Unii au case de vacanță, alții au case moștenite sau cumpărate pentru uz ulterior, la care ajung din când în când. De primăvara până toamna, temperatura exterioară este, de regulă, suficientă de „blândă” pentru a nu se pune problema încălzirii. Dar care este regimul optim de încălzire pentru o casă nelocuită iarna? Desigur, răspunsul este unul nuanțat, pentru că trebuie luați în calcul mai mulți parametri, dar, cu toate acestea, se pot trage câteva concluzii utile.
O casă nelocuită iarna ar putea părea, la prima vedere, simplu de administrat: dacă nu locuiește nimeni acolo, de ce ai încălzi-o? Dar pereții, țevile, tâmplăria, mobilierul, cărțile, parchetul și instalațiile continuă să interacționeze cu frigul și cu umezeala. Iar problema reală este păstrarea clădirii într-o zonă sigură: fără îngheț, fără condens persistent și fără mucegai.
Răspunsul scurt este acesta: pentru o casă de vacanță nelocuită iarna, dar nedrenată complet de apă (apa prezentă în conducte), temperatura de siguranță recomandabilă este, în cele mai multe cazuri, între 10 și 12 °C, cu o țintă mai prudentă de 12–14 °C pentru case vechi, slab izolate sau cu risc de umezeală.
Dacă imobilul are punți termice, pereți reci, subsol umed, tâmplărie veche ori istoric de mucegai, coborârea sub 12 °C devine riscantă.
Dacă instalația de apă este golită complet, centrala este protejată, iar casa este monitorizată, se poate coborî spre regim de antiîngheț, dar aceasta nu mai este o strategie de conservare a casei, ci doar de evitare a înghețului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Probabil că ideea unei religii inventate peste noapte va părea bizară celor mai mulți. Dar omul are căi misterioase de a se exprima pe această temă. Nenumăratele mișcări religioase arată acest lucru. Biserica Scientologică, abordată pe scurt la finalul articolului, este, cred, un exemplu elocvent. Dar articolul de față este despre francezi într-un moment de cumpănă al istoriei lor, probabil cel mai faimos: Revoluția Franceză din 1789. Acest „moment” istoric, întins pe mai mulți ani, aduce și o inițiativă interesantă: promovarea unei ființe supreme care să asigure nevoia de religie a cetățeanului.
În vara anului 1794, la Paris, în plină Revoluție Franceză, Maximilien Robespierre a urcat solemn pe o scenă amenajată în aer liber și a oficiat, în fața unei mulțimi uriașe, o ceremonie stranie: Festivalul Ființei Supreme. Nu era o liturghie creștină. Nu era nici o simplă manifestație politică. Era ceva între religie, teatru, propagandă revoluționară și pedagogie morală de stat.
Cum ajunsese Franța, țara catedralelor gotice și a monarhiei „de drept divin”, să organizeze o sărbătoare oficială dedicată unei divinități abstracte, numite „Ființa Supremă”?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Probabil că problema abandonului școlar este egalată în importanța sa socială doar de rata foarte scăzută a natalității, care condamnă România pe termen lung la scăderea dramatică populației, scăderea economiei și lipsa prosperității pe termen lung. Soluția la îndemână pentru a contrabalansa natalitatea scăzută, „importul” de muncitori din alte țări, va duce la tensiuni sociale, cum am văzut și vedem că este cazul în alte state europene care au primit imigranți în număr mare în ultimii ani.
În România, abandonul școlar nu este un singur moment dramatic, ci, cum e de așteptat, o serie de tragedii succesive: unii copii intră târziu sau incomplet în educația timpurie, alții dispar statistic între cicluri, alții termină gimnaziul, dar nu continuă spre liceu ori învățământul profesional, iar o parte importantă ajunge la liceu fără să treacă de bacalaureat. La facultate, pierderile continuă, mai ales în primul an.
Datele cele mai recente vin din rapoartele Ministerului Educației pentru anul școlar/universitar 2024–2025, din Education at a Glance 2025 al OCDE și din Education and Training Monitor 2025 al Comisiei Europene. Este dificil să creionezi un articol coerent pe baza acestor rapoarte, pentru că rapoartele nu urmăresc aceeași generație de la grădiniță până la diplomă universitară. Unele cifre sunt efective anuale, altele sunt rate de absolvire, iar altele sunt reconstrucții pe cohorte.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Poți face următorul experiment: îi dai posibilitatea unui prieten să dea cu banul de 200 de ori (imprimându-i o mișcare de rotire monedei) și să consemneze rezultatul (cap sau pajură) pe o bucată de hârtie după fiecare aruncare.
