În 2025, speranța unei încheieri rapide a războiului dintre Rusia și Ucraina a apărut de mai multe ori. De fiecare dată, totul s-a încheiat cu vorbe goale și cu noi promisiuni ale lui Donald Trump. Desigur, războiul se va termina cândva, iar speranța că acest lucru se va întâmpla în 2026 încă mai există, deși este acum mult mai slabă decât înainte. În plus, spre finalul lui 2025, această speranță s-a împletit strâns cu știrile despre pregătirile Europei pentru un război cu Rusia, care se succed una după alta.
Aleksandr Baunov, fost diplomat și jurnalist rus, în prezent cercetător principal al Centrului Carnegie de la Berlin pentru studiul Rusiei și Eurasiei, explică în articolul de mai jos cum, într-un singur an, s-a parcurs drumul de la discuțiile despre pace la un conflict cu NATO, precum și ce s-a întâmplat în acest timp cu morala publică din Rusia și cum privesc oamenii, în prezent, discuțiile despre război.
Ca urmare a inițiativelor diverse ale lui Donald Trump, anul 2025 a început cu speranțe de pace cu Ucraina și cu Occidentul, dar se încheie cu discuții despre un război inevitabil cu Europa — pentru că Europa a fost mereu în război cu Rusia, fie direct, fie ca „porcușori” ai altora. Nu contează că în urmă cu patru ani Europa nu era în război, nu intenționa să fie și nici nu planifica așa ceva, ci era principalul cumpărător și investitor în Rusia — acest lucru nu este luat în considerare. În suspensia mentală în care polovțienii (cumanii) stau alături de hitleriști, diferența dintre „acum” și „întotdeauna” este mică.
Continuarea războiului în 2026 a fost deja anunțată oficial de Putin la „bilanțul anului” și de fostul economist Belousov la Colegiul Ministerului Apărării. Ulterior, în cadrul unei operațiuni speciale de propagandă, această linie a fost fixată prin declarațiile lui Lavrov și Ușakov din 29 decembrie.
- Detalii
- de: Aleksandr Baunov
- Blogul Scientia
Îmbătrânirea populației este adesea prezentată ca o amenințare majoră la adresa economiei, sistemelor de sănătate și echilibrului social. Scăderea natalității, creșterea speranței de viață și schimbarea structurii demografice sunt invocate frecvent ca semne ale unui viitor nesustenabil. Un articol publicat în TheGuardian, reflectând viziunea lui Sarah Harper, profesor și director Institutului Oxford pentru Populație, arată că această perspectivă ignoră un aspect esențial: apariția unei generații numeroase de adulți sănătoși, activi și bine pregătiți, care pot deveni un motor important al dezvoltării economice și sociale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Icoană de la Mănăstirea Mégalo Metéoron din Grecia, reprezentând Sfântul și Marele Sinod I Ecumenic de la Niceea din anul 325 d.Hr. (worldhistory.org).
Cu mult înainte de a trasa prima tușă, călugărul ortodox din secolul al XVI-lea care a pictat icoane pentru mănăstirea Mégalo Metéoron din Tesalia, Grecia, a trebuit mai întâi să contemple și, în cele din urmă, să trăiască în felul său un eveniment petrecut cu mai bine de un mileniu înainte și dincolo de Marea Egee, într-un oraș mic, dar cu urmări decisive, numit Niceea. Icoanele, la urma urmei, sunt canale către veșnicie.
- Detalii
- de: Ed Simon
- Blogul Scientia
O imagine realizată cu telescopul James Webb arată un flux de materie provenit de la o stea aflată în curs de formare, conferind acestui obiect Herbig–Haro (HH 49/50) porecla de „tornadă cosmică”. Acest pilon de gaz și praf pare să fie parte dintr-o galaxie, dar în realitate galaxia se află la ani-lumină.
Obiectele Herbig–Haro sunt fluxuri de materie produse de jeturi lansate de o stea tânără din apropiere (în acest caz, situată în afara cadrului, în partea dreapta-jos). Aceste fluxuri se izbesc de o regiune mai densă de material, generând unde de șoc. Structurile ondulate portocalii și roșii din această imagine devin vizibile pentru Webb pe măsură ce materialul încălzit de undele de șoc se răcește și emite lumină în domeniul vizibil și în infraroșu.
Credit: James Webb Telescope / NASA, ESA, CSA, STScI.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În octombrie 2024, Premiul Nobel pentru fizică a fost acordat unor cercetări legate de inteligența artificială, nu de cosmologie, găuri negre sau particule elementare. Decizia a stârnit controverse, pentru că a pus sub semnul întrebării granițele tradiționale ale fizicii. Dacă IA imită funcționarea creierului uman, unde se termină fizica și unde începe studiul vieții?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Într-un articol publicat în TheGuardian, Johnny Ryan, directorul Enforce, o unitate a Consiliului Irlandez pentru Libertăți Civile, afirmă că „Trump a spus la începutul lunii decembrie că îi consideră pe liderii Europei slabi. Acesta nu crede că aceștia vor apăra libertățile europenilor și democrația, câștigată cu greu, în fața lui. Până acum, reacția liderilor europeni îi dă dreptate. Însă ceea ce Trump nu înțelege încă este că Ursula von der Leyen are în mâini economia Statelor Unite și președinția acestuia. Ea trebuie să aibă curajul de a depăși orice norme anterioare ale comportamentului său. Cu alte cuvinte, dacă îl lovește pe Trump acolo unde doare, Europa va câștiga această confruntare”.
