O cale simplă de lua decizii corecte și de a-ți simplifica și îmbunătăți viața este aceea de a elimina ceea ce te afectează în mod negativ. Este mai simplu să știi ce-i nociv decât să știi exact ce-i folositor.
De exemplu, nu trebuie să citești tratate de nutriție pentru a ajunge la o dietă sănătoasă. Este suficient să elimini ce-ți face rău. Dacă elimini principalele alimente nocive, precum dulciurile, cerealele rafinate și alimentele înalt-procesate, atunci alimentația ta devine în mod automat mult mai „sănătoasă”.

Vrei să afli ceva despre un anume subiect? Nu citi articole. Citește o carte de top pe subiectul respectiv. Doar așa vei înțelege ce vrei să înțelegi.

La limită, cred că și educația din familie a copiilor ar trebui să se axeze pe ce să nu facă aceștia, mai degrabă decât pe ce să facă. Pentru că „ce să facă” reflectă dorințele (adesea nerealizabile) ale părinților și reprezintă un domeniu inepuizabil, pe când „ce să nu facă” oferă reperele pentru ce este periculos pentru copii. Chiar și un copil prin fire neascultător va reflecta o secundă înainte de a trece o barieră cu semnul „interzis”. De exemplu, în loc să-i blochezi copilului accesul la Internet, mai bine îi spui ce nu trebuie făcut pe Internet.


Cărțile nu au același succes precum videoclipurile. Dar cititul are avantaje indiscutabile. Întâi, acela de a-ți oferi ce ai nevoie într-un timp mult mai scurt. Apoi, informația este condensată, esențializată.

Care este ultima idee nouă cu care ai luat contact? Ultima idee care te-a umplut de entuziasm?
Nu se întâmplă des să auzi lucruri noi, care-ți schimbă percepția asupra lumii, nu?
De ce este astfel? Din două motive: lucruri (precum ideile) extraordinare nu apar în fiecare zi, iar ideile extraordinare stau ascunse în cărți. Și se ajunge la ele în zile, nu în minute, cât îți ia să citești un „tweet”.

Dacă ar fi posibilă călătoria în timp, de data asta în viitor, nu în trecut, atunci am găsi o cale simplă să nu mai murim. Eu nu am niciun dubiu că timpul nu există, dar multe lume crede altfel, așa că mă aliniez și eu pentru un minut. Gândește-te că tot ce ar trebui să știi este unde ar urma să mori. Apoi nu ți-ai cumpăra niciodată bilet pentru acea destinație, nu?

Altfel, într-o notă serioasă, trecutul nu poate fi trecut dacă e revizitabil. Orice aspect al fizicii care „permite” călătoria în timp este pseudo-știință.

Când sunt singur, mă plimb și vreau să mă enervez, mă gândesc la următorul lucru: cum se atrag două sarcini de semn opus, precum un electron și un proton? Cum se atrag doi magneți?

Cei mai mulți sunt indiferenți față de adevăr. Adevărul contează pentru ei doar atunci când îi avantajează.

Se presupune în mod greșit că oamenii știu ce gândesc despre diverse subiecte. Poate o modalitate eficientă de a regla gândirea unor personalități publice este de a le invita la discuții lungi. În acest fel ar afla și ele de ce cred ce cred, iar în anumite situații și-ar regla propria gândire.

Mulți cred că folosirea pronumelui de politețe este dialog este artificială. Că modul de adresare american este preferabil. Că respectul nu se arată prin acest pronume „învechit”, ci altfel... Aceștia sunt cei cărora li se pare normal să-i spună unui chelner pe care-l văd pentru prima oară: „Auzi, îmi aduci o bere?”. Aceștia reprezintă grosul celor lipsiți de bun-simț și amabilitate.

Frumusețea are, în mod inevitabil, o origine evolutivă, adică are o utilitate. Ceea ce apreciem ca frumos este ceva ce ne dorim, fie că este vorba despre o mașină, fie că este vorba despre o altă ființă umană.
Oricât de ridicolă este afirmația multora de tipul „și era așa frumos/frumoasă” atunci când constată decesul unui semen (în special când este vorba de un copil), evidențierea frumuseții în acest context arată tocmai acest lucru: că cel decedat ar fi avut un loc în „magazia de lucruri” a observatorului, care l-ar fi acceptat cu plăcere în lumea lui.
Ceea ce găsești frumos este ceva pe care ți-ai dori să-l ai ori ți-ai fi dorit să-l fi avut.

În înțelegerea curentă găurile negre sunt obiecte cu influență enormă, dar cu o prezență extrem de subtilă. În fapt, ele sunt doar spațiu gol, cu un centru punctiform cu o densitate și o gravitație infinite (în principiu, un întreg univers ar încăpea în acest punct infinit de mic). Nici măcar nu putem spune că sunt un obiect tridimensional.
„Dimensiunea” lor este dată de „orizontul evenimentelor”, o graniță imaginară determinată de influența fantastică a acelui punct central infinitezimal al găurii negre, denumit „singularitate”, pentru că trebuia să-i spunem cumva acestui „ceva” inimaginabil.

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE