bune decât tratamentele nechirurgicale sau chiar decât operațiile simulate. Cum se explică această situație și de ce este atât de greu să se schimbe practica medicală?
În fiecare an, la nivel mondial, sunt efectuate peste 300 de milioane de operații, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. Unele salvează vieți, cum sunt transplanturile, intervențiile de urgență sau operațiile pentru afecțiuni care amenință supraviețuirea. Dar în cazul altora, mai ales al celor efectuate pentru dureri cronice, dovezile privind eficiența sunt surprinzător de fragile.
Multă vreme, chirurgia nu a fost evaluată cu aceeași rigoare experimentală ca medicamentele. Un medicament nou trebuie comparat cu un placebo sau cu tratamentul standard, în schimb ce o tehnică operatorie poate deveni rutină fără să fi fost testată riguros împotriva variantelor.
Ce se întâmpla în România acum 20 de ani - 12 octombrie 2006
Joi, 12 octombrie 2006, România încheia una dintre cele mai mari privatizări din istoria sa. În același timp, presa relata cum parlamentarii slăbeau proiectul unei instituții anticorupție încă neînființate, iar un conflict din avocatură arăta cât de ușor putea fi blocată justiția.
Tratamentul bolilor autoimune se schimbă: atacul direct asupra celulelor B
În artrita reumatoidă, lupus, scleroza multiplă și multe alte boli autoimune, sistemul biologic, care ar trebui să ne apere, ajunge să se întoarcă împotriva propriului organism. Celulele sistemului imunitar atacă articulațiile, țesutul conjunctiv, pielea, mușchii sau sistemul nervos, în funcție de boală.
Mult timp, răspunsul medicinei a fost relativ direct: dacă sistemul imunitar provoacă inflamația, atunci trebuie redusă inflamația și, într-o anumită măsură, frânată activitatea sistemului imunitar.
Corticosteroizii și diverse medicamente imunosupresoare fac exact acest lucru și rămân importante în tratarea multor boli autoimune.
Dar în ultimele două decenii a apărut o strategie diferită. În loc să fie încetinit întregul sistem imunitar, cercetătorii încearcă să elimine anumite populații de celule care par să joace un rol central în întreținerea bolii. Printre cele mai importante ținte se află limfocitele B.
1739. Armata rusă descoperă Moldova. Ocupație, jaful de proporții și sfârșitul iluziei privind protecția rusă (02)
Notă: acesta este al doilea articol dedicat complicatei relații a românilor cu Rusia, în diversele ei forme. Întreaga serie poate fi citită urmând tag-ul de la finalul articolului.
…
În septembrie 1739, boierii și clerul Moldovei au ieșit în întâmpinarea armatei ruse care se apropia de Iași. Nu o făceau, cel puțin nu toți, de nevoie. Pentru o parte importantă a elitei moldovene, Rusia ortodoxă continua să reprezinte speranța eliberării de sub dominația otomană. Cu numai câțiva ani înainte, boieri din Moldova și Țara Românească trimiseseră emisari în Rusia, cerând protecția împărătesei Ana Ivanovna. Unii erau gata să sprijine militar o intervenție rusească. Probabil că sunt unii dintre compatrioții noștri care gândesc astfel și astăzi...
Experiența avea să fie scurtă și brutală. Feldmareșalul Burkhard Christoph von Münnich, comandantul armatei imperiale ruse, s-a purtat în Moldova ca într-o țară cucerită.
În câteva săptămâni, entuziasmul cu care fusese primită armata „eliberatoare” s-a transformat în teamă.
Iașul a fost jefuit, populația a trebuit să întrețină trupele ruse, boierilor li s-au cerut sume enorme, iar Münnich i-a amenințat că va da țara pe mâna cazacilor dacă nu plătesc.
Era doar începutul unei experiențe care avea să se repete, la scară mult mai mare, în următorul secol.
O parte a Internetului este susținută de doar câțiva programatori
Folosim zilnic telefoane, calculatoare, aplicații bancare și servicii online, fără să ne întrebăm cine întreține programele care le fac să funcționeze. Ne imaginăm, probabil, că în spatele infrastructurii digitale globale se află echipe uriașe de specialiști, angajate de marile companii tehnologice. Realitatea este surprinzătoare: componente software esențiale pentru miliarde de dispozitive sunt întreținute de unul sau doi oameni, adesea voluntari, care lucrează fără o remunerație corespunzătoare importanței muncii lor.
O investigație publicată în octombrie 2026 de Data Drop, intitulată „The people holding up the internet”, arată cât de mult depinde lumea digitală de un număr foarte mic de programatori. Autorii au analizat istoricul modificărilor aduse codului a 23 de proiecte software fundamentale pentru funcționarea telefoanelor, calculatoarelor și serverelor.