Iată principalele idei ale articolului:
Pilonul inteligenței artificiale este pilonul fragil al economiei americane. Creșterea economică a Statelor Unite se sprijină astăzi disproporționat pe inteligența artificială. Investițiile în IA au ajuns să rivalizeze cu consumul ca principal motor al PIB-ului, contribuind cu peste 90% la creșterea din prima jumătate a anului. Fără acest sector, economia americană aproape că stagnează. Această dependență transformă IA într-un punct vulnerabil politic și economic pentru administrația Trump.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mai jos puteți citi ideile lui Tim Dettmers, lector universitar la Carnegie Mellon University (CMU) și cercetător științific la Institutul Allen pentru inteligență artificială referitoare la motivele pentru care inteligența artificială generală nu este posibilă.
Dezbaterea despre IAG (inteligență artificială generală) și superinteligență este dominată, în prezent, de narațiuni optimiste, adesea speculative, care ignoră un element esențial: realitatea fizică a calculului. Promisiunea unei inteligențe artificiale capabile să egaleze sau să depășească omul în toate domeniile nu este doar îndrăzneață, ci fundamental eronată. Nu din lipsă de imaginație, ci pentru că intră în conflict direct cu limitele fizice, energetice și economice ale calculului și ale progresului tehnologic.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Lampă Hanukkah lamp descoperită lângă Ierusalim în jurul anului 1900
Pe 14 decembrie 2025, doi atacatori înarmați au deschis focul asupra unei mulțimi de peste 1.000 de evrei australieni adunați la Bondi Beach pentru a celebra prima seară a festivalului evreiesc Hanukkah (scris și Chanukah). Cincisprezece civili au fost uciși și zeci au fost răniți. Pentru mulți australieni, semnificația momentului ales pentru acest atac poate să nu fie pe deplin înțeleasă – la fel cu Hanukkah.
Hanukkah este un festival construit în jurul actului de aprindere publică a luminii, ca declarație că viața evreiască va dăinui în pofida încercărilor de a o stinge.
- Detalii
- de: David Slucki, Idan Dershowitz și Yaffa Bart
- Blogul Scientia
Raskolnikov o ucide pe cămătăreasa Aliona Ivanovna cu partea bontă a toporului, lovind-o în cap. Ulterior, tot cu toporul o ucide și pe sora ei, Lizaveta, care intră pe neașteptate.
Bătrâna care, odinioară, a tăiat cu un cuțit furtunul din grădina noastră tocmai a trecut pe lângă casă fără să se oprească. Nu mult după incidentul cu furtunul am confruntat-o cu ceea ce făcuse, iar ea a negat că ar fi trecut vreodată pe strada noastră, necum că ar fi tăiat furtunul cuiva sau că ar fi avut vreun cuțit asupra ei.
De fapt, și-a golit geanta în fața mea, iar în ea nu era niciun cuțit. Căutasem pe Internet informații despre comportamente ciudate la vârstnici, iar o sursă nota că nu este neobișnuit ca femeile în vârstă să poarte un cuțit în geantă. Nu sunt sigur ce înseamnă asta, dar de fiecare dată când o văd pe bătrână (și o văd des pe strada noastră), mă simt ușurat când reușește să treacă pe lângă grădina din față fără să arunce vreo privire spre furtun, deși întrebarea care persistă privește motivul faptei ei.
Recitesc „Crimă și pedeapsă” de Feodor Dostoievski la 60 de ani după ce m-a fermecat pentru prima dată, cu gândul de a mă testa în raport cu o experiență despre care am fost convins ani întregi că m-a influențat profund ca cititor adolescent și apoi m-a format ca student universitar în anii '70, când canalizam o versiune a protagonistului lui Dostoievski, Raskolnikov – un nume care înseamnă ceva de genul „eretic” sau cineva care se rupe de comunitatea lui.
- Detalii
- de: Kevin John Brophy
- Blogul Scientia
Japonia are un sistem de electricitate unic, funcționând cu două rețele electrice separate, despărțite nu de o geografie dificilă sau decizii recente, ci prin opțiuni din secolul al XIX-lea. Jumătatea de nord-est, inclusiv Tokyo și regiunea Tohoku, utilizează o frecvență de 50 Hz, în timp ce sud-vestul — Nagoya, Osaka și restul țării — funcționează la 60 Hz. Diferența face aproape imposibil transferul rapid de energie dintr-o parte în alta atunci când apar probleme de aprovizionare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Un mesaj ciudat, dar care captează cam ce gândesc mulți dintre cei care ocupă funcții publice importante astăzi, a fost exprimat recent de un fost ministru, care explica la un post TV că nu poate dezvălui suma cheltuită de România pentru a sprijini Ucraina pentru că imediat TikTokul va fi invadat de mesaje ce deformează realitatea.
