Vremea extremă, în contextul schimbărilor climatice rapide, afectează umanitatea. Creșterea temperaturilor, însoțită de niveluri ridicate ale umidității, duce la temperaturi care nu pot fi gestionate de corpul uman.
Temperatura medie a corpului uman este de circa 37 °C. Dacă organismul uman ajunge la 40 °C, ne pierdem conștiința, organele încep să cedeze, urmând decesul. O temperatură de 44 °C este echivalentă cu moartea.
Principalul mecanism al corpului uman de a gestiona temperaturile ridicate, capacitatea de a transpira, devine inutilizabil în anumite condiții de temperatură și umiditate, iar aceste condiții, în contextul încălzirii globale, sunt din ce în ce mai des îndeplinite, în zone din ce în ce mai extinse ale planetei.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)
Având în vedere cât de vast este universul, poate că e de înțeles că nu i-am descifrat încă toate secretele. Totuși, există câteva caracteristici de bază pe care obișnuiam să credem că le putem explica, dar cosmologii au din ce în ce mai multe dificultăți în a le înțelege.
Măsurătorile recente ale distribuției materiei în univers (așa-numita structură la scară mare) par a fi în contradicție cu predicțiile modelului cosmologic standard (Big Bang), cea mai bună teorie a modului în care funcționează universul.
- Detalii
- Scris de: Ian G. McCarthy
- Categorie: Cosmos
Telescopul Spațial James Webb (JWST) este cel mai mare și mai puternic telescop spațial construit până în prezent. De la lansarea sa, în decembrie 2021, cu ajutorul acestuia s-au făcut descoperiri revoluționare, inclusiv a celor mai vechi și mai îndepărtate galaxii cunoscute, care s-au format la doar 300 de milioane de ani după Big Bang.
Obiectele îndepărtate sunt, de asemenea, foarte vechi, deoarece lumina de la ele ajunge la telescoapele noastre după un timp îndelungat.
JWST a identificat o serie de aceste galaxii foarte timpurii. Practic vedem aceste obiecte cosmice cum arătau la puțin timp după nașterea universului.
- Detalii
- Scris de: Sandro Tacchella
- Categorie: Cosmos
Anomalii ale temperaturii de suprafață a oceanelor pe timpul El Niño și La Niña
Oscilația sudică El Niño (El Niño - Southern Oscillation - ENSO) este unul dintre cele mai importante și mai îndelung studiate fenomene climatice de pe planetă.
Aceasta poate provoca schimbări majore în ce privește presiunea atmosferică, temperatura de la suprafața mării, precipitațiile și vânturile – nu doar în regiunea tropicală, ci și în multe alte regiuni ale lumii.
ENSO descrie variațiile naturale anuale la nivelul oceanului și al atmosferei terestre în zona tropicală a Pacificului. Temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est oscilează între valori peste și sub medie.
Un episod de El Niño apare atunci când temperaturile de la suprafața mării în Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai ridicate decât de obicei.
Condițiile La Niña apar atunci când apele din Pacificul ecuatorial central și de est sunt considerabil mai reci decât de obicei. Un episod La Niña urmează de obicei, deși nu întotdeauna, unui episod El Niño.
- Detalii
- Scris de: IRICS
- Categorie: Terra
Încălzirea globală, în sine, nu este singura noastră preocupare, pe termen mediu și lung.
Cu fiecare gram suplimentar de CO2 în atmosferă, crește probabilitatea declanșării unor evenimente critice la nivel planetar. Cu cât amânăm mai mult reducerea emisiilor, cu atât ne aventurăm mai adânc într-un teritoriu periculos, necunoscut.
NYTimes a publicat recent un articol în care vorbește despre cum încălzirea globală duce planeta către modificări colosale, care ar putea schimba fundamental diverse sisteme terestre, cu efecte devastatoare asupra omenirii și a altor animale. Iată principalele idei din articol.
Noi, oamenii, modificăm clima Pământului treptat și avem veri mai fierbinți, furtuni mai intense și incendii de vegetație mai violente.
Este însă posibil să schimbăm clima într-un mod și mai dramatic. În ultimele două decenii, oamenii de știință au tras semnale de alarmă cu privire la mari sisteme din lumea naturală care, din cauza încălzirii provocate de emisiile de carbon, ar putea fi împinse spre colaps.