Prietenul poate să arunce sau nu cu banul, e alegerea lui și va păstra secret acest lucru față e tine. Dar e obligat să-ți prezinte o listă cu rezultate pentru 200 de aruncări (chiar dacă lista a fost făcută fără a se da cu banul efectiv).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Omul nu este animalul cel mai puternic, cel mai rapid sau cel mai bine adaptat biologic la un mediu anume. Dimpotrivă, dacă îl privim la naștere, pare una dintre cele mai neajutorate ființe. Nu poate merge, nu se poate hrăni singur, nu se poate apăra, nu are blană protectoare, nu are gheare, nu are colți și nu dispune de instincte suficient de precise pentru a supraviețui singur. Totuși, tocmai această slăbiciune inițială este una dintre cheile destinului uman.
Omul este o ființă biologic incompletă, dar deschisă din punct de vedere cultural. Nu vine pe lume gata format, ci trebuie introdus într-o lume de limbaj, gesturi, reguli, tehnici, afecțiuni, interdicții și exerciții. Cu alte cuvinte, omul nu supraviețuiește pur și simplu în natură, ci într-o cultură.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Cupa Mondială FIFA 2026 este unul dintre cele mai urmărite evenimente din calendarul sportiv internațional, iar fanii din întreaga lume vor încerca să prezică până unde va ajunge echipa lor.
Sunt cercetător în domeniul datelor și, în încercarea de a anticipa câștigătoarea turneului, semifinalistele și șansele echipelor de a trece de faza grupelor, am construit un model informatic pentru a prezice cum s-ar putea desfășura Cupa Mondială.
Iată cum am făcut acest lucru și ce a prezis modelul meu.
- Detalii
- de: Steven Stern
- Blogul Scientia
Pe 22 mai 2026, Pentagonul a publicat un al doilea lot de fotografii și videoclipuri clasificate anterior, care arată ceea ce par a fi obiecte zburătoare inexplicabile. Aceste publicări de documente au reprezentat culminarea unui proces început în iulie 2023, când un grup de avertizori de integritate guvernamentali a depus mărturie în fața Congresului că guvernul SUA ar deține în secret nave spațiale extraterestre și presupuse fragmente de corpuri extraterestre.
Acea audiere în Congres a marcat începutul unei schimbări culturale în care rapoartele despre OZN-uri sunt tratate din ce în ce mai mult ca un subiect demn de discuții serioase, atât în interiorul guvernului, cât și în comunitatea științifică.
Dar este justificată această nouă legitimitate? Ca om de știință aerospațial care studiază proiectarea aeronavelor și a navelor spațiale, abordez această întrebare folosind matematica, fizica și principiile ingineriei. Pentru a evalua plauzibilitatea unor vizitatori extratereștri, este necesar să înțelegem obstacolele pe care o navă extraterestră ar trebui să le depășească pentru a ajunge pe Pământ.
- Detalii
- de: Kai James
- Blogul Scientia
Într-o estimare a ONU, România va avea 10 milioane de locuitori în 2075. Ultimul an în care rata fertilității a fost peste 2 în România a fost 1989. În ce privește populația lumii, după ce va atinge un maxim de 10 miliarde în 30-60 de ani, va scădea rapid către 2 miliarde.
Ratele natalității sunt în scădere de mult timp în țările dezvoltate. În același timp, mortalitatea infantilă a scăzut, numărul de femei educate a crescut, participarea acestora pe piața muncii a crescut, de asemenea, metodele de contracepție s-au răspândit. În plus, prețurile locuințelor au crescut, timpul petrecut acasă pe Internet s-a mărit, iar socializarea și formarea cuplurilor s-au diminuat. Toate acestea au în rol în starea demografică a lumii de azi.
Mulți cred că țările bogate ale Europei au probleme în special. Dar Europa are, în fapt, o rată a fertilității mai mare decât Thailanda. Thailanda are o rată a fertilității de 0,8, ceea ce înseamnă că în 200 de ani populația sa ar ajunge de la 63 la 2 milioane. Tokyo are o fertilitate mai mare decât Ciudad de México, Bogotá sau Santiago. China ar putea avea deja o rată a fertilității mai mică decât Japonia.
2023 a fost, cel mai probabil, primul an din istoria umanității în care rata globală a fertilității a scăzut sub nivelul de înlocuire (2,1 copii / femeie).
