Einstein (stânga, rândul de jos) în anii de şcoală, şcoala din Aarau, 1896
Credit: th.physik.uni-frankfurt.de
Albert Einstein rămâne unul dintre cei mai mari gânditori ai fizicii, dar, ca orice om, a făcut și greșeli. Unele dintre acestea, însă, au stimulat descoperiri semnificative în fizică, chiar și mult timp după moartea sa.
Einstein a adus contribuții fundamentale la înțelegerea spațiu-timpului, însă a trăit într-o epocă limitată de cunoștințele vremii. Astfel, uneori predicțiile sale au fost ușor eronate sau chiar greșite. Privind mai atent „erorile” sale, descoperim însă o gândire precaută și profundă, menită să exploreze natura universului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mașina lui Musk, „condusă” de Starman, un manechin-cosmonaut, plecată către adâncimile sistemului solar în 2018
Dincolo de cursa pentru scopuri științifice, comerciale și militare, există o altă cursă spațială, de un tip mai curios. O cursă pentru a fi primul care trimite diverse obiecte acolo sus. Dar de ce?
În decembrie 2024, călugări budiști din Japonia au încercat, fără succes, să trimită un mic templu la bordul unui satelit pe orbită. Racheta a ajuns totuși la peste 110 km de Pământ, marcând prima dată când Dainichi Nyorai (Buddha cosmosului) și mandala au fost transportați în spațiul cosmic. Călugării vor să mai încerce.
- Detalii
- de: Tony Milligan
- Blogul Scientia
De mai bine de o jumătate de secol, oamenii de știință se străduiesc să răspundă la întrebarea clasică a lui Fermi: „Unde sunt ceilalți?”.
Răspunsul la această întrebare este extrem de dificil, în parte din cauza lipsei de date a programului de Căutare a Inteligenței Extraterestre (SETI), rezultat al unei lipse istorice de finanțare și resurse.
Totuși, dificultatea provine și din presupunerile inerente care fac imposibilă o soluție simplă. Așa cum a fost formulat „paradoxul lui Fermi” (de principalii săi susținători, Michael Hart și Frank Tipler), se presupune că civilizațiile avansate vor tinde în mod natural să se extindă dincolo de planeta lor de origine și să colonizeze alte sisteme stelare.
- Detalii
- de: Matthew Williams
- Blogul Scientia
O echipă de fizicieni susține că a demonstrat matematic faptul că universul este construit pe un tip de înțelegere ce există dincolo de algoritmi, oferind un argument decisiv împotriva ideii de univers - simularea-computerizată. Dar e posibil așa ceva?
Ipoteza conform căreia realitatea ar fi o vastă simulare informatică rulată de o civilizație superioară a fascinat deopotrivă fizicieni, filosofi și scriitori de science-fiction. De la argumentul lui Nick Bostrom până la filmele din seria „Matrix”, ideea că totul ar putea fi un cod digital a devenit parte din imaginarul contemporan.
Un studiu semnat de cercetători din Canada, Statele Unite, Marea Britanie și Italia arată, afirmă aceștia, că această viziune se lovește de o limită matematică fundamentală: realitatea nu poate fi descrisă complet printr-un algoritm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În 1844, Berlinul a fost cuprins de o febră culturală pe care criticii au numit-o „Lisztomania”. Poetul german Heinrich Heine a inventat termenul după ce a asistat la primirea aproape delirantă de care pianistul și compozitorul maghiar Franz Liszt beneficia în sălile de concert din întreaga Europă.
O gravură răspândită pe scară largă din anii '40 ai sec. XIX (în imaginea de mai sus) a fixat această imagine: femei care leșină sau se prăbușesc, altele aruncând flori spre scenă. Bărbații par și ei atinși de prezența magnetică a pianistului (sau poate de reacția femeilor la el).