Rezultatul? În 11 dintre cele 23 de proiecte, numai una sau două persoane au contribuit regulat la dezvoltarea codului în ultimul an.
Ungaria: șapte personalități
László Krasznahorkai
Născut în 1954, la Gyula, Krasznahorkai și-a construit romanele din fraze ample, labirintice, în care ordinea socială pare mereu aproape de prăbușire. Sátántangó descrie o comunitate ruinată, manipulată de promisiunea unei salvări; Melancolia rezistenței transformă sosirea unui circ într-o parabolă despre haos și autoritate. Seiobo járt odalent deplasează căutarea frumuseții spre arta și spiritualitatea asiatică.
După International Booker Prize din 2015, Krasznahorkai a primit Premiul Nobel pentru Literatură în 2025, pentru o operă care reafirmă puterea artei în mijlocul terorii apocaliptice.
Poate mecanica cuantică să explice chimia?
O moleculă nu este doar o listă de ingrediente. Două substanțe pot conține exact aceleași elemente, în aceleași proporții, și totuși să aibă proprietăți diferite. Contează cum sunt legați atomii, cum sunt distribuiți electronii și ce configurație spațială rezultă. Pentru chimist, această organizare este esențială.
Dar atomii și electronii se supun legilor fizicii cuantice. De aici apare întrebarea: dacă fizica explică ingredientele și interacțiunile lor, explică automat și chimia? Disputa existentă printre oamenii de știință privește atât posibilitățile calculelor, cât și sensul cuvântului „explicație”.
Omul, animalul căruia îi lipsește ceva
Ce este omul? O ființă vie care a pierdut ceva sau, dimpotrivă, una care suferă din pricina unui surplus?
În 2017 filozoful german Peter Sloterdijk a primit pentru a doua oară Premiul Helmuth Plessner al orașului Wiesbaden, în valoare de 20.000 de euro. Mai jos, într-o versiune prescurtată, discursul de mulțumire al lui Sloterdijk.
„Este un bun obicei ca, la primirea unui premiu care poartă numele unei personalități ilustre, cel care îl primește să-l includă cum se cuvine pe cel al cărui nume îl poartă premiul în cuvintele sale de mulțumire. Voi respecta și eu această convenție, cu nuanța că patronul premiului nu va fi invocat în fiecare frază; mai degrabă, el va fi omagiat în principal prin integrarea operei sale în contexte mai largi.
Am putea numi acest procedeu metoda constelației: te retragi atât de mult de la nivelul textului propriu-zis, încât liniile scrisului autorului abia mai rămân lizibile, în vreme ce tezele sale ies la iveală ca elemente ale unei constelații de enunțuri asemănătoare și chiar încep să strălucească drept puncte într-o galaxie de propoziții înrudite ca sens.
Aproape toată lumea virează în mod natural la stânga atunci când merge
Povestea aceasta a început, asemenea multora din istoria științei, cu ceva ce nu căutam. În 2020, în timpul pandemiei de COVID-19, studiam o problemă practică: cum se deplasează oamenii într-un spațiu închis atunci când li se cere să păstreze distanța unii față de ceilalți? Urmărind înregistrările iar și iar, am observat ceva ciudat: aproape toți participanții mergeau în bucle care se roteau în aceeași direcție, întotdeauna în sens antiorar. Și mai straniu era faptul că niciunul dintre ei nu părea să fi observat că face acest lucru.
Această observație ne-a trimis într-o căutare care a durat cinci ani, pentru a afla de ce se comportă oamenii astfel.
Efectul în sine este ușor de descris. Lasă o mulțime să se deplaseze liber într-un spațiu închis, fără o destinație anume, și aceasta începe încet să se rotească, aproape întotdeauna spre stânga. Nimeni nu dirijează această mișcare. Nimeni nu o decide.
Pentru un fizician, acesta pare un exemplu de manual de „comportament emergent”: un tipar colectiv care apare din nenumărate interacțiuni mici, fie între indivizi, fie între indivizi și mediul înconjurător. Acestea au fost cele două ipoteze principale ale noastre, pe care am încercat să le verificăm separat.
Nobelul pentru fizică 2026: un kilometru cub de gheață deschide o nouă fereastră spre univers
Imaginea este adaptare după NobelPrize
Premiul Nobel pentru fizică din 2026 îi revine lui Francis Halzen, „pentru contribuțiile decisive la Observatorul IceCube și descoperirea neutrinilor de energie înaltă de origine astrofizică”.
