• Există o mare confuzie, am observat, cu privire la gradul de oxigenare a aerului.
Există mitul că la munte aerul este mai oxigenat. Nu este, procentul de oxigen fiind de circa 21% atât la câmpie, cât și la munte.
În fapt, lucrurile stau exact pe dos, căci odată cu creșterea altitudinii scade cantitatea de oxigen disponibilă pe un anumit volum, pentru că scade presiunea atmosferică, ceea ce înseamnă că scade concentrația de particule de aer pe un volum dat, deci și concentrația de molecule de oxigen. Ceea ce înseamnă că trebuie să inspirăm de mai multe ori pentru a acumula aceeași cantitate de oxigen.
La circa 3.600 m deasupra nivelului mării în același volum de aer găsim circa 40% de molecule de oxigen, comparativ cu oxigenul de la nivelul mării. Acesta este motivul pentru care alpiniștii au dificultăți în a respira la altitudini mari, ceea ce se traduce în tot felul de efecte asupra creierului și organismului (uneori chiar letale).
La munte am putea vorbi, cel mult, de un aer mai puțin poluat.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• O cale simplă de lua decizii corecte și de a-ți simplifica și îmbunătăți viața este aceea de a elimina ceea ce te afectează în mod negativ. Este mai simplu să știi ce-i nociv decât să știi exact ce-i folositor.
De exemplu, nu trebuie să citești tratate de nutriție pentru a ajunge la o dietă sănătoasă. Este suficient să elimini ce-ți face rău. Dacă elimini principalele alimente nocive, precum dulciurile, cerealele rafinate și alimentele înalt-procesate, atunci alimentația ta devine în mod automat mult mai „sănătoasă”.
• Vrei să afli ceva despre un anume subiect? Nu citi articole. Citește o carte de top pe subiectul respectiv. Doar așa vei înțelege ce vrei să înțelegi.
• La limită, cred că și educația din familie a copiilor ar trebui să se axeze pe ce să nu facă aceștia, mai degrabă decât pe ce să facă. Pentru că „ce să facă” reflectă dorințele (adesea nerealizabile) ale părinților și reprezintă un domeniu inepuizabil, pe când „ce să nu facă” oferă reperele pentru ce este periculos pentru copii. Chiar și un copil prin fire neascultător va reflecta o secundă înainte de a trece o barieră cu semnul „interzis”. De exemplu, în loc să-i blochezi copilului accesul la Internet, mai bine îi spui ce nu trebuie făcut pe Internet.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Lumea înconjurătoare, așa cum o observăm noi, este rezultatul: metodei de investigare utilizate, al simțurilor noastre și al modelelor noastre mentale (modul în care interpretăm datele furnizate de simțuri).
Omul este măsura tuturor lucrurilor, dar în alt sens decât cel original al lui Protagoras (fiecare om, în baza propriei experiențe de viață, se raportează în mod diferit la „adevăr”), și anume în acela că tot ceea ce observăm este, în fapt, o construcție specifică omului (tehnologie, simțuri și mintea umană).
Dar realitatea nu are nicio natură obiectivă, intrinsecă. Lucrul-în-sine a lui Kant, natura așa cum este ea când nu se uită omul - nu există. Lumea este stric rezultatul măsurătorii și interpretării măsurătorii. Inițial pare dificil de înțeles acest lucru, pentru că primul gând este acela că un lucru are un fel al lui de-a fi, că este cumva în mod absolut, dincolo de orice metodă de observare, dar veți vedea că, în fapt, o asemenea abordare este absurdă.
Iar faptul că nu există o natură obiectivă are, desigur, efecte asupra cercetării științifice, pentru că pune limite de nedepășit.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Orice proces de acumulare de cunoștințe despre om și univers te duce ori ar trebui să te ducă spre limitele cunoașterii. Abia acolo apare, surprinzător, satisfacția și uimirea deplină.
Nu este vorba doar despre faptul că ai ajuns cumva la capătul călătoriei, ci în special despre faptul că te poți exprima, aparent în cunoștință de cauză, despre chestiuni fundamentale.
Înțelegi că problema existenței lui Dumnezeu este nerezolvabilă, că știința are limite de nedepășit, că întrebările fundamentale ale omenirii (cum a apărut lumea, ce este conștiința, dacă avem liber-arbitru), în cea mai mare parte, sunt astfel pentru că nu pot primi răspunsuri definitive.
• Ideea de a renunța la Internet și telefon mobil pentru anumite perioade este atractivă. Unii își impun perioade de renunțare la tot ce este „electronic”. Dar ce pui în loc? Unii au ce, alții nu.
• Nu văd cum ar putea fi orice tehnică de meditație orientală superioară lecturii Criticii rațiunii pure a lui Kant. Chiar și în traducerea chinuită din limba română. De ce ar fi concentrarea pe ritmul respirației superioară față de concentrarea pe explicația mecanismului intim al minții?
Dacă este să medităm, să o facem într-un mod serios, nu?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Realitatea este o iluzie, adaptată capabilităților senzoriale și cognitive umane. Dar nu în sens mistic, căci ceea ce percepem trebuie să aibă o sursă cât se poate de reală, într-o formă sau alta, chiar dacă nu cunoaștem natura acelei surse. Deși această idee, că realitatea este o iluzie, pare o idee extremă, la care să dai din cap neîncrezător inițial, după cum cred că veți fi de acord la finalul articolului, nu există, practic, niciun argument serios împotriva acesteia.
De ce este lumea o iluzie? Ce înseamnă asta?
Tot ce știm despre lume este mediat de simțuri. Orice observație vom face despre noi și lumea din jurul nostru are la bază informații transmise de organele noastre de simț. Organele de simț transmit informațiile recepționate, conform specificului simțurilor, sub forma unor semnale electrice, către creier, care procesează, dă o formă inteligibilă și „pune la dispoziția” conștiinței o reprezentare a ceea ce a perceput.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Într-un alt articol am vorbit despre De ce ne bucurăm de răul altuia din perspectivă evoluționistă. Ideea centrală, dacă nu vreți să mai citiți articolul, este că, în fapt, nu ne pasă de celălalt, ci vorbim de un mecanism de recompensă / supraviețuire.
Invidia, ca și satisfacția în fața răului altui, este un sentiment moralmente condamnat. Dar emoțiile nu se comandă, ci sunt „spontane”, indiferent de ce vrei să simți într-o anumită situație. Care ar putea fi rolul invidiei? De ce a apărut de-a lungul evoluției speciei noastre? Cum sunt asociați lăudăroșii invidiei? De ce părinții nu trebuie să compare performanțele copiilor?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Ce ai răspunde dacă ai întrebat(ă): care este culoarea ta favorită? Sau: care este cartea / melodia / mâncarea ta favorită? Gândește-te o secundă înainte de a citi și răspunde la aceste întrebări. Ai un răspuns sau nu?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Sunt multe idei care sunt propagate cu ardoare prin articolele de popularizare a științei care, după mine, nu au prea mult sens. Una este cea care vorbește despre faptul că universul nu are un centru.
Afirmația este, cred, problematică, din cel puțin două motive: întâi, pentru că transmitem ideea că este clar cum a apărut universul, iar al doilea pentru că este împotriva bunului-simț.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
Deși am pregătire tehnică și scriu în domeniul științei de mai bine de 14 ani, nu mă consider un om de știință, de vreme ce nu practic în domeniul științei. Dar are vreo utilitate această preocupare pentru știință? Ajută la ceva să înțelegi ce spune știința despre începutul lumii, despre componentele fundamentale ale naturii, despre cum funcționează un atom, despre cum se formează o galaxie ori un sistem solar, despre cum funcționează o celulă, despre diferența dintre medicină și pseudomedicină ori despre dificultățile în explicarea conștiinței?
Probabil că nu aș mai fi scris acest articol dacă răspunsul ar fi fost nu :)
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Cine spune că pentru copii fiecare zi este o aventură, că aceștia tratează fiecare clipă ca pe un miracol, fiind mereu surprinși de lucruri noi și dornici mereu să învețe ceva nou - nu a avut copii care să fi mers la școală.
• Nu există absurditate care să nu aibă adepți. De la câțiva la câteva miliarde.
• Până ajungi Dumnezeu, poți crede că te-ai putea descurca cu toate solicitările din rugăciunile oamenilor.
• Dragostea liderilor poate fi atât de mare față de poporul lor, încât sunt gata să folosească bombe nucleare împotriva altora.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Îți dai seama de cei care fac aceeași greșeală de mai multe ori pentru că se pricep foarte bine să o justifice.
• O obsesie modernă a jurnaliștilor fără har este să afirme că „oamenii citesc foarte puține cărți”.
În primul rând, afirmația este golită de orice conținut. A citi, în sine, nu are niciun merit. Ce citești face diferența. Și mai contează și cine citește.
În al doilea rând, și dacă am da un medicament minune întregii populații, care, ca urmare, s-ar apuca de citit, cam ce ar citi?
Cititul se învață, cere orientare, este o întreprindere de lungă durată, care trebuie să-și aibă originea pe timpul școlii.
Este, dacă vreți, precum construcția unei case, unde trebuie să începi cu pregătirea terenului și turnarea temeliei. Altfel, este ca și cum ai cere oamenilor să meargă cu un geam în mână, pe care să-l așeze la locul potrivit într-o casă neîncepută.
• Citirea atentă a unei cărți bune este ca și cum ai fi cu un ghid pe un teritoriu necunoscut: autorul îți dezvăluie noi „trasee” ale gândirii, într-un „teritoriu” care-ți este complet străin.
Așa cum, urmând un ghid, ai șansa de a învăța într-un mod ușor și plăcut cum să te descurci într-un teritoriu necunoscut, tot așa urmând „deplasările” minții unui gânditor mare înveți cum să te descurci pe teritoriul gândirii.
Un gând nou, gândit împreună cu autorul, este o fereastră către adevăr, iar odată deschisă această fereastră, chiar fără să-ți dai seama, ea rămâne deschisă pentru tine pentru totdeauna, în sensul că un gând odată gândit, va fi mai ușor de gândit a doua oară. Iar într-o situație în care gândul este util, aceasta va izbucni în câmpul conștiinței, fie că vrei, fie că nu.
• Jurnalismul modern este o întreprindere serioasă făcută mai mereu în grabă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Dacă trăim într-o simulare computerizată, este clar că suntem într-o versiune de test, atât de proastă că nici măcar personajele din simulare nu sunt mulțumite.
• Toți oamenii care ajung la limita suportabilității de sine simt nevoia să spună lumii că se simt bine în pielea lor.
• Și totuși, în problema războiului, o participantă la „Miss Univers” are mai multă înțelepciune decât foarte mulți șefi de stat.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Cam toate lucrurile care ne fac să „simțim că trăim” sunt vicii oribile sau chiar ilegale. Dar mulți se tem că altfel sunt morți încă de vii.
• Oricine știe că iubirea nu apare la comandă. Dar corul celor care ne cer zilnic să iubim diverse nu dispare niciodată.
• Un prieten a avut o revelație curând: „Nimic nu e nou sub Soare... Mare adevăr”.
Spunea asta în avion, citind de pe un iPhone, mergând către o conferință despre inteligența artificială.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Dacă bărbații ar putea rămâne gravizi, dreptul la avort ar fi primul paragraf din Constituție.
Iar faptul că, de regulă, niște bătrâni decid dacă femeile au dreptul la avort arată perversitatea ultimă a naturii umane, plăcerea de a lua decizii meschine pentru alții.
Iar situația arată cât de ușor devii convins de propriile idei, oricât de stupide, când nu te ating.
• Cum ar fi o lume în care actorii s-ar ocupa de filme, cântăreții de cântat, iar moderatorii de moderat? În felul ăsta s-ar putea ca cei care chiar au ceva de spus pentru noi toți să ajungă să o și facă.
• Prin oricâte orori am trece și oricât am citi despre ororile înfăptuite de umanitate de-a lungul istoriei, nu ne putem opri să nu avem o părere idilică, în raport cu realitatea, despre om și natura umană.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse
• Îți place sau nu, în fiecare clipă ești ceea ce ești cu adevărat. Faptul că ești servil, prost crescut, lipsit de curtoazie și educație - nu te face mai puțin autentic.
• E interesant de observat că nu sunt mulți care nu ar avea câteva sfaturi despre cum ar fi trebuit să fi fost făcută lumea noastră, dacă ar fi fost întrebați la început.
• Să faci un zeu e mult mai simplu decât să-ți faci patul. Toată istoria omenirii arată asta.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Jurnal de idei diverse