- Detalii
- de: Timothy McKenry
- Blogul Scientia
Știm cu toții cât de comercial a devenit Halloweenul, cu costume scumpe, bomboane pentru colindători și pânze de păianjen false (vă rugăm, nu le folosiți – ucid păsările!).
Dar dacă ați considerat vreodată Halloweenul o invenție americană, poate ar trebui să vă mai gândiți. De cel puțin două milenii popoarele celtice au marcat schimbările de anotimp prin festivaluri celebrate la momente bine stabilite ale anului.
Unul dintre acestea era cunoscut de galezii irlandezi și scoțieni sub numele de „Samhain” (pronunțat „sah-win”), sărbătorit la începutul iernii. În emisfera nordică, acest moment cade la sfârșitul lui octombrie, deși tradiția este anterioară calendarului nostru modern.
- Detalii
- de: Pamela O'Neill
- Blogul Scientia
Filozoful John Heil e de opinie că oamenii de știință și filozofii au căzut pradă unui concept la modă seducător: „emergență”, care e invocat pentru a explica viața, conștiința și curgerea timpului. Atunci când părți simple se combină, se spune că uneori produc entități noi, cu puteri pe care părțile lor nu le-ar putea prezice niciodată. John Heil e convins că „emergența” este doar un truc intelectual, care nu dezvăluie adevăruri ascunse, ci maschează ignoranța noastră. Iată mai jos rezumatul unui amplu articol publicat recent.
Conceptul de „emergență” a devenit popular în ultimele decenii, fiind invocat pentru a umple golurile științei acolo unde fizica și chimia par incapabile să explice fenomene complexe.
Viața, conștiința sau apariția particulelor fundamentale sunt adesea descrise ca „emergente”, adică rezultate ale unor combinații de elemente care, luate izolat, nu explică apariția lor. Însă „emergența” nu oferă nicio explicație reală, ba chiar introduce confuzie conceptuală.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Articolul de mai jos reprezintă o sinteză a principalelor idei dintr-un articol recent al faimosului autor american Francis Fukuyama despre cauzele valului de populism global.
De la Brexit și alegerea lui Donald Trump în 2016, lumea s-a confruntat cu un val populist care a bulversat democrațiile occidentale. Sociologi, jurnaliști și politologi au căutat explicații în nouă direcții majore: inegalitatea economică generată de globalizare și neoliberalism; rasismul și frica de străini; schimbările sociale ce separă clasele educaționale și geografice; carisma demagogilor; eșecul partidelor tradiționale; reacția împotriva agendei progresiste; slăbiciunea liderilor de stânga; natura umană, cu predispozițiile ei spre violență, ură și excludere; și, în cele din urmă, Internetul și rețelele sociale.
- Detalii
- de: Francis Fukuyama
- Blogul Scientia
Situația din 2024 privind copiii din țările UE care au renunțat la școală înainte de liceu
Riscul de sărăcie, de a nu găsi un loc de muncă și de excluziune socială este cu atât mai mare cu cât este mai mică vârsta la care se renunță la educație.
România este pe prima poziție în rândul țărilor din Uniunea Europeană când vine vorba despre procentul copiilor care nu continuă educația la nivel de liceu. Și mai grav, trendul renunțării la școală este unul crescător, de la 15,3% în 2021 la 16,8% în 2024.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Un sondaj INSCOP, dat în parte publicității azi, arată că 51,4% dintre români sunt de acord cu afirmația „Există locuri în România „încărcate energetic” care influențează starea oamenilor”. Dar ce înseamnă asta? La ce se referă întrebarea? La ce se referă răspunsurile oamenilor?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Karl Schwarzschild este, cel mai probabil, cunoscut pentru faptul că la finalul anului 1915 i-a trimis lui Albert Einstein prima rezolvare exactă a ecuațiilor teoriei relativității. Rezolvarea era trimisă din tranșeele Primului Război Mondial, unde Schwarzschild, evreu, astronom, matematician și fizician, era locotenent în armata germană.
