· Singurătatea este o invenție modernă. Și prezentă mai ales în anumite regiuni geografice. Mulți au înțeles profunzimea debilitantă a singurătății în aceste vremuri de recluziune. E un sentiment pe care încă nu știm să-l definim bine. Și e alt exemplu că limba nu explică, ci se bazează pe un acord între cei care cunosc deja despre ce vorbesc: nu poți explica cuiva ce înseamnă singurătatea profundă, complexitatea neobișnuită de senzații, de alterare a modului în care-ți percepi propria minte, dacă celălalt nu a trăit-o. E la fel cu durerea de măsea.
· E ciudat că am inventat un concept, cum e fericirea, care nu are niciun sens în universul uman. Nu cunosc niciun om fericit, pentru că nu e posibil. Sigur, poți fi bucuros, entuziast, euforic pentru te miri ce, dar o stare durabilă, de săptămâni ori luni, pe care să o poți numi „fericire”, pus și simplu nu se potrivește cu natura umană. Un alt exemplu în care omul inventează un concept-ideal care nu poate fi atins.
· Cea mai de succes teorie a personalității, OCEAN, a pornit de la identificarea cuvintelor din dicționar care se referă la ce simte și cum se comportă un om. Pur și simplu. Dar cum putem fi siguri că am avem toate cuvintele pentru toate stările noastre interioare? În fapt, sunt sute, dacă nu mii de cuvinte în alte limbi care exprimă o senzație / emoție / sentiment, iar în limba română nu există un corespondent. Cu siguranță nu există nicio limbă „completă”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Poți să „partajezi” sau să „șeruiești” articole ori linkuri? Ce înseamnă „a partaja”? Dar „a șerui”?
De când presa pune accent pe cantitate (adică producerea de multe articole, cu titluri-momeală, care să asigure un număr mare de accesări), limba română utilizată este, de multe ori, de o calitate foarte slabă.
Asta ne dă posibilitatea să adăugăm destul de des noi articole în secțiunea dedicată „dificultăților limbii române”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
De ceva vreme a mai intrat un „termen-stafie” în limba română vorbită: „narativ”, cu varianta sa „narativă”.
Ce vrea să însemne acest nou cuvânt? Este o intrare pe „filiera engleză”, de care am tot vorbit în ultimele săptămâni.
„Narrative” în limba engleză înseamnă „istorisire”, „poveste”, „narațiune”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Lumina, pe cât de banală ne pare, este unul dintre cele mai paradoxale lucruri din univers (JID-013)
• Relația noastră cu lumina este ciudată. Prin ea obținem imagini ale lumii din jur, dar nu știm nimic despre lumina în sine; nu ne putem îndepărta și să spunem: „ok, hai să studiem un pic lumina de la depărtare”. Dacă o studiem, o studiem prin ea însăși.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
În timpuri ca acestea, de început al unei epidemii generate de un nou virus, care ucide, două incertitudini ne macină liniștea: nu știm cât va dura și nu știm dacă vom supraviețui. Nicio statistică în care rata mortalității e mai mare de 0 nu ne poate liniști pe deplin. Iată câteva gânduri apărute în izolarea impusă de vremuri...
1. Acum, când un virus minuscul, cât a mia parte a unui milimetru, ne-a blocat pe toți în case, câți ne găsim ceva cu sens de făcut? Câți avem o pasiune care să ne ocupe zilele lungi?
2. Este uimitor că deși cădem de acord că universul în întregul său, viața însăși, nu au niciun sens, noi, indivizii, ne vom găsim mereu unul. Absurditatea existenței pare să acopere orice altceva, mai puțin propria noastră ființă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Este întărirea sistemului imunitar un deziderat? Iar dacă îţi doreşti acest lucru, există medicamente pentru asta? O să aruncăm o privire sceptică asupra unei populare strategii de marketing din ultimii ani: vânzările produselor care pretind a „întări sistemul imunitar”.
Sună atât de simplu şi dezirabil. Cine nu şi-ar dori un sistem imunitar foarte performant capabil să lupte împotriva oricăror ameninţări, începând cu o simplă răceală şi culminând chiar cu cancerul? Dar este această abilitate într-adevăr ceva ce putem cumpăra sub forma unei soluţii medicamentoase într-un mic recipient?
- Detalii
- Scris de: Brian Dunning
Textul de mai sus este de pe republica.ro.
Dacă citiți textul de mai sus cu atenție, o să vedeți că autorul vrea să spună respectivele statistici ridică semne de întrebare, te fac curios să analizezi mai serios ce se întâmplă. Și nu a găsit alt cuvânt pentru a descrie asta decât „intrigant”. Din păcate autorul textului nu are simțul limbii.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Un termen folosit greșit adesea de jurnaliști este „evidență”, cu sensul de „dovadă”. Am dat exemplul de mai sus din profit.ro, dar cuvântul, cu acest sens, este ușor de găsit în multe publicații românești.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Citeam ieri instrucțiunile de autoprotecție ale autorităților pentru cei care îndrăznesc să meargă la cumpărături. Nu poți să nu zâmbești amar. Desigur, măsuri de precauție sunt necesare, dar, după ce le citești vei observa că ai nevoie să le recitești, că nu le ții minte. Pur și simplu viața a devenit brusc prea complicată :)
Oamenii dezinfectează de zor peste tot. Prin casă, prin fața ușii, pe scările blocului, prin birouri, ușile blocurilor, mânerele de la ușile mașinilor personale, cifrele liftului, căruciorul de cumpărături. Nu știu ce să facă cu hainele, când vin de afară: să le pună pe vechiul umeraș? Să le țină izolate undeva? Dacă au virusul? Ce reguli trebuie să aplicăm în acest caz? Totul a devenit periculos, iar pericolul amenință, ascuns, de peste tot, din cele mai banale locuri.
Ieșitul la cumpărături a devenit un fel de act eroic, pentru caractere tari. Simpla cumpărare a unei sticle de lapte pare similară ieșirii necugetate din tranșee sub tirul de mitralieră al inamicului. La livrarea unui pachet de cărți, îl primim pe curier cu mănuși de protecție, iar sticla de dezinfectant, dacă am avut norocul să o găsim de cumpărat, stă lângă noi, pentru a distruge potențialul germen ucigaș ce poate însoți orice colet.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Acest pește s-a crezut dispărut pentru multă vreme. A fost descoperit în 1938. Este numit celacanth. Este unul dintre strămoșii tăi...
1. Să presupunem că cineva ți-a filmat toată istoria familiei tale. Ai începe să derulezi pe repede înainte, dar către începuturile timpului. La circa 30 ani ți-ai descoperi un nou strămoș: întâi îți vezi bunicul, apoi străbunicul, apoi străstrăbunicul șamd. Dar va fi un moment când lucrurile încep să o ia razna: strămoșii tăi vor înceta să mai semene cu oamenii. De ce? Pentru că nu au fost oameni. Tot avansând în istoria familiei tale, vei descoperi că în urmă cu mai multe milioane de generații strămoșul tău a fost un... PEȘTE.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Iată în continuare o serie de gânduri de weekend. Cum articolele recente de acest gen (1 și 2) au suscitat ceva interes, continuăm cu acest demers pe scientia.ro, pe lângă articolele în care reflectăm evoluția științei și a tehnologiei.
1. Trecem, vijelios, cu sentimentul urgenței, de la un articol ce pare interesant la un videoclip incitant, de la un serial pe care de mult vrem să-l urmărim la paginile unei cărți pe nu am mai apucat să o terminăm șamd. Trăim intens fiecare minut, într-o monotonie sufocantă, paralizantă, care ne ține iremediabil departe de noi înșine.
2. Majoritatea covârșitoare a celor care citesc acest articol găsesc furtul abominabil și inacceptabil. Dar, cel mai probabil, majoritatea covârșitoare a celor care citesc acest articol fură în mod regulat câte ceva, prin intermediul Internetului: filme, cărți, cel mai adesea.
Faptul că nu-l vezi pe cel pe care-l furi, iar furtul are loc în spațiul tău privat face ca acțiunea de a fura să-și piardă din relevanță cumva, iar cel mai înverșunat activist împotriva furtului se simte curat, chiar dacă face parte din grupul celor incriminați...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Textul de mai sus este extras dintr-un articol publicat pe PressOne. Este corect să scriem: „atu-uri”, cu cratimă?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
De ce nu putem transfera mintea într-un calculator, plus alte gânduri despre... cum gândim (JID-009)
În urmă cu câteva zile am scris un articol cu câteva gânduri răzlețe, de la faptul că Facebook va fi, peste o vreme, o rețea dominată de conturi ale unor oameni morți la fotografiatul obsesiv al mâncării de omul modern. Iată astăzi un articol cu același concept, dar cu câteva gânduri despre... cum gândim.
1. Atunci când simți o mâncărime, să zicem, pe nas, nu mai știe nimeni de ea. Această mâncărime este totalmente subiectivă, nu poate fi observată de nimeni altcineva în afara ta. Mâncărimea există, dar e doar în mintea ta, este ontologic subiectivă.
2. Cum poate un gând să producă efecte în lumea reală, asupra corpului nostru? Ce e un gând? Nu știm, dar avem impresia că e ceva care e nematerial. Gândesc că vreau să-mi ridic brațul drept, iar brațul meu drept, miraculos, se ridică. Cum se ajunge de la acest gând la transmiterea unui mesaj, cât se poate de material (un impuls electric), care duce, finalmente la ridicarea brațului? Cum știe gândul să se „ducă” în locul potrivit din creier, de unde se transmit mesajele către mâna mea dreaptă? Are gândul întindere, capacitate de deplasare, viteză?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Pe Bulevardul Magheru din Capitală puteți vedea o vitrină cu afișul din imaginea de mai jos:
Întrebarea este: ce înțelegeți din anunțul acesta? Ce poate însemna: „vânzări de soldare”?
Probabil ghiciți că este vorba despre reduceri de prețuri. Și este posibil să fie vorba despre lichidări de stocuri.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.