1. Avem tendința să credem că ceilalți gândesc așa cum gândim noi. De aici așteptarea ca ceilalți să susțină ceea ce credem noi.

2. Cei care încalcă reguli sociale ori au diverse vicii au tendința de a supraestima numărul celor care sunt la fel.

Ce se întâmplă când quarcurile interacționează cu gluonii în nuclee din ce în ce mai mari la energii relativiste? Experimente efectuate în Statele Unite la acceleratorul RHIC (Relativistic Heavy Ion Collider) arată că ciocnirile protonilor cu nuclee din ce în ce mai mari au caracteristici care demonstrează că interacțiunile dintre quarcuri și gluoni la un moment dat ar ajunge într-un regim de saturație, exact cum prevede teoria interacțiunii nucleare tari.

1. O descoperire importantă a psihologiei este aceea că, în fapt, o bună parte din comportamentul nostru are la bază mecanisme inconștiente. Comportamentul este bazat pe obiceiuri și este influențat de indicii din mediu, precum și de modalitatea în care ne sunt prezentate opțiunile pe care le avem.

2. Deciziile luate pe baza unei deliberări solide sunt mai rare decât ne place să credem. Deliberarea presupune un efort prea mare. Nu suntem obișnuiți cu așa ceva.

Una dintre metaforele moderne, la care mulți aderă fără prea multă analiză, se referă la avantajul pe care-l oferă lucrurile „naturale” în fața celor „artificiale”.
Una peste alta, această antiteză este lipsită de sens, pentru că nu se poate stabili un principiu general valabil. Iată de ce.

Într-un alt articol am vorbit despre De ce ne bucurăm de răul altuia din perspectivă evoluționistă. Ideea centrală, dacă nu vreți să mai citiți articolul, este că, în fapt, nu ne pasă de celălalt, ci vorbim de un  mecanism de recompensă / supraviețuire.

Invidia, ca și satisfacția în fața răului altui, este un sentiment moralmente condamnat. Dar emoțiile nu se comandă, ci sunt „spontane”, indiferent de ce vrei să simți într-o anumită situație. Care ar putea fi rolul invidiei? De ce a apărut de-a lungul evoluției speciei noastre? Cum sunt asociați lăudăroșii invidiei? De ce părinții nu trebuie să compare performanțele copiilor?

Ce ai răspunde dacă ai întrebat(ă): care este culoarea ta favorită? Sau: care este cartea / melodia / mâncarea ta favorită? Gândește-te o secundă înainte de a citi și răspunde la aceste întrebări. Ai un răspuns sau nu?

Sunt multe idei care sunt propagate cu ardoare prin articolele de popularizare a științei care, după mine, nu au prea mult sens. Una este cea care vorbește despre faptul că universul nu are un centru.

Afirmația este, cred, problematică, din cel puțin două motive: întâi, pentru că transmitem ideea că este clar cum a apărut universul, iar al doilea pentru că este împotriva bunului-simț.

În prezent în univers nu există, din câte știm, antimaterie; stelele, planetele, galaxiile sunt compuse doar din materie. Se crede însă că imediat după Big Bang ar fi existat cantități egale de materiei și antimaterie. Unde a dispărut cea din urmă?

O nouă teorie sugerează că în primele clipe de viață ale universului, în cadrul unor ciocniri la energii extreme, ar fi luat naștere neutrini speciali (nu cei pe care îi cunoaștem), care prin interacțiunile lor cu particulele din univers ar fi dus la dispariția antimateriei într-un proces care se numește leptogeneză. 

O întreprindere umană care nu prea a lăsat urme serioase (în sensul de rezultate solide) este cea care urmărește să descifreze misterul conștiinței umane. Teorii există, dar niciuna satisfăcătoare. În ce mă privește, cred că este imposibil ca mintea umană să ajungă vreodată să se cunoască pe sine însăși. Nu există niciun dubiu că există multiple limite naturale / biologice ale minții umane, iar conștiința este una dintre aceste limite. Și în cazul în care un extraterestru atotcunoscător ar învăța româna și ne-ar spune, pas cu pas, cum funcționează conștiința, tot nu am putea pricepe. Motivul este explicat în acest articol.

A murit regina Angliei. Ca de obicei în astfel de situații, s-au evidențiat două curente la noi: cei care s-au raportat la deces ca și când le-a murit cineva apropiat și cei care s-au apucat să evidențieze cât de nefastă a fost domnia reginei.
Dar decesul a evidențiat superficialitatea bine-cunoscută a presei în alegerea și scrierea termenilor.


Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle

Einstein a schimbat fundamental modul în care înțelegem universul. Una dintre ideile cele mai stranii, dar demonstrate experimental, este aceea că timpul nu trece pretutindeni la fel, curgerea timpului fiind afectată de locul în univers (de gravitație). Dar cum este biologia afectată de gravitație? Adică de ce un om într-un câmp gravitațional mai puternic ar îmbătrâni mai încet?

Deși am pregătire tehnică și scriu în domeniul științei de mai bine de 14 ani, nu mă consider un om de știință, de vreme ce nu practic în domeniul științei. Dar are vreo utilitate această preocupare pentru știință? Ajută la ceva să înțelegi ce spune știința despre începutul lumii, despre componentele fundamentale ale naturii, despre cum funcționează un atom, despre cum se formează o galaxie ori un sistem solar, despre cum funcționează o celulă, despre diferența dintre medicină și pseudomedicină ori despre dificultățile în explicarea conștiinței?

Probabil că nu aș mai fi scris acest articol dacă răspunsul ar fi fost nu :)

Probabil că nu mulți se gândesc la faptul că noua tehnologie de transmitere a datelor, 5G, are vreo legătură cu prognoza meteo, dar are... Iată de ce...

Pe timpul liceului a fost prima dată când am observat un lucru ciudat: că cei cu fețe aproape identice au multe alte trăsături comune, inclusiv trăsături de personalitate. În acel caz, era vorba de un participant la un concurs organizat de liceul meu, participant venit de la un alt liceu, și care a atras atenția prin faptul că semăna foarte mult cu unul dintre colegi: fața era aproape identică, frizura, cu cărare pe mijloc, la fel, înălțimea, dezvoltarea musculară, păreau identice.

Dar în cele câteva zile în care s-au desfășurat concursul sportiv am observat că nu era totul: cei doi semănau și la modul în care mergeau, aveau un mod anume similar de a vorbi, erau la fel de agitați. Una peste alta, păreau gemeni, deși nu erau. Erau, în fapt, din localități diferite, unul născut și crescut în București, altul undeva în Moldova. 

• Cine spune că pentru copii fiecare zi este o aventură, că aceștia tratează fiecare clipă ca pe un miracol, fiind mereu surprinși de lucruri noi și dornici mereu să învețe ceva nou - nu a avut copii care să fi mers la școală.

• Nu există absurditate care să nu aibă adepți. De la câțiva la câteva miliarde.

• Până ajungi Dumnezeu, poți crede că te-ai putea descurca cu toate solicitările din rugăciunile oamenilor.

• Dragostea liderilor poate fi atât de mare față de poporul lor, încât sunt gata să folosească bombe nucleare împotriva altora.

Deci te-ai uitat la fiecare episod din ”Lie to me”, ai citit toate articolele din univers despre modul în care se poate depista un zâmbet fals şi ai devenit al naibii de bun la detectarea acestor mişcări faciale trecătoare şi involuntare numite microexpresii. Eşti gata să faci pariu pe orice că ai putea depista un mincinos doar „citind” indiciile „scrise” pe feţişoara lui de mincinos prost. Doar că nu-i aşa. Nu poţi.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE