Aspartamul este un îndulcitor artificial, de aproximativ 200 de ori mai dulce decât zahărul, folosit începând din 1980 într-o gamă largă de produse alimentare şi băuturi „dietetice” sau „fără zahăr” – de la sucuri light şi gumă de mestecat, până la iaurturi, deserturi instant şi chiar unele medicamente. Fiind atât de dulce, cantităţi foarte mici de aspartam pot îndulci la fel ca zahărul, având practic calorii neglijabile. Acest lucru l-a făcut popular printre cei care doresc să reducă aportul de zahăr sau calorii, de exemplu persoanele cu diabet sau cele care ţin dietă.
Cu toate acestea, aspartamul se află de zeci de ani în centrul unor controverse aprinse. Deşi este unul dintre cei mai studiaţi aditivi alimentari din lume, în jurul lui s-au răspândit numeroase mituri despre posibile efecte nocive: cel mai cunoscut este mitul că provoacă cancer, dar frecvent apar şi suspiciuni de neurotoxicitate (că ar dăuna creierului sau sistemului nervos), de efecte metabolice negative (cum ar fi favorizarea diabetului sau a obezităţii) şi îngrijorări legate de siguranţa pentru copii sau persoane cu boli cronice, informează 360medical.ro.
- Detalii
- de: 360medical.ro
- Blogurile Scientia
Cum ar putea o profesoară universitară și o cercetătoare de renume internațional să devină criminală de război? Această întrebare m-a determinat să petrec sute de ore intervievând-o pe Biljana Plavšić, astăzi în vârstă de 95 de ani, la locuința ei din Belgrad, capitala Serbiei.
Plavšić, fost biolog, lider politic sârb bosniac de rang înalt și președintă a Republicii Srpska, este singura femeie dintre cele 161 de persoane inculpate de Tribunalul Penal Internațional pentru fosta Iugoslavie (TPII). Este prima femeie politician de rang înalt judecată pentru atrocități în masă.
Peste 100.000 de oameni au murit în războiul bosniac din 1992–1995. Cel puțin 8.000 de bărbați și băieți bosniaci (musulmani bosniaci) au fost uciși de Armata Sârbilor Bosniaci în genocidul de la Srebrenica, în iulie 1995.
- Detalii
- de: Olivera Simic
- Blogul Scientia
Mai jos puteți citi sinteza unui amplu articol publicat la începutul lui noiembrie de faimosul jurnalist american Thomas L. Friedman, responsabil de domeniul „externe” pentru New York Times. Acesta își justifică demersul pentru a propune o nouă denumire pentru etapa istorică pe care-o traversăm, prin prisma multiplelor și profundelor schimbări recente: „Trebuie acum să urmăresc impactul și interacțiunile nu doar ale superputerilor, ci și ale mașinilor super-inteligente, ale indivizilor super-înzestrați care profită de tehnologie pentru a-și extinde influența, ale corporațiilor super-globale, precum și ale super-furtunilor și ale statelor aflate în super-colaps, precum Libia și Sudanul”.
Avem nevoie de un nume nou pentru epoca noastră. De ce? Pentru că lumea traversează o transformare atât de profundă, încât etichetele vechi au devenit neîncăpătoare. „Războiul Rece”, „post-Războiul Rece”, „epoca informației”, „Antropocen” sau „reîntoarcerea geopoliticii” surprind fragmente, dar nu o descriu întregul.
Schimbările climatice, inteligența artificială, biologia sintetică, noile lanțuri industriale, reconfigurările geopolitice și migrațiile globale nu mai pot fi separate în sertare. Ele se amplifică și se influențează reciproc, creând o lume în care orice lucru interacționează cu orice alt lucru.
Craig Mundie, fostul șef de strategie al Microsoft, sugerează o denumire pentru această epocă - Policen -, o epocă în care „poly” — „mulți”, „multiple” — devine trăsătura definitorie. Și, pentru prima dată, avem o etichetă care surprinde simultan complexitatea climatică, tehnologică, socială și geopolitică a lumii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mai jos puteți principalele aspecte (extrase) ale unui raport recent al Institutului Național de Statistică - INS - cu privire la dimensiunile incluziunii sociale în România.
Excluziunea socială afectează indivizi şi comunităţi în moduri foarte diverse, care nu pornesc doar de la sărăcie – aşa cum se consideră de obicei – ci şi de la neintegrare socială cauzată de neparticiparea la relaţiile sociale în care se implică majoritatea, de la lipsa unui loc de muncă, de la posibile disfuncţionalităţi familiale, de la discriminare sau intoleranţă etc. Excluziunea socială a unor persoane sau categorii de persoane are cauze numeroase şi ia forme multiple, transmiţându-se adeseori de la o generaţie la alta.
În mai 2021, la summitul social de la Porto, toți liderii europeni s-au angajat să atingă obiectivele sociale pentru anul 2030, propuse de Comisia Europeană printr-un plan de acțiune privind punerea în aplicare a Pilonului european al drepturilor sociale. Planul de acțiune propune o serie de inițiative și stabilește trei obiective principale:
- o rată de ocupare a forței de muncă de cel puțin 78% în Uniunea Europeană;
- cel puțin 60% dintre adulți ar trebui să participe în fiecare an la activități de formare profesională;
- reducerea numărului persoanelor expuse riscului de sărăcie sau de excluziune socială cu cel puțin 15 milioane; dintre acestea, 5 milioane ar trebui să fie copii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Frontul din Ucraina nu mai seamănă cu Primul Război Mondial - nu mai există o linie continuă de tranșee, ci un teritoriu fragmentat, traversat permanent de drone care vânează oameni, blochează transporturi de sprijin logistic, schimbă modul de luptă și împing armatele într-o nouă eră a ducerii războiului.
Totul este schimbat: de la modul în care se asigură sprijinul logistic sau medical, la cum se execută rotația și evacuarea trupelor sau cum se desfășoară asaltul pozițiilor adverse. Dronele sunt folosite într-un număr din ce în ce mai mare de specializări.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Ideea de a pulveriza particule reflectorizante în stratosferă pentru a reduce lumina Soarelui și a opri încălzirea globală nu mai aparține doar literaturii SF. Un start-up israelo-american, Stardust Solutions, susține că dezvoltă o tehnologie completă de „injecție de aerosoli stratosferici” și că în câțiva ani ar putea oferi guvernelor un „serviciu” de răcire a planetei.
Dincolo de promisiune, mecanismul fizic, riscurile climatice și actorii implicați arată cât de periculos de aproape suntem de posibilitatea tehnică de a umbla la „termostatul global”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Modelele computerizate privind clima nu pot reproduce realitatea. Modelele climatice actuale sunt instrumente științifice extraordinare, dar ele nu pot reda fidel complexitatea sistemului climatic al Pământului. La scară globală, oferă o imagine generală a tendințelor – cum ar fi creșterea temperaturilor medii sau topirea ghețarilor – însă la scară regională și locală rezultatele lor devin mult mai incerte.
Această limitare este crucială, deoarece schimbările climatice induse de om sunt o problemă a viitorului. Avem nevoie să știm cum vor evolua condițiile în locurile în care trăim, pentru a decide ce măsuri merită luate: cât să investim în adaptare, ce politici să susținem și ce riscuri să acceptăm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Oamenii au ştiut despre, au reflectat asupra şi s-au îngrijorat în legătură cu schimbarea climei de milenii. Din secolul al IV-lea î.Hr. grecii şi romanii antici recunoşteau că clima se schimbă de-a lungul timpului şi că activitatea umană o poate determina.
Ei au fost profund preocupaţi de impactul pe care l-ar putea avea asupra noastră, ca indivizi, şi asupra societăţii.
- Detalii
- de: Konstantine Panegyres
- Blogul Scientia
Einstein (stânga, rândul de jos) în anii de şcoală, şcoala din Aarau, 1896
Credit: th.physik.uni-frankfurt.de
Albert Einstein rămâne unul dintre cei mai mari gânditori ai fizicii, dar, ca orice om, a făcut și greșeli. Unele dintre acestea, însă, au stimulat descoperiri semnificative în fizică, chiar și mult timp după moartea sa.
Einstein a adus contribuții fundamentale la înțelegerea spațiu-timpului, însă a trăit într-o epocă limitată de cunoștințele vremii. Astfel, uneori predicțiile sale au fost ușor eronate sau chiar greșite. Privind mai atent „erorile” sale, descoperim însă o gândire precaută și profundă, menită să exploreze natura universului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
Mașina lui Musk, „condusă” de Starman, un manechin-cosmonaut, plecată către adâncimile sistemului solar în 2018
Dincolo de cursa pentru scopuri științifice, comerciale și militare, există o altă cursă spațială, de un tip mai curios. O cursă pentru a fi primul care trimite diverse obiecte acolo sus. Dar de ce?
În decembrie 2024, călugări budiști din Japonia au încercat, fără succes, să trimită un mic templu la bordul unui satelit pe orbită. Racheta a ajuns totuși la peste 110 km de Pământ, marcând prima dată când Dainichi Nyorai (Buddha cosmosului) și mandala au fost transportați în spațiul cosmic. Călugării vor să mai încerce.
- Detalii
- de: Tony Milligan
- Blogul Scientia
Majoritatea dintre noi știm cum este să fii adolescent la școală și cum se simte să te integrezi (sau nu) în ierarhia socială a unei clase. De obicei, aceasta include o variantă a „copiilor populari”, a „singuraticilor” și a celor „de mijloc”, care au prieteni în mai multe grupuri.
Însă ierarhiile adolescenților nu sunt doar o ordine socială trecătoare. Cercetările arată că aceste rețele și poziții sociale pot influența și sănătatea mintală.
Într-un studiu recent, am descoperit că ele se leagă de una dintre cele mai serioase probleme de sănătate în rândul tinerilor de azi: autovătămarea.
- Detalii
- de: Holly Crudgington
- Blogurile Scientia
De mai bine de o jumătate de secol, oamenii de știință se străduiesc să răspundă la întrebarea clasică a lui Fermi: „Unde sunt ceilalți?”.
Răspunsul la această întrebare este extrem de dificil, în parte din cauza lipsei de date a programului de Căutare a Inteligenței Extraterestre (SETI), rezultat al unei lipse istorice de finanțare și resurse.
Totuși, dificultatea provine și din presupunerile inerente care fac imposibilă o soluție simplă. Așa cum a fost formulat „paradoxul lui Fermi” (de principalii săi susținători, Michael Hart și Frank Tipler), se presupune că civilizațiile avansate vor tinde în mod natural să se extindă dincolo de planeta lor de origine și să colonizeze alte sisteme stelare.
- Detalii
- de: Matthew Williams
- Blogul Scientia
O echipă de fizicieni susține că a demonstrat matematic faptul că universul este construit pe un tip de înțelegere ce există dincolo de algoritmi, oferind un argument decisiv împotriva ideii de univers - simularea-computerizată. Dar e posibil așa ceva?
Ipoteza conform căreia realitatea ar fi o vastă simulare informatică rulată de o civilizație superioară a fascinat deopotrivă fizicieni, filosofi și scriitori de science-fiction. De la argumentul lui Nick Bostrom până la filmele din seria „Matrix”, ideea că totul ar putea fi un cod digital a devenit parte din imaginarul contemporan.
Un studiu semnat de cercetători din Canada, Statele Unite, Marea Britanie și Italia arată, afirmă aceștia, că această viziune se lovește de o limită matematică fundamentală: realitatea nu poate fi descrisă complet printr-un algoritm.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Blogul Scientia
În 1844, Berlinul a fost cuprins de o febră culturală pe care criticii au numit-o „Lisztomania”. Poetul german Heinrich Heine a inventat termenul după ce a asistat la primirea aproape delirantă de care pianistul și compozitorul maghiar Franz Liszt beneficia în sălile de concert din întreaga Europă.
O gravură răspândită pe scară largă din anii '40 ai sec. XIX (în imaginea de mai sus) a fixat această imagine: femei care leșină sau se prăbușesc, altele aruncând flori spre scenă. Bărbații par și ei atinși de prezența magnetică a pianistului (sau poate de reacția femeilor la el).
- Detalii
- de: Timothy McKenry
- Blogul Scientia
Știm cu toții cât de comercial a devenit Halloweenul, cu costume scumpe, bomboane pentru colindători și pânze de păianjen false (vă rugăm, nu le folosiți – ucid păsările!).
Dar dacă ați considerat vreodată Halloweenul o invenție americană, poate ar trebui să vă mai gândiți. De cel puțin două milenii popoarele celtice au marcat schimbările de anotimp prin festivaluri celebrate la momente bine stabilite ale anului.
Unul dintre acestea era cunoscut de galezii irlandezi și scoțieni sub numele de „Samhain” (pronunțat „sah-win”), sărbătorit la începutul iernii. În emisfera nordică, acest moment cade la sfârșitul lui octombrie, deși tradiția este anterioară calendarului nostru modern.
- Detalii
- de: Pamela O'Neill
- Blogul Scientia