Natalitatea este, așadar, fără îndoială, una dintre cele serioase probleme ale societății umane. Cu efecte enorme asupra viitorului nu prea îndepărtat al omenirii.
Efectele economice vor fi, fără dubii, greu de gestionat, dacă nu apar modificări în economie greu de anticipat, care să sprijine o societate umană îmbătrânită și mult redusă numeric.
Sistemele de pensii sunt deja sub presiune în multe țări. Imigrația poate compensa în parte pierderea de populație, dar cu riscul apariției tensiunilor sociale (populism → xenofobie) și al identității naționale (ce Românie / Japonie / Germanie etc. va fi cea locuită, de pildă, 75% de imigranți?).
Scăderea economiei adâncește problemele din comunitățile mici (sate, comune, orașe mici): dispar servicii esențiale, pentru că nu există masa critică de consumatori, se închid afaceri, școli, spitale, instituții publice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Cinci tineri a căror hotărâre a fost întărită de inundații și incendii de vegetație și-au dat recent în judecată guvernele la Curtea Europeană a Drepturilor Omului (CEDO). Reclamația lor privește apartenența fiecărei țări la un tratat obscur despre care ei susțin că face imposibilă acțiunea climatică prin protejarea investitorilor în combustibili fosili.
Tratatul privind Carta Energiei are 52 de state semnatare (n.tr. inclusiv România), majoritatea fiind state membre ale UE, dar incluzând și Regatul Unit și Japonia. Reclamanții dau în judecată 12 dintre acestea, inclusiv Franța, Germania și Regatul Unit, toate fiind țări în care companiile energetice folosesc tratatul pentru a acționa guvernele în instanță din cauza politicilor care interferează cu extracția combustibililor fosili.
De exemplu, compania germană RWE dă în judecată Olanda pentru 1,4 miliarde de euro, deoarece aceasta intenționează să elimine treptat cărbunele.
- Detalii
- de: Chamu Kuppuswamy
- Blogul Scientia
Așa cum ne spune Homer, Odiseu a făcut o călătorie epică, împotriva tuturor riscurilor, din Troia până la casa sa din Ithaca. A vizitat multe ținuturi, dar a locuit mai ales cu nimfa Calipso pe insula acesteia. Ne putem imagina că soția sa, Penelopa, l-ar fi întrebat despre acea perioadă anume. Odiseu ar fi putut răspunde: „N-a fost nimic. De fapt, a fost mai puțin decât nimic. Am locuit cu Calipso minus cinci ani. Altfel cum aș fi putut ajunge acasă după doar zece ani? Dacă nu mă crezi, întreab-o pe ea”.
Se pare că particulele cuantice sunt la fel de viclene ca Odiseu, după cum am arătat într-un experiment publicat în revista Physical Review Letters. Nu doar că timpul lor de sosire poate sugera că au „locuit” împreună cu alte particule pentru o perioadă negativă de timp, dar dacă întrebi acele alte particule, ele vor confirma povestea.
- Detalii
- de: Howard Wiseman
- Blogul Scientia
Acest articol este despre cum am descoperit că organismele au sisteme imunitare, o „mașinărie” supercomplexă ce asigură protecția împotriva corpurilor străine, în special împotriva microorganismelor.
Dar am ajuns la ideea acestui articol cu mult conținut de istoria științei de la o altă idee - și anume ideea recentă că îmbătrânirea este o boală pentru care trebuie găsit un antidot. Dacă sistemul imunitar are rolul de a ne apăra de tot ce ne vătămează din interior (indiferent de originea agentului vătămător, externă sau internă), iar sistemul imunitar nu pare a fi dotat cu instrumentele necesare pentru a lupta împotriva îmbătrânirii, atunci trebuie - nu-i așa? - să găsim metode de a interveni în cursul natural al biologiei umane (în primă fază; abia în faza doi va intra animalul de companie preferat) pentru a vindeca această boală ultimă, inexorabil aducătoare de moarte, îmbătrânirea. Unii biologi cred că îmbătrânirea este un program biologic complex; poate-l demontăm cumva?
Omul este permanent în căutarea unor mecanisme de protecție. Sistemul imunitar, pe care-l moștenim fără să avem niciun merit, are rolul lui bine stabilit de evoluție. Orice nouă ființă este echipată pentru pericole cu care în mod aproape cert se va întâlni din prima zi de viață.