Viața lui Schwarzschild a fost una extraordinară, realizările sale științifice mergând dincolo de motivul pentru care este astăzi faimos: a arătat cum masa unei stele deformează spațiu-timpul din proximitate și cum o consecință inevitabilă a aglomerării unei cantități mari de materie într-o regiune mică de spațiu (se întâmplă, de pildă, când o stea gigantică își consumă combustibilul) duce la prăbușirea în sine a obiectului cosmic, la colapsul gravitațional, la... formarea unei găuri negre. Ca și Einstein, Schwarzschild nu a crezut că e posibil ca găurile negre să existe în natură; era prea extravagant.
Dar nu despre viața acestuia este acest articol, ci despre o mică obsesie a acestuia pe patul de moarte.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Scriitorul maghiar László Krasznahorkai a câștigat Premiul Nobel pentru Literatură în 2025 pentru „opera sa captivantă și vizionară care, în mijlocul terorii apocaliptice, reafirmă puterea artei”.
Krasznahorkai este autorul a nouă romane, numeroase volume de proză scurtă și eseuri, precum și al câtorva scenarii, inclusiv co-scenarist al epopeii cinematografice de șapte ore care adaptează primul său volum, „Satantango” (1985). Este unul dintre cei mai distinctivi și recognoscibili scriitori din lume astăzi.
- Detalii
- de: Julian Murphet
- Blogul Scientia
Wittgenstein alături de Bertrand Russell. Pictură de Bernhard Brungs
Credit: artnet.com
Ludwig Wittgenstein ar putea fi asociat cu un simbol al schimbărilor filosofice radicale. În 1921, publică „Tractatus Logico-Philosophicus”, un tratat dens care declară că lumea este alcătuită din fapte („Lumea este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor”) reflectate în propoziții logice, iar tot ce nu poate fi exprimat astfel trebuie întâmpinat cu tăcere. Ultima sa frază, „Despre ceea ce nu se poate vorbi, trebuie să taci”, pecetluiește viziunea sa.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
O propunere de monedă de un dolar care îl înfățișează pe președintele american, Donald Trump, provoacă tensiuni în lumea politică americană. Ea stârnește, de asemenea, discuții în lumea numismaticii romane antice (studiul monedelor).
Moneda propusă îl arată pe Trump în profil pe o parte (aversul). Pe cealaltă parte (reversul), președintele ridică pumnul într-un gest de sfidare, însoțit de cuvintele „fight, fight, fight” (N.tr. - „luptă, luptă, luptă”, cuvintele lui Trump după încercarea de asasinare din 13 iulie 2024).
- Detalii
- de: Peter Edwell
- Blogul Scientia
Musculițele de oțet pot deveni rapid o problemă deranjantă în locuințe, indiferent de anotimp. Atrase de mirosurile fermentației, ele se reproduc rapid și pot părea imposibil de eliminat fără o strategie clară. Știința oferă însă câteva soluții simple și eficiente.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Sistemul nostru solar, la scară (doar distanțele). Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai bună.
Desigur, este un exercițiu pur teoretic. Nu se pune problema deplasării cu avionul către alte planete din sistemul solar. Ideea acestui articol este de a evidenția, din nou, distanțele enorme din sistemul nostru solar. Dat fiind faptul că aproape toate ilustrațiile sistemului solar nu sunt la scară, imaginea creată de către cititori este greșită, formându-se impresia că sistemul solar este un fel de grupare cumva apropiată de planete și asteroizi, care roiesc în jurul Soarelui.
În fapt, distanțele dintre corpurile cerești sunt enorme, iar pe măsură ce ne deplasăm către marginea sistemului solar, de-a dreptul fabuloase.
Singura imagine la scară a sistemului solar de care știu este cea creată de noi, în care am pus la scară atât raporturile dintre mărimea corpurilor cerești din sistemul solar (iar Soarele este pur și simplu enorm în comparație cu orice altceva), cât și distanțele dintre acestea. Găsiți această ilustrație aici.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