Ascunse adânc în această formulare stau două ipoteze false: că oamenii, mulți, sunt incapabili să gândească rațional și nu pot fi convinși de mesajele adevărate ale oficialilor și că cea mai bună protecție a populației este ascunderea unor informații, cum ar fi aceea a sumei totale angajate de stat pentru a spriji un stat aflat sub agresiune armată rusă de aproape 4 ani.
Fostul ministru, instinctiv, își dorea o lume în care discursul să fie monopolul statului. Sau măcar să existe un mecanism de control al discursului public de către stat. Nu mai este posibil, cel puțin nu în democrații. Va duce asta la atomizarea societății?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Facem o excepție astăzi și ne abatem de la „linia” site-ului, pentru a promova ultima investigație Recorder.ro, probabil cea mai importantă din istoria publicației, referitoare la corupția sistemică din magistratura românească. Asta în condițiile în care, deși investigația este disponibilă online de ieri, aproape nicio publicație majoră și niciun post TV nu a preluat-o.
În cuvintele celor de la Recorder.ro: „politicul a oferit legi care au creat o organizare piramidală a sistemului de justiție, punând toată puterea în mâinile unui grup restrâns de magistrați, iar această mână de magistrați a oferit la schimb o justiție care nu-i mai deranjează pe cei puternici. Mărturiile pe care le-am adunat din interiorul sistemului de justiție și pe care le prezentăm în acest material sunt de o gravitate fără precedent. Ele vorbesc despre dosare de mare corupție în care judecătorilor li se sugerează să ia decizii favorabile inculpaților, despre încălcarea flagrantă a principiului repartizării aleatorii a dosarelor prin schimbarea discreționară a completurilor de judecată, despre cum magistrații care nu se supun sunt marginalizați, hăituiți prin anchete ale Inspecției Judiciare și uneori chiar excluși din magistratură. Consecințele acestor realități dramatice ne afectează viețile tuturor, pentru că o societate democratică nu poate supraviețui fără o justiție independentă”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Una dintre cele mai mari probleme ale fizicii moderne este aceea de a găsi o teorie unificată care să descrie atât lumea particulelor elementare, cât și gravitația. La scară mică, universul se comportă conform regulilor mecanicii cuantice, iar la scară mare, mișcarea stelelor, galaxiilor și a universului însuși este explicată de teoria generală a relativității. Unirea celor două teorii într-una singură este visul fizicii moderne.
- Detalii
- de: Cătălina Curceanu
- Blog Cătălina Oana Curceanu
Vladimir Putin și Xi Jinping: parteneri într-o narațiune online disruptivă
Credit: EPA/Alexander Kazakov/Sputnik/Kremlin Pool
Când vorbim despre dezinformare – răspândirea intenționată de informații înșelătoare –, de obicei ne imaginăm minciuni evidente și „știri false” promovate de guverne străine. Uneori intenția este de a influența alegătorii în alegeri, iar alteori de a semăna confuzie într-o criză.
Dar aceasta este o versiune oarecum simplificată a lucrurilor. De fapt, țări autoritare, precum Rusia și, tot mai mult, China, sunt angajate într-un proces continuu și extins de creare a unei realități politice deformate. Ele caută să submineze subtil imaginea democrațiilor occidentale, prezentându-se pe ele însele și blocul lor tot mai mare de parteneri autoritari ca fiind viitorul.
- Detalii
- de: Aiden Hoyle
- Blogul Scientia
Mai jos găsiți transcrierea discursului fizicianului american Sean Carroll, care vorbește despre evoluția ideilor în fizică și modul în care Einstein, deși genial, nu a inventat de la zero fizica relativității generale: videoclipul îl puteți urmări integral aici.
„Îmi place să spun că Einstein este, dacă e posibil, subapreciat ca fizician, ceea ce e greu de imaginat, având în vedere cât de mult este apreciat. Când povestim istoria fizicii, încercăm să o menținem coerentă și nu putem ține minte totul, așa că atribuim foarte mult credit unui număr relativ mic de indivizi, Einstein fiind unul dintre ei. Realitatea dezordonată este că toți acești oameni foarte inteligenți, inclusiv Isaac Newton, comunicau cu alți oameni. De aceea este întotdeauna interesant să vezi evoluția ideilor, care nu merge în pas cu evoluția persoanelor. Oamenii diferiți au idei diferite, au idei diferite în momente diferite, le preiau din surse diferite – aceasta este realitatea umană dezordonată a activității științifice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