Dar câte alte „sisteme imunitare” mai folosim? Să dăm câteva exemple.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mai jos, câteva paragrafe despre ursul panda din cartea „Homesick for a World Unknown. The life of George Schaller” de Miriam Horn (nu e și nu va fi, cel mai probabil, tradusă în română). Cartea este despre George Schaller, primul cercetător care a trăit printre gorile sălbatice, primul care a fotografiat leopardul zăpezilor; acesta a descris specii diverse precum leul african și antilopa tibetană.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Cei mai mulți oameni se tem instinctiv de rechini, lei, tigri sau lupi. Filmele, documentarele și cultura populară au transformat marile prădătoare în simboluri ale pericolului. Totuși, realitatea este cu totul alta: cele mai multe decese umane provocate de animale nu sunt cauzate de atacuri spectaculoase, ci de boli transmise de creaturi mici, aparent banale, pe care milioane de oameni le întâlnesc zilnic.
Datele analizate de platforma Our World in Data arată că adevărații „campioni” ai mortalității sunt insectele și paraziții care răspândesc agenți patogeni. În multe cazuri, animalul în sine nu ucide direct, ci transportă bacterii, virusuri sau paraziți care provoacă boli grave. De asemenea, cele mai afectate sunt adesea regiunile sărace, unde accesul la vaccinuri, medicamente și sisteme medicale moderne este limitat.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Deși umanitatea progresează tehnologic neabătut, problema războiului rămâne nerezolvată. Rețelele sociale sunt inundate zilnic cu imagini din conflictul ruso-ucrainean, conflictele Israelului cu Hamas (Gaza), Hesbollah (Liban) și din Cisiordania sau, mai puțin, din războiul civil din Sudan (deși sunt nenumărate alte conflicte de intensitate medie sau mică pe glob). Iar până de curând din conflictul SUA/Israel versus Iran.
În vara anului 1932, cu doar câțiva ani înainte ca Europa să fie aruncată în cel mai devastator conflict din istoria ei, doi dintre cei mai influenți intelectuali ai secolului XX au purtat un dialog despre una dintre cele mai apăsătoare întrebări ale omenirii: poate fi eliminat războiul?
Unul dintre participanți era Albert Einstein, cel mai faimos om de știință al epocii. Celălalt era Sigmund Freud, cel care încercase să cartografieze zonele ascunse ale minții umane. Schimbul lor de scrisori, publicat ulterior sub titlul Why War? („De ce război?”), este unul dintre cele mai fascinante dialoguri despre natura violenței și fragilitatea civilizației.
Primul Război Mondial se încheiase cu doar paisprezece ani înainte, însă pacea europeană era deja în pericol. Germania traversa o criză economică și politică profundă, fascismul creștea, iar Liga Națiunilor se dovedea incapabilă să prevină conflictele. În acest climat, Institutul Internațional de Cooperare Intelectuală, aflat sub patronajul Ligii Națiunilor, i-a propus lui Einstein să aleagă un interlocutor pentru un schimb public de idei asupra problemelor majore ale omenirii. Einstein l-a ales pe Freud.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Războaiele sunt, printre nenumărate orori (distrugeri uriașe, masacre șamd), și perioade de inovației (desigur, în căutare unor metode de distrugere mai „eficiente”). Una dintre ideile stranii a fost aceea de a folosi „bombele cu lilieci”. Un proiect militar american din Al Doilea Război Mondial, cunoscut sub numele de „Bat Bomb” („Bomba cu lilieci”) sau Proiectul X-Ray a studiat folosirea unei specii de lilieci mexicani (Tadarida brasiliensis), în stare de hibernare indusă, transportați în containere speciale și eliberați deasupra orașelor japoneze cu mici încărcături incendiare atașate de corp. Scopul era ca animalele să se ascundă în poduri, streșini și alte spații greu accesibile, iar temporizatoarele să declanșeze mii de incendii simultan.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Viziunea noastră asupra lumii și acțiunile care decurg din aceasta sunt adesea ghidate de o teoremă simplă, concepută în secret cu mai bine de 150 de ani în urmă de un discret matematician și teolog englez, Thomas Bayes, și publicată abia după moartea sa.
Teorema lui Bayes a fost folosită pentru a sparge codul nazist Enigma în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial și, în prezent, gestionează incertitudinea în știință, tehnologie, medicină și multe alte domenii.
Așadar, cum funcționează teorema lui Bayes ?
- Detalii
- de: Mike Lee și Benedict King
- Blogul Scientia
