Timpul nu există. Este o metaforă pentru contorizarea mișcării, pentru evoluția lucrurilor din univers. Dar nu există ca „substanță” în lume. Nu e nimic pe care să-l poți indica ori măsura prin contact direct ori indirect. Atunci când folosești un așa-numit instrument de măsurare a timpului (un ceas), tot ce faci este să numeri ciclurile respectivului dispozitiv. Cu cât ciclurile sunt mai regulate, cu atât ceasul e mai precis (iar cum atomii tind să funcționeze la fel, de aceea ceasurile atomice sunt cele mai precise).
Ceea ce înțelegem astăzi prin „timp” este diferit de ceea ce înțelegeau strămoșii noștri. Astăzi ni se pare aproape imposibil să ne imaginăm o lume fără „timp”, dat fiind că trăim într-o civilizație dominată de ceasuri, calendare, programări și cronometre. Telefonul ne arată ora permanent. Calculatoarele funcționează sincronizate la milisecundă. Munca, transportul, economia și chiar relațiile sociale sunt organizate în jurul timpului măsurabil.
Dar această viziune este foarte recentă în istoria umanității.
Pentru mare parte din existența speciei noastre, oamenii nu gândeau timpul ca pe o entitate abstractă, universală și independentă de evenimente. Ei nu trăiau într-un „flux al timpului” asemănător celui imaginat astăzi de fizică sau de cultura modernă. Trăiau într-o lume a schimbărilor concrete: răsăritul Soarelui, întoarcerea animalelor, sezonul ploilor, bătrânețea, fazele Lunii, migrația păsărilor, ciclurile recoltelor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Sacrul există întâi, de regulă, acasă. Dacă există. E la fel de real ca geamurile casei, oricât de transparente. Abia apoi la biserică, catedrală, sinagogă, moschee, templu, gurdwārā sau sanctuar, într-o formă aparent mai tare, cu mai multe lumini și culori.
Sacrul a fost privit și este încă de mulți ca o formă de auto-înșelare, de acceptare a unui văl ce ascunde realitatea. De aceea ateismul a putut părea o formă de progres.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Să cunoști istoria înseamnă să cunoști comportamentul omului de-a lungul istoriei. Istoria ar trebui predată în așa fel încât elevul să afle tot atât despre sine și despre natura umană, pe cât află despre fapte istorice. Abia astfel istoria te învață ceva util și ar putea proteja civilizația umană. Altfel, fără o cuplare cu ce este omul, istoria pare un film artistic greoi și plictisitor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Filosofii lumii islamice se delectau cu experimente de gândire. Dacă ar dispărea cerurile, se întrebau ei, ar continua timpul să curgă? Dacă existența ar fi distinctă de esență, ar însemna asta că însăși existența trebuie să existe? Poate Dumnezeu să-ți transforme servitorul din casă într-un cal, astfel încât, întorcându-te acasă, să descoperi că a urinat peste toate cărțile tale?
Dar cel mai faimos este așa-numitul experiment de gândire al „omului zburător”, conceput de cel mai influent filosof al lumii islamice, Avicenna (în arabă, Ibn Sīnā, care a trăit între anii 980 și 1037 e.n.).
- Detalii
- de: Peter Adamson
- Jurnal de idei diverse
Să ne imaginăm următoarea situație, pe care mulți dintre „atleții profesioniști în reîntinerire”, precum Bryan Johnson, chiar și-o imaginează ca fiind posibilă într-un viitor apropiat: o combinație optimă de alimentație + suplimente alimentare + exerciții fizice + medicina modernă te vor face nemuritor.
Sigur, ar rămâne o serie de amenințări, pentru că organismul uman este fragil, precum: un accident auto/ feroviar/ aerian, o crimă comisă de vreun semen, un meteorit rătăcit și alte situații similare.
Dat fiind că orice ieșire din buncărul în care probabil vei locui te expune hazardului și riscului, oricât de mic, de a fi ucis, vei mai avea curajul să ieși din acesta?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Din câte știm, viața a apărut o singură dată. Și toate au durat atât de mult!
Fotosinteza a evoluat la 1,5 miliarde de ani după formarea Pământului, celulele complexe au apărut la 2,7 miliarde de ani, animalele complexe la 4 miliarde de ani, iar inteligența umană la 4,5 miliarde de ani după formarea planetei (adică adineauri).
Faptul că gândirea complexă a apărut atât de recent ne mai luminează un aspect adesea uitat: creierul este în principal despre managementul unui sistem complex de sisteme - corpul uman.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Materia curbează spaţiu-timpul, iar spaţiu-timpul curbat dictează mişcarea materiei în univers. credit: LIGO/T. Pyle
Am tot scris în ultimii ani despre natura timpului, ajungând la concluzia că nu există ceva în univers care să merite numele de timp. Singurul lucru ce se poate numi „timp” este o anume experiență subiectivă a omului, capacitatea noastră biologică și psihologică de a percepe evoluția lucrurilor, simultaneitatea, secvențialitatea și durata (estimarea unei perioade). Timpul „independent”, ca ingredient al naturii, cel presupus a fi indicat de ceasuri, este pură ficțiune. Puteți citi în detaliu despre aceste idei în seria dedicată timpului. O sinteză a ideilor este aici.
În acest articol o să vorbesc despre natura spațiului, conform fizicii moderne, și despre imposibilitatea de a măsura spațiul.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
De multe ori viața bate filmul, iar ceea ce găsești în propria organizație, nu găsești în cărți sau filme. Dacă ai lucrat pentru o perioadă de măcar un an într-o organizația mai mare, nu se poate să nu fi dat de comportamente ca cele menționate mai jos în acest articol.
Iată o serie de observații cu privire la șefi, care sunt buni indicatori cu privire la faptul că e o (mare) problemă cu ei:
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
1. Nimeni nu suferă pentru altul, atâta vreme cât nu este afectat în mod direct de suferința acestuia. De aceea un genocid din altă țară este doar prilej de discuție de salon.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
O modalitate de a descrie un paradox este următoarea: un paradox reprezintă o concluzie care la prima vedere pare absurdă, dar care este totuși susținută de o argumentație.
Paradoxul omnipotenței este formulat astfel: Poate o ființă omnipotentă să creeze o piatră atât de grea, încât nu o poate ridica?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Am stat în cumpănă dacă să scriu acest articol. E un subiect serios cel al liberului-arbitru, dar am ajuns la saturație. Ce urmează este o scurtă replică la un videoclip recent, care abordează mai multe subiecte, dar care la început... clarifică o dată pentru totdeauna subiectul liberului-arbitru 😀
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Revoluția recentă în domeniul inteligenței artificiale, fără dubii abia la început, pare a fi pentru minte ce a fost pentru trup revoluția industrială (care a produs mașini pentru a înlocui munca fizică a omului și animalelor).
Scrierea de cod, analiza și crearea de texte și imagini - au atins deja un punct care te lasă în admirație, așa cum te lăsa probabil, la apariție, observarea mecanismului complex al primului război de țesut mecanizat.
De asemenea, foarte important, diverse dispozitive robotizate, folosind IA, vor face mai repede și mai bine, independent, ce se face azi de către om sau cu ajutorul lui.
Ce vei face cu timpul liber suplimentar când va fi din ce în ce mai mică nevoie de corpul tău și mintea ta?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Tehnologia ne dezvăluie ceea ce suntem. Într-un sens, dar doar într-un sens (o să vezi mai jos de ce nu în toate) ne ajută să devenim ceea ce suntem. De pildă, probabil nu știai că poți fi așa violent în public înainte să ai un instrument care te ascunde (ca identitate), dar te dezvăluie (ca fire și personalitate). Dacă încă nu ai pe birou statui ale lui Musk, Zuckerberg și... cum îl cheamă pe cel de la TikTok, este timpul să arăți un pic de respect și să-ți cumperi. Ei te-au ajutat să te descoperi și, așa cum spun astăzi cei mai înțelepți dintre noi, „să devenim cea mai bună versiune a noastră” (ce-o însemna asta? nu contează... sigur e ceva profund). Lor le datorezi această transformare (adică... binecuvântare).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Atunci când auzim despre o decizie de restructurare a unei instituții a statului, cei mai mulți dintre noi sunt de acord, căci ni se pare că e o decizie corectă. Și simțim o oarecare mulțumire / plăcere. Întrebarea interesantă este: de ce ne bucurăm de răul altora? De ce ne bucurăm că niște persoane de care nu știm nimic rămân fără venituri, posibil fără singura sursă de venit?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Singurul lucru ce se poate numi „timp” este experiența trăită a timpului, capacitatea noastră biologică și psihologică de a percepe evoluția lucrurilor, secvențialitatea și durata (estimarea unei perioade). Timpul „independent”, cel din indicat de ceasuri, este pură ficțiune.
Timpul „trăit” nu are însă o entitate independentă; vorbim despre capacitatea umană de a stabili simultaneități și cronologii.
• Orice am măsura, creăm un dispozitiv pe care-l punem în contact cu ceea ce măsurăm (distanță, presiune șamd). Cu ce intră în contact un ceas?
Tocmai multitudinea tipurilor de ceasuri arată foarte clar că nu există nicio entitate externă numită „timp”, căci putem măsura timpul cu un ceas cu pendul sau cu ajutorul unor atomi (ceasul atomic).
Și mai interesant: orice dispozitiv am folosi, în fapt utilizăm spațiul pentru a măsura timpul...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