Fizicianul, născut în Belgia și profesor la Universitatea Wisconsin–Madison, a transformat gheața Antarcticii într-un instrument capabil să cerceteze unele dintre cele mai violente procese din univers. În centrul acestei realizări se află o idee: particulele care traversează aproape orice pot deveni mesageri astronomici.
Neutrinii sunt particule elementare fără sarcină electrică, cu mase extrem de mici. Interacționează atât de rar cu materia, încât pot străbate Pământul fără să lase vreun semn. Această proprietate complică detectarea lor, dar le oferă un avantaj: pot ieși din regiuni cosmice dense, din care lumina scapă cu dificultate, aducând informații despre procesele desfășurate acolo.
Biologia poate să nu fie cuantică, dar matematica ei poate fi
De aproape un secol, fizicienii și biologii sunt tentați de următoarea idee: poate că straniile proprietăți ale mecanicii cuantice joacă un rol esențial în funcționarea organismelor vii. Fenomene cuantice, ca superpoziția cuantică, coerența, interferența sau inseparabilitatea cuantică par, la prima vedere, candidate perfecte pentru a explica eficiența extraordinară a unor procese biologice.
Problema este că organismele vii reprezintă aproape mediul ideal pentru distrugerea stărilor cuantice. Celulele sunt calde, umede și permanent agitate termic. Iar stările cuantice delicate tind să-și piardă foarte repede coerența atunci când interacționează cu mediul. Tocmai de aceea calculatoarele cuantice sunt răcite la temperaturi extrem de joase.
După decenii de încercări de a identifica efecte cuantice biologic relevante, chimistul Gregory Scholes, de la Princeton University, propune acum o idee diferită: poate că viața nu folosește efecte cuantice propriu-zise, ci a descoperit, prin evoluție, modalități clasice de a reproduce funcționalități asemănătoare celor cuantice.
Premiul Nobel pentru medicină 2026: cum poate lumina controla neuronii
Lumina albastră activează neuronii modificați genetic prin deschiderea canalelor de canalrodopsină-2. Detaliile ilustrează trecerea ionilor prin membrană și alga Chlamydomonas, sursa proteinei.
Imaginea este reprezentare artistică.
Premiul Nobel pentru fiziologie sau medicină din 2026, anunțat la 5 octombrie, îi recompensează pe Karl Deisseroth, Peter Hegemann și Georg Nagel pentru „descoperirile privind canalele ionice activate de lumină și optogenetică”. Această metodă permite controlarea activității unor neuroni aleși de cercetători, oferind un instrument pentru investigarea modului în care creierul produce amintiri, emoții și comportamente.
România, în era marilor proiecte de energie regenerabilă
În câteva zile, firma Rezolv Energy a făcut două anunțuri care arată cât de rapid se schimbă piața românească a energiei regenerabile. Pe 2 octombrie 2026, compania a pus sub tensiune prima fază a parcului eolian VIFOR din județul Buzău, cu 192 MW. Cu două zile înainte, anunțase o finanțare de până la 561 de milioane de euro pentru Dama Solar, proiectul fotovoltaic gigant din județul Arad, care va avea 1,3 GWp (adică puterea totală nominală a panourilor este de 1,3 GW). Cele două investiții sunt relevante atât prin dimensiune, ci și pentru că apar exact în momentul în care România intră într-un nou val de construcție de capacități solare și eoliene.
VIFOR: proiect eolian gigant
VIFOR este primul mare proiect eolian nou pus în funcțiune în România după mai bine de un deceniu. Prima etapă cuprinde 30 de turbine Vestas V162, fiecare de 6,4 MW (atunci când vântul are viteza potrivită pentru funcționarea la putere nominală, generatorul turbinei poate livra aproximativ 6,4 MW instantaneu în rețea), cu turnuri de 166 m și rotoare cu diametrul de 162 m. A doua fază ar trebui finalizată în 2027, ceea ce va ridica puterea totală la 461 MW. La capacitatea finală, parcul va produce suficientă energie pentru peste 270.000 de locuințe și va evita, potrivit companiei, aproximativ 540.000 de tone de CO₂ echivalent anual.
Miuoni creați cu laser: prima imagine a unui obiect dens cu un fascicul artificial
Miuonii sunt particule elementare care sunt de exemplu generate de raze cosmice permanent în atmosfera Pământului. Razele cosmice lovesc moleculele din atmosfera superioară și produc cascade de particule în care se nasc și miuoni. Ei sunt de aproximativ 200 de ori mai masivi decât electronii și pot traversa cantități impresionante de materie.
Această proprietate a făcut din miuoni un instrument neobișnuit pentru a „vedea” în interiorul unor obiecte pe care razele X sau alte tehnici de imagistică nu le pot traversa cu ușurință. Tehnica se numește miuografie.
Dar există o problemă: miuonii cosmici vin când vin. Nu îi putem porni, opri sau regla după dorință. Fluxul lor este relativ mic, iar pentru a obține o imagine de calitate poate fi nevoie de săptămâni sau chiar luni de măsurători.
Acum, o echipă de cercetători a făcut un pas important spre schimbarea acestei situații.
Folosind un laser de mare putere la Extreme Light Infrastructure–Nuclear Physics (ELI-NP) din România, cercetătorii au produs un fascicul artificial de miuoni cu energii de ordinul GeV și au reușit să obțină imaginea unui obiect dens: o grămadă de cărămizi de plumb. Rezultatul este prezentat într-un nou articol pe arXiv.
Este, conform autorilor, prima demonstrație de imagistică dominată de un fascicul de miuoni artificiali produși cu laser.
Chiar au la bază problemele omenirii incapacitatea de a sta singuri într-o cameră?
„All of humanity’s problems stem from man’s inability to sit quietly in a room alone.” - Blaise Pascal.
Aceasta este o maximă peste care am dat de nenumărate ori pe Internet. Este peste tot pe rețele. Oamenii își dau cu părerea în fel și chip. Dar nu cred că cei mai mulți înțeleg la ce se referă fără context. Sentința, de una singură, nu spune întreaga poveste. A venit timp să punem capăt incertitudinii 😀
1711. Dimitrie Cantemir mizează pe ruși și pierde tronul. Catastrofa de la Stănilești (01)
Relația dintre români și Rusia nu începe cu Uniunea Sovietică și nici cu al Doilea Război Mondial, ci are în spate mai bine de trei secole de alianțe, războaie, ocupații, promisiuni, pierderi teritoriale, speranțe înșelate și perioade în care apropierea de Rusia a părut, pentru liderii români, o soluție posibilă la alte amenințări. Tocmai de aceea, această istorie este mai interesantă decât versiunea simplificată în care există doar un agresor permanent și o victimă permanentă.
Astăzi începem o serie de câteva zeci de articole, serie ce va urmări relațiile dintre statele și teritoriile românești și Imperiul Rus, apoi Uniunea Sovietică și Federația Rusă, incluzând diverse episoade concrete: oameni, orașe, armate, deportări, tratate, rechiziții, refugieri și decizii politice care au schimbat vieți. Scopul nu este să construim o mitologie în sens invers, ci să vedem mai limpede ce s-a întâmplat, cine a decis, cine a plătit și de ce memoria acestor episoade continuă să conteze.
Trăim astăzi într-o era a dezinformării programate, Rusia fiind extrem de activă pe acest plan. Cu atât mai mult publicul român tânăr ar trebui să găsească binevenită această serie dedicată explorării relației complicate a românilor cu Rusia.
Harta are doar rol decorativ
În vara anului 1711, Moldova a devenit câmpul unei confruntări care ar fi putut schimba profund echilibrul de putere din sud-estul Europei. De o parte se afla Imperiul Otoman, iar de cealaltă, Rusia lui Petru I, aflată în plină ascensiune după victoria de la Poltava asupra Suediei. Între cele două puteri se găsea Moldova, formal vasală Porții, dar condusă de un domn, Dimitrie Cantemir, care spera să folosească războiul pentru a elibera țara de dominația otomană.
Campania s-a încheiat însă cu un dezastru militar pentru armata ruso-moldoveană. Pentru Rusia, înfrângerea de la Stănilești a fost un eșec grav, dar temporar, dar pentru Dimitrie Cantemir a însemnat pierderea tronului și exilul definitiv. Pentru Moldova, consecințele au fost îndelungate.
Ucraina: șapte personalități
Continuăm seria dedicată intelectualilor de marcă ai lumii, țară cu țară, cu Ucraina.
Oksana Zabujko
Născută în 1960, la Luțk, Oksana Zabujko este scriitoare, eseistă și filozoafă, absolventă a Universității „Taras Șevcenko” din Kiev. Cercetări de teren asupra sexului ucrainean a deschis o dezbatere despre feminitate, traumă și moștenirea colonială, iar amplul roman Muzeul secretelor abandonate urmărește continuitatea dintre rezistența antisovietică și Ucraina postsovietică.
Opera sa, tradusă în peste 20 de limbi, a transformat experiența istorică ucraineană într-o temă a literaturii europene.
Pentru Muzeul secretelor abandonate a primit Premiul Literar Central-European Angelus în 2013.
De ce timpul „pierdut” poate fi cea mai profitabilă parte a zilei
„Ceea ce proștii numesc «pierdere de timp» este, cel mai adesea, cea mai bună investiție.” - Nassim Nicholas Taleb
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Clic pe imagine pt. detalii.