Unul din câinii lui Pavlov cu o canulă implantată pentru colectarea salivei
Credit: wikimedia.org
La începutul sex. XX Ivan Pavlov era unul dintre cei mai renumiți oameni de știință din lume. Acestuia i-a fost acordat în anul 1904 Premiul Nobel pentru fiziologie şi medicină „ca semn de recunoaștere a progreselor acestuia în fiziologia digestiei, prin care s-a transformat și îmbogățit cunoașterea cu privire la acest domeniu”. Dar numele omului de ştiinţă rus este asociat mai degrabă cu fenomenul condiţionării clasice pe care Pavlov l-a descris în premieră în urma unor experimente avându-l drept subiect pe nu mai puţin celebrul său câine (dar au fost folosiți, desigur, mai mulți câini).
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Reflexul rotulian
La începutul sec. XIX cercetătorii știau puține despre sistemul nervos. Știau că organismul uman are nervi și că nervii erau implicați în „reflexe”, circuite tip „intrare-ieșire” (sau input-răspuns) care fac parte din sistemul nervos.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Condiționarea clasică este cea mai primitivă formă de învățare. Apare chiar și la o formă rudimentară de sistem nervos, cum este cazul unui melc de mare (Aplysia), deci trebuie să fie așa, nu?
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Secvență din harta Londrei, desenată din memorie de Stephen Wiltshire (cu o memorie fotografie formidabilă)
În două articole anterioare (1. tehnici de învățare eficientă și 2. tehnici de memorare) am vorbit despre tehnici de învățare și memorare care pot fi aplicate de oricine. Dar printre noi există și persoane care ies din rând, extraordinare, care dețin o capacitate de memorare incredibilă, de neînțeles.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Există tehnici simple de învățare care sporesc retenția materialului de învățat. Trebuie doar cunoscute și aplicate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Care este cea mai bună metodă pentru a reține largi cantități de informații? Sfaturile „tradiționale” sunt în multe cazuri greșite.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Cu vârsta, neuronii devin mai puțin numeroși, dar mai complecși
Moartea celulară este de fapt o parte normală și necesară a dezvoltării sistemului nervos. În unele părți ale creierului mai mult de jumătate din neuronii generați în timpul dezvoltării embrionare mor înainte ca un copil să se nască.
Pentru a supraviețui, un neuron are nevoie de un semnal care să-i blocheze programul de sinucidere încorporat. Acest programul de sinucidere din fiecare celulă se numește moarte celulară programată sau apoptoză.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Componenta presinaptică: 1. Mitocondrie; 2. Veziculă (cuantă) cu mediator chimic; 3. Autoreceptor; 4. Fanta sinaptică; 5. Receptor pentru mediatorul chimic; 6. Canal pentru ionii de calciu; 7. Veziculă fuzionată eliberând mediatorul chimic; 8. Pompă captând mediator neutilizat; B. Componenta postsinaptică.
Cuvântul „nerv” este folosit în conversația de zi cu zi. Din punct de vedere tehnic, un nerv este un pachet de axoni în afara sistemului nervos central (adică în afara creierului și măduvei spinării). Un pachet de axoni conținut în întregime în sistemul nervos central se numește tract sau cale. Neuronii comunică, printre altele, prin trimiterea de semnale numite impulsuri nervoase. Aceste impulsuri călătoresc prin tuburile membranelor dendritelor și axonilor.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Celulă Purkinje. Desen de Santiago Ramon-y-Cajal
Arborii dendritici și arborizările axonale pot fi spectaculoase și complexe. Unul dintre cei mai mari și mai complecși arbori dendritici este reprezentat de celula Purkinje, un tip de celulă găsit în cerebel.
Celulele Purkinje formează un arbore mare, plat. Celulele sunt aranjate în straturi, cu axonii altor celule intersectându-se cu acestea, formând o rețea enormă care ajută la coordonarea mișcării - una dintre funcțiile cerebelului.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Neuroni (reprezentare grafică)
Pentru a înțelege cum funcționează creierul, chiar și la cel mai simplu nivel, trebuie să înțelegem elementul fundamental din care este construit creierul. Aceasta este celula nervoasă sau neuronul.
Substanțele chimice aflate în și în jurul neuronilor sunt implicate în plăcere, durere, depresie, dorința sexuală, senzația de foame, având un rol important și în modul în care funcționează medicamentele. Și acesta este doar începutul. În cele din urmă, neuronii sunt implicați în tot ceea ce face creierul.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice. În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele.
Epilepsia i-a uimit pe cercetători timp de mii de ani, ca urmare a fenomenelor mentale asociate acesteia. Crizele epileptice sunt însoțite de o intensă activitate a creierului. În anumite cazuri doar o zonă a creierului este hiperactivă pe timpul crizei, criza fiind numită "focală", fiind caracterizată, de exemplu, de scurte perioade de absență a capacității de gândire ori tremurul unui membru.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Amigdala cerebrală (în roşu)
Amigdala cerebrală este o structură în formă de migdală localizată în interiorul creierului în zona centrală a lobilor temporali. Există multiple dovezi pentru a crede că amigdala cerebrală reprezintă un sistem care activează cortexul cerebral atunci când sunt identificate amenințări externe.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Descoperirea „centrilor plăcerii” reprezintă una dintre cele mai faimoase descoperiri corelate cu cercetarea efectelor stimulării cerebrale. Descoperirea a fost întâmplătoare. James Olds, care lucra cu Peter Milner, a introdus un electrod în creierul unui șobolan, țintind sistemul reticular. Electrodul s-a îndoit, ajungând într-o zonă diferită, probabil lângă hipotalamus.
Un șobolan cu un electron în „centrul plăcerii” acționează o bară pentru a primi stimulare cerebrală
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Așa cum psihologii pot învăța despre relația dintre creier și comportament observând consecințele leziunilor cerebrale, aceștia pot învăța și din studierea stimulării cerebrale. Cel mai comun efect, dacă e vreun efect, constă într-o afectarea locală a activității creierului. În unele cazuri însă, aplicarea unui curent electric slab va genera o construcție mentală.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey
Corpus callosum este mănunchi de fibre nervoase care conectează cele două emisfere ale creierului, permițându-le să comunice. În imaginea de mai sus puteți vedea o secțiune a creierului arătând jumătate de creier, după separare.
Observați că circumvoluțiunile se întind din partea de sus a creierului până ajung la zona albă din mijloc, corpus callosum. Acesta este singurul loc unde cele două emisfere cerebrale sunt conectate.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
- Categorie: Introducere in psihologie de Russell A. Dewey