Dacă luați în palmă o linguriță de sol, vedeți cel mult pământ, resturi vegetale, poate câteva fire de rădăcină. Dar, la scară microscopică, acolo se poate afla o rețea vie de filamente subțiri, numite hife, care leagă plantele de un partener invizibil: ciupercile micorizice.
Un nou studiu publicat în Science estimează că, în stratul superior al solurilor de pe glob, rețelele de fungi micorizici arbusculari însumează aproximativ 110 milioane de miliarde de kilometri de filamente, adică 110 × 1015 km. Dacă ar fi puse cap la cap, aceste fire ar ajunge de aproape un miliard de ori de la Pământ la Soare.
Comparația cosmică este spectaculoasă, dar fenomenul este cât se poate de terestru. Aceste ciuperci trăiesc în asociere cu rădăcinile plantelor. Planta produce, prin fotosinteză, compuși bogați în carbon. O parte din acest carbon ajunge la ciupercă. În schimb, ciuperca furnizează plantei apă și nutrienți, în special fosfor și azot, pe care îi poate extrage din zone ale solului unde rădăcinile nu ajung ușor.
Cu alte cuvinte, solul nu este doar un suport inert în care stau plantele. Este o infrastructură vie.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri ştiinţă. Biologie
În ultimii câțiva ani, entuziasmul din jurul inteligenței artificiale a devenit stratosferic. Pe valul capitalului de risc, liderii din tehnologie ne-au promis că IA va revoluționa munca, va crește productivitatea și va duce la descoperiri noi incredibile.
OpenAI, compania care a creat ChatGPT, a stabilit un nou record când a ajuns, cu câteva luni în urmă, la investiții de 110 miliarde de dolari americani, iar directorul său executiv, Sam Altman, a susținut recent că Australia ar putea deveni o „capitală mondială a datelor”.
Promisiunile amețitoare au fost însoțite de investiții pe măsură în centre de date, acele ferme întinse de servere care asigură antrenarea, rularea și întreținerea acestor modele. O nouă instalație uriașă de tip hiperscală, propusă pentru vestul orașului Sydney – 1 gigawatt pe 52 de hectare – s-ar număra printre cele mai mari din lume. Ea se va adăuga celor 162 de centre existente și celor 90 aflate în lucru în Australia, țară despre care se estimează că va deveni a treia cea mai mare piață de centre de date din lume la începutul anilor 2030.
Dar, dacă susținătorii IA mizează totul pe această tehnologie, opinia publică este mult mai nuanțată. Un nou studiu a plasat Australia pe ultimul loc, la egalitate cu alte țări, pe scara atitudinii globale față de IA: 81% dintre respondenți susțin reguli mai stricte privind modul în care organizațiile folosesc IA, iar 68% se declară îngrijorați de pierderea controlului asupra deciziilor luate de IA în numele lor.
Mișcările civice împotriva IA sunt în creștere. Luna trecută, un eveniment intitulat „Stop the Slop”, care contesta centrul de date din Sydney, a fost mutat într-un spațiu mai mare din cauza interesului ridicat. Acesta se alătură altor campanii, precum StopAI și PauseAI, care urmăresc încetinirea dezvoltării centrelor de date, întreabă cum afectează IA locurile de muncă și mediul și iau în calcul alternative mai echitabile și mai sustenabile.
Iar în ultimele luni au început să apară înregistrări video cu studenți care, la ceremoniile de absolvire, huiduie vorbitori precum fostul director executiv al Google, Eric Schmidt, atunci când aceștia vorbesc în termeni extatici despre faptul că ne aflăm „la marginea unei transformări tehnologice” și despre cum IA va atinge „fiecare profesie”, „fiecare sală de clasă” și „fiecare relație”.
Încrederea în aceste afirmații monumentale – și în infrastructura monumental de scumpă pe care se sprijină – începe să se erodeze.
- Detalii
- de: Luke Munn
- Ştiri tehnologie
Când o omidă începe să roadă o frunză de fasole, planta nu rămâne pasivă. Nu poate fugi, nu poate mușca și nu are sistem nervos, dar are o formă sofisticată de alarmă chimică. Detectează urme moleculare lăsate de atacator, pornește mecanisme interne de apărare și eliberează în aer un amestec de substanțe care atrag dușmanii naturali ai omizilor: viespile parazitoide.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri ştiinţă. Biologie
Ideea că eliminarea completă a zahărului din alimentație este automat benefică pare, la prima vedere, greu de contestat. Zahărul este asociat cu excesul caloric, cu obezitatea, cu diabetul de tip 2 și cu diverse probleme metabolice. De aici până la concluzia că „zero zahăr” înseamnă neapărat „mai sănătos” pare să nu fie decât un pas.
Un studiu pe animale de laborator prezentat la ENDO 2026, reuniunea anuală a Endocrine Society, sugerează însă că lucrurile ar putea fi mai complicate. Cercetarea nu spune că zahărul este „bun” în sens simplist și nici că ar trebui consumat fără grijă. Arată, mai degrabă, că eliminarea completă a sucrozei dintr-o dietă săracă în grăsimi poate avea efecte neașteptate asupra intestinului și metabolismului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri. Medicină - corpul uman
Pe 12 iunie, laboratorul de inteligență artificială Anthropic a suspendat accesul la cele mai recente modele Claude ale sale, Fable 5 și Mythos 5, care fuseseră lansate cu trei zile înainte. Măsura a venit ca răspuns la o „directivă privind controlul exporturilor” emisă de guvernul SUA, care interzice folosirea modelelor de către orice persoană care nu este cetățean american.
Mythos este cel mai puternic model al Anthropic, un model „de frontieră”. Când a anunțat pentru prima dată modelul, în aprilie, compania a spus că acesta era prea bun la hacking pentru a fi lansat imediat. În schimb, Mythos a fost pus la dispoziția unui număr restrâns de organizații — în principal corporații tehnologice americane — pentru a fi folosit la remedierea vulnerabilităților din sistemele digitale esențiale.
Fable este același model de bază, dar cu măsuri suplimentare de protecție, menite să împiedice folosirea lui în scopuri de securitate cibernetică. Acesta este modelul care a fost lansat public săptămâna trecută și blocat aproape imediat.
- Detalii
- de: Francesco Bailo
- Ştiri tehnologie
Europa nu rupe brusc legăturile cu marile companii americane de tehnologie, dar încearcă tot mai vizibil să nu mai depindă structural de ele. În administrație, educație, servicii publice, infrastructură digitală și cloud, apar tot mai multe decizii prin care instituții europene mută date, programe, cod-sursă sau servicii de colaborare către soluții locale, europene ori open-source.
Tendința este prezentată, de regulă, sub formula suveranității digitale, dar în practică ea înseamnă ceva mai concret: control mai mare asupra datelor, asupra infrastructurii și asupra instrumentelor critice folosite de state, companii și cetățeni.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri tehnologie
Roiul de galaxii Abell 2744, în care obiectul „micul punct roșu” cunoscut sub numele de QSO apare de trei ori în zonele evidențiate. Studierea acestor imagini a dezvăluit existența unei găuri negre centrale cu o masă de 50 de milioane de mase solare, înconjurată de gaz care se întinde pe aproximativ 1.300 de ani-lumină și care prezintă doar o îmbogățire chimică foarte redusă. Gazul se rotește în jurul centrului ca și cum masa centrală ar fi singura masă semnificativă din sistem.
Credit: NASA, ESA, CSA, L. Furtak (Universitatea Ben-Gurion), R. Maiolino (Universitatea Cambridge), F. D’Eugenio (Universitatea Cambridge), I. Juodžbalis (Universitatea Cambridge), H. Übler (MPE), C. Marconcini (Universitatea din Florența); procesare imagine: A. Pagan.
De zeci de ani, astronomii încearcă să răspundă la una dintre cele mai fascinante întrebări despre universul timpuriu: ce a apărut mai întâi, galaxiile sau găurile negre supermasive din centrele lor? Descoperirile recente realizate cu ajutorul Telescopului Spațial James Webb (JWST) oferă, în sfârșit, cel mai convingător răspuns de până acum: găurile negre par să fi apărut înaintea galaxiilor mature și să se fi format independent de stelele care le înconjoară astăzi.
Descoperirea, bazată pe observarea unei regiuni îndepărtate a universului aflate în spatele roiului de galaxii Abell 2744, ar putea schimba modul în care înțelegem nașterea primelor structuri cosmice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Inteligența artificială promite să transforme medicina și biologia. Cu ajutorul unor programe avansate, cercetătorii pot proiecta proteine noi, pot descoperi medicamente într-un ritm fără precedent și pot înțelege mai bine mecanismele bolilor. Dar aceeași tehnologie ridică și o întrebare tulburătoare: dacă IA poate crea tratamente salvatoare, ar putea proiecta și toxine sau virusuri extrem de periculoase?
În ultimii ani, această întrebare a trecut din zona science-fiction în dezbaterea reală dintre oamenii de știință și experții în securitate biologică.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri. Medicină - corpul uman
Tunetele și fulgerele au fascinat omenirea din cele mai vechi timpuri. Pentru grecii antici, fulgerul era arma lui Zeus. Pentru nordici, era manifestarea furiei lui Thor. Chiar și astăzi, în ciuda sateliților, supercomputerelor și fizicii moderne, oamenii de știință încă nu pot răspunde complet la o întrebare aparent simplă: cum începe, de fapt, un fulger?
În mod surprinzător, această întrebare s-a dovedit a fi una dintre cele mai dificile din fizica atmosferei. Iar răspunsul pare să implice fenomene asociate mai degrabă cu exploziile stelare, găurile negre și acceleratoarele de particule, decât cu norii unei furtuni.
În ultimele decenii, cercetătorii au descoperit că norii de furtună sunt mult mai violenți și mai exotici decât se credea. Ei produc raze X, emit radiații gama și generează avalanșe de particule subatomice care ating viteze apropiate de cea a luminii. Cu alte cuvinte, în interiorul unei furtuni are loc o adevărată fizică de înaltă energie.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri ştiinţă. Fizică
În timpul Războiului Rece, spionii ascundeau microfoane în pereți, telefoane sau corpuri de iluminat. Astăzi, însă, cercetătorii avertizează asupra unei posibilități mult mai neașteptate: chiar cablurile cu fibră optică ar putea „asculta” ce se vorbește în apropierea lor.
O echipă de cercetători a prezentat la adunarea generală a Uniunii Europene a Geoștiințelor (European Geosciences Union) rezultate care arată că o tehnică utilizată pentru detectarea cutremurelor poate capta și vibrațiile extrem de fine produse de vocea umană.
Mai mult, datele astfel obținute au fost transformate în transcrieri inteligibile în timp real cu ajutorul unor instrumente de inteligență artificială disponibile gratuit.
Descoperirea ridică întrebări importante despre confidențialitate și securitate, mai ales într-o lume traversată de milioane de kilometri de fibră optică.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri tehnologie
El Niño determină deplasarea curentului jet din Pacific spre sud și extinderea acestuia mai mult spre est. În timpul iernii, acest lucru duce la condiții mai umede în sudul Statelor Unite și la condiții mai calde și mai uscate în nord.
© National Oceanic and Atmospheric Administration
Climatologii avertizează că probabilitatea apariției unui „super” El Niño crește rapid, iar acest fenomen ar putea transforma următorii doi ani în cei mai călduroși înregistrați vreodată. Modelele climatice indică o încălzire excepțională a apelor din Pacificul ecuatorial, suficient de puternică pentru a amplifica valurile de căldură, secetele, incendiile de vegetație și precipitațiile extreme la scară globală.
Unele estimări sugerează că temperatura medie globală ar putea depăși temporar pragul critic de 1,5 grade Celsius peste nivelul preindustrial, considerat de comunitatea internațională drept o limită asociată cu efecte climatice periculoase.
