Ahile si testoasa (1)

Ahile si testoasa (2)
Ahile si testoasa (3)

Paradoxul al lui Zenon: Ahile şi broasca ţestoasă.

Nu știu niciun jurnalist de știință autentic în presa generalistă de la noi. Cei care scriu despre știință, de regulă traduc (ceea ce este meritoriu), dar nu înțeleg. C. T. Popescu este un caz aparte, în sensul că acesta se străduiește să înțeleagă când vorbește despre lucruri care țin de știință. La un moment dat, de exemplu, acesta scrie despre concepte complexe, precum „universul observabil”, „materia întunecată și energia întunecată” și vidul din interiorul atomului. Am scris un articol în care am explicat ce a înțeles corect și ce nu.

Recent „gazetarul” (cum vrea să fie numit, pentru a se delimita de jurnaliștii de tip nou, cu care nu vrea să fie asociat) spune că a rezolvat „paradoxul lui Zenon”. E o afirmație îndrăzneață, căci paradoxul a dat bătăi de cap multor mari gânditori de-a lungul timpului, așa că merită să urmărim firul gândirii acestuia.


Reflexul rotulian

La începutul sec. XIX cercetătorii știau puține despre sistemul nervos. Știau că organismul uman are nervi și că nervii erau implicați în „reflexe”, circuite tip „intrare-ieșire” (sau input-răspuns) care fac parte din sistemul nervos.

Știința nu va descifra toate misterele lumii, printre alte motive, pentru că omul nu este în stare să opereze cu anumite concepte, pe care le vom detalia mai jos ori pe care le-am detaliat în alte articole (și am pus linkuri către ele mai jos). Ideea centrală a acestui articol este următoarea: există o incapacitatea fundamentală a omului de a înțelege anumite concepte, esențiale pentru înțelegerea lumii, care îl condamnă pentru totdeauna la o explicare parțială a lumii, oricât ar progresa de-a lungul evoluției sale.

Am avut un vis în care conversam cu un tânăr necunoscut. O discuție densă, cum destul de rar am în „realitate”. L-am întrebat la un moment dat ceva despre viitorul meu, nu are importanță ce. Nu a apucat să-mi răspundă, pentru că un zgomot m-a trezit. Dar mă gândesc acum: cine îmi răspundea, în fapt?

Condiționarea clasică este cea mai primitivă formă de învățare. Apare chiar și la o formă rudimentară de sistem nervos, cum este cazul unui melc de mare (Aplysia), deci trebuie să fie așa, nu?

 

Da, sună ca un titlu de articol dintr-o revistă de popularizare a psihologiei. Dar după o sută de ani de studiu a naturii umane psihologii au învățat câteva lucruri despre noi. Printre altele, care sunt cele mai importante trăsături de personalitate și cum să le identificăm.

Imaginează-ți că trăiești în anul 1500 și găsești întâmplător un aparat radio care rulează muzica timpului tău. Îi iei pe cei mai buni meșteșugari care există și încercați să găsiți muzica în aparat. Veți găsi, probabil, după câteva sute de ani de cercetări, un semnal electric în componentele radioului, dar sursa acestui semnal ar rămâne un mister, cu excepția situației în care înțelegi conceptul de unde electromagnetice și pe cel de antenă. Dacă și în cazul creierului vorbim despre un dispozitiv asemănător? Puțin probabil? Iată câteva argumente.

Psihologia este văzută ca știința care se ocupă de om, mai precis de mintea (cum gândim?), sentimentele (cum simțim?) și comportamentul omului (de ce facem ce facem?). Ideile și metodele celor din acest domeniu au variat enorm, iar multe dintre teoriile de succes acum câteva zeci de ani sunt astăzi doar note de subsol ori parte din cărțile de istorie ale acestui domeniu. Iată cam ce-am aflat despre noi în ultimii 100 de ani.

„Inspirațional” este un termen la modă, folosit în special de tânăra generație. Ați auzit, probabil, de „lider inspirațional” sau măcar de „citate inspiraționale”. În alte ocazii realizările cuiva sunt „inspiraționale” pentru cei care le apreciază.


Secvență din harta Londrei, desenată din memorie de Stephen Wiltshire (cu o memorie fotografie formidabilă)

În două articole anterioare (1. tehnici de învățare eficientă și 2. tehnici de memorare) am vorbit despre tehnici de învățare și memorare care pot fi aplicate de oricine. Dar printre noi există și persoane care ies din rând, extraordinare, care dețin o capacitate de memorare incredibilă, de neînțeles.

 

Nici știința, nici religia, nici vreo altă modalitate de cunoaștere nu va răspunde unor întrebări fundamentale ale omului. Iar imposibilitatea cunoașterii răspunsurilor la aceste întrebări nu ne lasă nicio altă opțiune rațională decât aceea de a fi agnostici.

Creierul nostru are o preferință pentru control și certitudine. De aceea ne simțim mai confortabil atunci când semafoarele au cronometru, când există butoane pentru culoarea verde (chiar dacă multe sunt false...) la trecerile de pietoni, când aplicația de taxi ne spune câte minute mai sunt până vine taxiul, când panoul de afișare din metrou (și din stația de autobuz, prin unele locuri...) ne spune cât mai durează până vine următorul tren / autobuz. Până și ambuteiajele pe Valea Prahovei sunt mai tolerabile, dacă ne spune aplicația de navigație prin satelit durata acestora.

Pe scurt, varianta rațională este „tontălău”, pentru că acest termen este doar o variațiune a termenului „tont”, care înseamnă „prost”, „nătâng”, „neghiob” șamd.

Diferențele dintre „temporal” și „temporar” sunt relativ subtile, pentru că ambele adjective se referă la timp. Cu toate acestea, există o diferență între cele două.

Este universul nostru infinit? Există vreun mod de a stabili asta în mod definitiv? Pare că subiectul este încă motiv de confuzie printre oamenii de știință, dar e foarte posibil ca motivul confuziei să nu fie de natură științifică.

Deși există trăsături comune, există diferențe clare între un sociopat, psihopat și un narcisist.

 

În psihologia evoluționistă, acei inși care exploatează și profită de resursele comunității, fără să ofere înapoi (sau oferă prea puțin), sunt numiți free-riders sau prădători.

Omul refuză durerea, frustrarea sau supărarea; de altfel, orice emoție negativă. El refuză în loc să accepte, să le permită să fie, să coabiteze cu ele.

Există tehnici simple de învățare care sporesc retenția materialului de învățat. Trebuie doar cunoscute și aplicate.


 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro