De ce sunt oamenii, cel mai adesea, nefericiți? Răspunsul e unul îngrozitor de simplu. Se află în biologia creierului uman. Arhitectura lui nu permite stări de fericire durabile și nici măcar de mulțumire pe termen lung. Poate, cel mult, evoca stări trecătoare și, de multe ori, cu consecințe dureroase. Mă gândesc la cazul adicțiilor. Creierul permite doar fericire sau mulțumire pe moment. Nu are structuri/circuite care să permită ca omul să fie fericit.

Comentarii -

 

Epilepsia reprezintă un grup de tulburări neurologice de lungă durată, caracterizate prin una sau mai multe crize epileptice. În majoritatea cazurilor, cauza este necunoscută, deși unele persoane pot da semne de epilepsie în urma unui traumatism cranian, accident vascular cerebral, neoplasm cerebral și consum de alcool și de droguri, printre altele.

Epilepsia i-a uimit pe cercetători timp de mii de ani, ca urmare a fenomenelor mentale asociate acesteia. Crizele epileptice sunt însoțite de o intensă activitate a creierului. În anumite cazuri doar o zonă a creierului este hiperactivă pe timpul crizei, criza fiind numită "focală", fiind caracterizată, de exemplu, de scurte perioade de absență a capacității de gândire ori tremurul unui membru.

Comentarii -


Amigdala cerebrală (în roşu)

Amigdala cerebrală este o structură în formă de migdală localizată în interiorul creierului în zona centrală a lobilor temporali. Există multiple dovezi pentru a crede că amigdala cerebrală reprezintă un sistem care activează cortexul cerebral atunci când sunt identificate amenințări externe.

Comentarii -

Natura vieţii umane presupune nenumărate momente în care facem predicţii despre cum ne vom simţi în anumite circumstanţe. Cât de fericiţi vom fi dacă vom lua bacalaureatul, dacă intrăm la facultatea dorită, dacă vom obţine slujba dorită ori dacă vom câştiga la loto? Cât de nefericiţi vom fi dacă vom divorţa ori dacă vacanţa planificată cu grijă vreme de mai  multe luni se va dovedi un eşec?

Oamenii, în genere, au mari dificultăţi în a prezice intensitatea şi durata emoţiilor lor viitoare. Iar uneori chiar şi natura emoţiilor. De exemplu, întrebate cum ar reacţiona dacă pe timpul unui interviu de angajare ar primi întrebări ce ar reprezenta hărţuire sexuală, majoritatea femeilor din studiu au spus că vor simţi mânie. Când au fost puse în această situaţie, în fapt au realizat că au simţit frică.

Comentarii -

Descoperirea „centrilor plăcerii” reprezintă una dintre cele mai faimoase descoperiri corelate cu cercetarea efectelor stimulării cerebrale. Descoperirea a fost întâmplătoare. James Olds, care lucra cu Peter Milner, a introdus un electrod în creierul unui șobolan, țintind sistemul reticular. Electrodul s-a îndoit, ajungând într-o zonă diferită, probabil lângă hipotalamus.




Un șobolan cu un electron în „centrul plăcerii” acționează o bară pentru a primi stimulare cerebrală

Comentarii -

Așa cum psihologii pot învăța despre relația dintre creier și comportament observând consecințele leziunilor cerebrale, aceștia pot învăța și din studierea stimulării cerebrale. Cel mai comun efect, dacă e vreun efect, constă într-o afectarea locală a activității creierului. În unele cazuri însă, aplicarea unui curent electric slab va genera o construcție mentală.

Comentarii -

 

O echipă de cercetători americani şi elvețieni au efectuat o evaluare a onestităţii civice la scară largă, incluzând 355 de oraşe din 40 de ţări. Aceştia au ''pierdut'' 17.303 portofele, cu sau fără bani în ele, în diverse spaţii publice, urmărind să observe ce vor face angajaţi ai unor instituţii publice care au fost informaţi de găsirea lor şi au fost rugaţi să le returneze.

Tendinţa constatată de cercetători a fost ca portofelele cu bani să fie returnate "posesorilor" într-un procent mai mare decât cele fără bani. Această constatare ar putea fi justificată printr-o combinaţie de altruism şi aversiune de a fi văzut drept hoţ.

Economişti şi simpli cetăţeni din SUA au fost întrebaţi, înainte de experiment, să estimeze rata de returnare a portofelelor. Rezultatele comparative (predicţii, rezultate reale) le puteţi vedea în ultima parte a articolului.

Comentarii -

 

Ce vedeţi în imaginea de mai sus? Nu înţelegeţi mare lucru, nu? Deşi creierul tău procesează petele de culoare şi liniile din imagine, deşi încearcă să identifice ceva în trecutul tău care să dea sens amestecului e alb şi negru de pe ecran, nu identifică nimic cu sens. Dacă daţi clic AICI, o să vedeţi imaginea originală din care  a fost creată cea de deasupra. Când o să reveniţi la imaginea iniţială, creierul o să ştie cum să o înţeleagă.

Comentarii -

Corpus callosum este mănunchi de fibre nervoase care conectează cele două emisfere ale creierului, permițându-le să comunice. În imaginea de mai sus puteți vedea o secțiune a creierului arătând jumătate de creier, după separare.

Observați că circumvoluțiunile se întind din partea de sus a creierului până ajung la zona albă din mijloc, corpus callosum. Acesta este singurul loc unde cele două emisfere cerebrale sunt conectate.

Comentarii -

 

Leziuni ale lobului parietal al creierului, în special în emisfera dreaptă, pot duce la probleme cu orientarea spaţială. Inteligenţa (abilitatea) spaţială este folosită atunci ne formăm harta mentală a unei zone sau atunci când ne imaginăm cum anumite forme se potrivesc împreună.

Comentarii -

Dacă diverse părți ale creierului execută funcții diferite, ne putem aștepta ca oamenii să difere în ce privește talentul pe care-l au, excelând în zone diferite. Nimeni nu este bun la toate, iar cei mai mulți dintre noi manifestă slăbiciuni care corespund anumitor arii cerebrale.

Comentarii -

 

Prosopagnosia este o tulburare neurologică determinată de leziuni ale creierului, mai exact ale unei regiuni denumite "girusul fusiform", care se manifestă prin inabilitatea de a recunoaște fețele. Cei cu această afecțiune pot vedea diferitele părți ale feței umane, dar nu pot folosi informația de care dispun pentru a distinge o persoană de alta.

Oliver Sacks, un autor foarte cunoscut specializat în neuropsihologie, a făcut cunoscut chiar înainte să moară, în 2015, că a suferit de această afecțiune. Unul dintre cazurile din cărțile sale se referea la propria sa persoană, deși din lectura cărții nu rezultă acest lucru.

Comentarii -

Medicina a produs una dintre cele mai cunoscute forme de vătămare a creierului: lobotomia frontală. Această intervenție presupune tăierea comunicării dintre lobii frontali și restul creierului. Lobul frontal nu este, în fapt, eliminat în cadrul lobotomiei; asta s-ar numi lobectomie. În cazul lobotomiei fibrele nervoase de sub cortexul frontal sunt tăiate, izolând celulele nervoase din lobul frontal de restul creierului. Comunicarea dintre lobul frontal și restul creierului este întreruptă, dar alimentarea cu sânge a lobului frontal se păstrează, deci țesutul nu moare.

Comentarii -


Phineas Gage, fotografiat cu bara de fier ce i-a perforat craniul

Probabil cel mai faimos caz de leziune cerebrală din istoria medicinii este cel al lui Phineas Gage, muncitor la căile ferate din SUA, care a suferit un accident teribil: o explozie prematură pe timpul pregătirii unei încărcături explozive a dus la proiectarea unei bare de fier prin capul acestuia. Bara a aterizat la câțiva metri.

Uimitor, deși inițial paralizat, Gage și-a recăpătat rapid conștiința și a fost capabil să vorbească și să meargă. Gage a supraviețuit accidentului, dar personalitatea sa s-a schimbat dramatic.

Comentarii -

 

Leziunile anumitor zone ale creierului produc sindroame care pot identificate de specialiști. Termenul "sindrom" se referă la totalitatea semnelor și a simptomelor care apar împreună în cursul unei boli, dându-i nota caracteristică. Nu toate simptomele sunt prezente în toate cazurile,dar simptomele formează un model identificabil.

Primele sindroame studiate de cercetători care au la bază leziuni ale creierului au fost afaziile.  Afaziile sunt tulburări ale vorbitului din cauza unor leziuni cerebrale. Cele mai cunoscute tipuri sunt: Afazia Broca și afazia Wernicke. Majoritatea oamenilor procesează limbajul în emisfera stângă, așadar afaziile apar de regulă atunci când vătămarea creierului are loc în această emisferă.

Comentarii -

 

Încă de pe vremea vechilor egipteni leziunile cerebrale au asigurat cea mai bogată sursă de date despre relația dintre creier și comportament. Neuropsihologia se ocupă cu studiul acestei relații. Vă invităm să citiți în continuare o introducere în acest subiect.

Creierul poate fi vătămat prin accidente, tumori ori atacuri cerebrale. Poate fi grav afectat prin înec aproape fatal, infarct miocardic, blocare a căilor respiratorii (înecare cu mâncare, de exemplu) și orice altă acțiune care blochează furnizarea de oxigen creierului.

Comentarii -

Sunt posibile două abordări ale problemei: vă pot cere să citiţi acest articol pur şi simplu ori, dacă nu vreţi, vă pot cere acest lucru în alt mod. Cum? Prin intermediul mesajelor subliminale! Nu credeţi că funcţionează?  Citiţi acest articol şi vă veţi convinge! Îl veţi citi? Oare cum v-am convins să-l citiţi?

Comentarii -

 

În lume au loc multiple atacuri, executate de așa-numiți lupi singuratici, care au ca rezultat uciderea, fără discriminare de multe ori, de copii, adolescenți, adulți, bătrâni. Astfel de crime sunt greu de înțeles, pentru că sunt uciși oameni, fără a exista vreo legătură directă între ei și atacatori, ori, dacă există o legătură între ei, nu e clar ce a justificat crima în masă. Sunt uciși la întâmplare colegi de clasă și profesori, tineri care participă la un festival ori, pur și simplu, oameni de pe stradă.  Ce e în mintea unui astfel de criminal? Cum e posibil ca o ființă umană se ia decizia să-și ucidă semeni, fără a avea o motivație care să-i lege în mod direct de victime?

Comentarii -

Psihologia este în criză, pe fondul descoperirii imposibilității replicării a multiple studii în ultimii ani. Cu toate acestea psihologia stă pe "picioare" solide, iar o bună parte din cunoştinţele obţinute cu privire la natura umană sunt reproductibile în cadrul experimentelor. Psihologia a făcut în mod definitiv trecerea de la un domeniu al cunoaşterii bazat pe opinii personale la aplicarea metodei ştiinţifice. Iată 5 concepte din psihologie care rezistă scrutării cercetătorilor.

Comentarii -

 

Avem tendinţa să credem că ceilalţi sunt ca noi. Dar comportamentul nostru este definit de motivaţii intrinseci, care de multe ori sunt diferite. Oamenii sunt definiţi din punct de vedere motivaţional prin 16 dorinţe fundamentale, care se traduc în experienţe subiective ce iau forma unor obiective ori nevoi. De exemplu motivaţia fundamentală numită „acceptare” are obiectivul de a evita eşecul şi critica/respingere, pentru că este intrinsec valorizată acceptarea. Nu toţi avem o componentă puternică a acestei motivaţii, iar tăria acestei motivaţii ne face diferiţi în comportamentul social. Dorinţele fundamentale au o puternică componentă genetică şi sunt prezente pe tot parcursul vieţii cu modificări minore.

Comentarii -


Clădirea Operei din Sidney, Australia

Atunci când ni se spune că a început construcţia unei autostrăzi şi va dura x ani, tendinţa noastră este să credem că lucrurile chiar vor sta astfel. Ok, bine, poate nu întotdeauna, dată fiind istoria recentă, dar, oricum, un pic de optimism tot simţim. Ne dorim să credem că lucrurile vor sta aşa cum au fost anunţate. Apoi, dezastru, trece termenul limită, la care autostrada ar fi trebuit să fie dată în folosinţă, iar lucrările sunt tot în toi. Tendinţa este să credem că de vină este lenea ori alte interese ale constructorului. Dar de multe ori este vorba, pur şi simplu, de o eroare la care suntem predispuşi, noi oamenii, numită eroarea planificării.

Comentarii -

Într-un articol de câteva zile publicat pe Hotnews.ro se pot citi următoarele:

 

Comentarii -