Fenomenul El Niño este una dintre cele mai importante oscilații climatice naturale de pe Pământ. El apare atunci când apele de suprafață din zona centrală și estică a Oceanului Pacific ecuatorial devin mai calde decât în mod normal. Deși această încălzire se produce într-o regiune relativ restrânsă a globului, efectele sale se propagă prin atmosferă și modifică tiparele meteorologice pe aproape întreaga planetă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Forța motrice a protonilor reprezintă un exemplu clar de cum principiile fundamentale ale fizicii, în special termodinamica și electrodinamica, sunt exploatate de sistemele biologice pentru a genera ordine și funcționalitate. În esență, viața celulară nu este altceva decât un ansamblu de mecanisme care mențin dezechilibre controlate, exploatând fluxurile de materie și energie pentru a produce lucru mecanic și procese chimice organizate.
Pentru o bacterie de câțiva micrometri, mediul acvatic nu seamănă deloc cu apa pe care o percepem la scară umană. La scara bacteriilor, mișcarea are loc într-un regim fizic caracterizat printr-un număr Reynolds foarte mic, adică un regim în care forțele vâscoase domină complet, iar inerția este practic neglijabilă. Cu alte cuvinte, pentru bacterii, apa se comportă ca un fluid extrem de gros, iar orice mișcare se oprește imediat dacă nu este susținută continuu. În acest context, problema mobilității devine una fundamentală pentru supraviețuire: fără capacitatea de a se deplasa către nutrienți, o bacterie ar rămâne blocată într-un mediu ostil.
Evoluția a rezolvat această problemă printr-un dispozitiv molecular remarcabil: motorul flagelar.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri ştiinţă. Biologie
Trei persoane au murit în urma unui presupus focar de hantavirus pe o navă de croazieră aflată în mijlocul oceanului Atlantic. Cel puțin un alt pasager se află în terapie intensivă în Africa de Sud.
Organizația Mondială a Sănătății a anunțat decesele într-o declarație publicată luni pe rețelele sociale, împreună cu un caz confirmat al acestei boli rare. Autoritățile investighează încă cinci cazuri suspecte în rândul pasagerilor care călătoreau pe nava MV Hondius.
Așadar, ce este hantavirusul? Și de ce poate fi atât de letal? Pe măsură ce investigația continuă, iată ce se știe până acum.
- Detalii
- de: Thomas Jeffries
- Ştiri ştiinţă. Biologie
Înțelegerea acestor migrații uimitoare prin corpul uman, cunoscute sub numele de metastaze, ar putea sugera tratamente noi.
În 2014, o femeie cu cancer avansat a schimbat complet direcția cercetării științifice a lui Adrienne Boire. Cancerul, care începuse la nivelul sânului, ajunsese în lichidul cefalorahidian al pacientei, lăsând-o pe mama de vârstă mijlocie a doi copii incapabilă să meargă. „Când s-a întâmplat asta?”, a întrebat ea din patul de spital. „De ce cresc celulele acolo?”.
De ce, într-adevăr? De ce ar migra celulele canceroase în lichidul cefalorahidian, departe de locul în care au apărut, și cum reușesc să prospere într-un mediu atât de sărac în nutrienți?
- Detalii
- de: Amber Dance
- Ştiri. Medicină - corpul uman
Constanta gravitațională, notată cu G, este una dintre constantele fundamentale ale fizicii. Ea apare în legea atracției universale formulată de Isaac Newton și stabilește intensitatea forței gravitaționale dintre două corpuri. Deși este esențială pentru înțelegerea universului, G rămâne, paradoxal, cea mai slab cunoscută constantă fundamentală. Un articol recent publicat de Nature arată dificultățile în determinarea valorii acestei constante.
Ce este constanta G și de ce contează
F = G x (m1 x m2) / r2
În această relație, forța gravitațională (F) dintre două mase (m1) și (m2), aflate la distanța (r), depinde direct de constanta G. Valoarea sa acceptată în prezent (Committee on Data for Science and Technology - CODATA) este aproximativ:
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri ştiinţă. Fizică