Aceste sisteme sunt atât de mari, încât pot rămâne într-o oarecare măsură echilibrate chiar și pe măsură ce temperaturile cresc. Dar doar până la un punct.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Steaua Mira se deplasează prin mediul interstelar cu o viteză de circa 130 km/s, de zece ori mai rapid decât o stea „tipică”, dar încă sub „viteza de evadare”. Multe alte stele însă, super-rapide, scapă gravitației galaxiei în care s-au format și ies din aceasta.
Credit: NASA/JPL-Caltech/C. Martin (Caltech)/M. Seibert(OCIW)
Stelele din galaxia noastră, Calea Lactee, nu doar că vor „muri” la un moment dat, dar acestea părăsesc galaxia continuu, urmând a „peregrina” pentru perioade enorme prin adâncimile universului.
Observațiile recente privind stelele super-rapide, care au la bază mai multe mecanisme, ne arată tocmai acest lucru: stelele din galaxii, la rate superioare celor presupuse inițial, sunt expulzate din acestea.
Dar ce face ca stelele să ajungă la viteza de evadare, care le pecetluiește soarta, intrând pe un curs echivalent cu ieșirea din galaxiile din care fac parte?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Din aprilie 2024, zone extinse din sudul și sud-estul Asiei, din Pakistan până în Filipine, s-au confruntat cu căldură extremă prelungită. Acoperind unele dintre cele mai dens populate regiuni din lume, seria de valuri de căldură a afectat totul, de la sănătatea și bunăstarea umană până la economie și educație.
Multor elevi din India, Bangladesh și Filipine li s-a cerut să stea acasă zile întregi din cauza unui risc sever pentru sănătate cauzat de căldura extremă, în timp ce valurile de căldură devin o problemă majoră pentru alegerile din India.
Bangladesh a închis chiar toate școlile primare timp de săptămâni, în timp ce temperatura a atins 43,8 °C pe 30 aprilie.
- Detalii
- Scris de: Neven S. Fučkar
- Categorie: Terra
Citesc mult despre încălzirea globală, dar scriu puțin. În primul rând pentru că, am observat, este un subiect care prezintă interes pentru puțină lume și care este menționat cel mult, la „diverse”, când temperaturile stau ridicate cu lunile sau vijelii extreme distrug culturi, copaci, clădiri, mașini șamd.
Subiectul încălzirii globale este unul complex, pentru explicații exhaustive, dar unul relativ simplu când este vorba despre concluzii și tendințe.
Pe scurt, planeta se încălzește într-un rimt fără precedent și nu pare a fi nimeni care să se simtă realmente responsabil. Iar asta înseamnă că, cel mai probabil, superficialitatea de azi va însemna dezastrul cvasi-apocaliptic de mâine la nivel global. Știu de pe acum că generațiile viitoare, când vor analiza această perioadă istorică, din perspectiva încălzirii planetare, ne vor numi „somnambulii”, pentru că realmente ne comportăm ca și cum nu observăm lumea în care trăim și ce se întâmplă cu ea, din cauza noastră.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Etapele evoluției universului. Universul este inițial un amestec extrem de fierbinte, dens, aproape omogen de fotoni și materie, strâns cuplate sub formă de plasmă.
Cosmologia modernă își are rădăcinile în observarea faptului că universul este în expansiune (Edwin Hubble, 1929) și a constatării că radiația cosmică de fond (RCF) este aproape uniformă (3K), radiație despre care fizicienii cred că este o consecință a Big Bang-ului.
Cosmologia bazată pe date este relativ recentă, fiind posibilă în ultimele 2-3 decenii ca urmare a progreselor fantastice în tehnologia ce permite observarea cosmosului. Aceasta a fost posibilă prin progresele obținute pe trei domenii:
• cartografierea cerului în segmentul microundelor al spectrului electromagnetic.
• utilizarea supernovelor de tip Ia pentru a determina rata de expansiune a universului.
• studii spectroscopice ale galaxiilor și quasarilor pe suprafețe mari ale cerului.
Este important să realizăm că fiecare set de observații oferă o fereastră diferită către evoluția universului. Acest lucru se datorează în parte pentru că fiecare set de observații oferă o vedere a universului la un timp diferit în istoria acestuia, vedere cuantificată în deplasarea către roșu a radiației care ajunge la noi.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Univers
Universul se află în expansiune accelerată. În 1929 astronomul american Edwin Hubble a descoperit că universul este în expansiune. Ulterior, în 1998, fizicianul Adam Reiss, împreună cu alți fizicieni, a arătat că, în fapt, universul este în expansiune accelerată, ceea ce a dus la apariția unui nou concept, acela de „energie întunecată” (inventat de cosmologul Michael Turner), care ar reprezenta 68% din univers. Despre „energia întunecată” nu știm mare lucru, cu excepția faptului că este o proprietate a spațiului responsabilă de expansiunea accelerată a universului.
Universul este format din 4,95% materie normală, 27% materie întunecată (nu știm ce este), 68% energie întunecată (nu știm ce este), 0,1% neutrino și 0,008% radiație electromagnetică (fotoni).
Dar ce înseamnă această expansiune a spațiului? Cum devine universul mai mare? Se întinde spațiul existent ori se creează, cumva, perpetuu, un spațiu suplimentar?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Univers
Atmosfera terestră este unică în sistemul nostru solar, dat fiind că nicio altă planetă nu dispune de amestecul de gaze, de umiditatea şi căldura pe care le găsim pe Terra. Această combinaţie unică permite existenţa vieţii.
În comparaţie cu raza Pământului, care are în jur de 6.400 km, atmosfera terestră reprezintă doar un strat extrem subţire.
Şi ce e şi mai interesant, mai mult de 99% din atmosfera terestră se găseşte în primii 30 km. Acest strat subţire de gaze este cel care asigură o incredibilă protecţie împotriva radiaţiei cosmice.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Stelele masive creează carbon, dar și straturi de oxigen, nitrogen şi fier.
Când nucleul conţine doar fier, fuziunea încetează şi are loc colapsarea, ca urmare a gravitaţiei enorme. Steaua atinge temperaturi enorme, explodând (supernovă).
Probabil ați auzit această cvasi-metaforă, care-și are originea, din câte știu, într-o expresie a faimosului om de știință american Carl Sagan, conform căreia suntem formați din „praf de stele”, însemnând că parte din atomii din organismul nostru, atomii „grei”, care nu au fost formați la scurt timp după apariția universului, au fost creați în procese care au avut loc în stele.
Despre cum au apărut atomii grei, am scris în alte articole (Originea celor mai răspândite elemente chimice din univers și Originea elementelor din tabelul periodic) și nu o să reiau aici cele menționate acolo.
Întrebarea la care încerc un răspuns este: cum anume au ajung atomii grei, creați în procese stelare, pe Terra și în organismul nostru? Cum au ajuns atomii cu mulți protoni, precum aurul (79 de protoni) sau platina (78 de protoni) pe Terra? Pentru că aceștia nu vin din Soare, ci din alte stele. Soarele, către finalul „vieții”, va ajunge să formeze atomi de carbon și de oxigen, fuzionând atomi de heliu; dar nu încă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
Lumea este foarte caldă. Nu doar că vedem temperaturi record, dar recordurile sunt doborâte cu diferențe record. În septembrie am avut o temperatură medie globală preliminară cu 1,7 °C peste nivelurile preindustriale. Este cu 0,5°C peste recordul anterior.
De ce este lumea atât de atât de fierbinte acum? Iată șase factori care contribuie la temperaturile ridicate globale, dintre care schimbările climatice sunt principalul motiv.
- Detalii
- Scris de: Andrew King
- Categorie: Terra
În imagine, toată apa de Terra, într-o sferă, pe fundalul planetei noastre
Apa, esențială pentru viață, acoperă mai mult de două treimi din suprafața Pământului. Însă originea apei a rămas un mister. În acest articol vom explora cele mai importante ipoteze cu privire la modul în care apa a apărut pe Terra, ordonate în funcție de probabilitatea lor, conform cercetărilor actuale.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Terra
Modelul ΛCDM conține trei componente fundamentale: întâi, constanta cosmologică Λ asociată cu energia întunecată, în al doilea rând materia întunecată (CDM, Cold Dark Matter), iar în al treilea rând materia obișnuită. Acest model este denumit modelul cosmologic Big Bang.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
- Categorie: Cosmos
