RSS

RSS Scientia.ro.

• Franz Kafka era pasionat de exerciții fizice, dietă și, în genere, un stil de viață sănătos, în linia ideilor epocii sale

  

  Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, la Praga, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie evreiască de limbă germană. A muritla 3 iunie 1924, la Kierling, lângă Viena, la doar 40 de ani. În timpul vieții a publicat puțin și a rămas un autor cunoscut mai ales în cercuri literare restrânse. Faima mondială avea să vină abia după moarte, când prietenul său Max Brod a refuzat să-i îndeplinească dorința de a-i distruge manuscrisele.

  Opera lui Kafka este relativ restrânsă, dar influența ei a devenit uriașă. Printre textele cele mai cunoscute se află nuvela „Metamorfoza”, povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară” și „Un artist al foamei”, precum și romanele neterminate „Procesul”, „Castelul” și „America”. În aceste scrieri apar teme care au devenit inseparabile de numele său: vinovăția fără cauză limpede, autoritatea inaccesibilă, birocrația opacă, spaima de corp, însingurarea și sentimentul că omul este judecat de mecanisme pe care nu le poate înțelege.

  Dar Kafka nu poate fi redus la imaginea unui vizionar sumbru, închis într-o cameră și rupt de lume. Ampla biografie în trei volume a lui Reiner Stach, Kafka. Die Biographie, îl arată ca pe un om prins în tensiunile epocii sale: funcționarîntr-o instituție modernă, fiu dominat de un tată autoritar, evreu germanofon într-o Pragă cehă, scriitor nocturn, logodnic ezitant, bolnav lucid și, în același timp, un om intens preocupat de felul în care trăia.

  Kafka nu era, așadar, doar un scriitor slab, anxios și nocturn, ci și un om foarte prins în cultura reformei vieții de la începutul secolului XX, în germană Lebensreform: vegetarianism, aer curat, naturism, băi de soare, exerciții fizice, masticație atentă, igienă corporalăși neîncredere în medicina convențională. Ele făceau parte dintr-o încercare mai amplă de a-și salva corpul și mintea dintr-o lume percepută ca apăsătoare, bolnavă și invazivă.

• Ce s-ar întâmpla dacă mecanismul Soarelui s-ar opri?

  

  Dacă aş pocni din degete şi aş opri chiar acum toate reacţiile de fuziune din Soare, aşa, pur şi simplu, iar fiecare proton ar decide să stea cuminte şi să aştepte, în loc să fuzioneze şi să elibereze energie, ce s-ar întâmpla?

  Nimic. Nimic. Ar fi o zi cât se poate de normală. Soarele ar rămâne pe cer. Plantele ar continua să crească. Ai putea în continuare să faci arsuri solare. Absolut nimic nu s-ar schimba. Nici astăzi, nici mâine, nici peste o mie de ani.

  Civilizaţii s-ar ridica şi s-ar prăbuşi. Epoci ar veni şi ar trece. Am putea dezvolta tehnologia necesară pentru a ajunge la stele sau am putea rămâne acasă şi comanda mâncare. În ambele cazuri, Soarele ar continua pur şi simplu să fie Soarele.

• Joc logic: cum să câștigi de fiecare dată un joc simplu de salon, cu un pic de matematică ascunsă

  

  Un joc simplu poate deveni foarte repede un mic spectacol de salon: pui câteva bomboane într-un bol, inviți pe cineva să joace și, fără niciun efort, câștigi de fiecare dată. Regula este ușor de înțeles, dar jocul ascunde un algoritm elegant, pe care îl poate reține oricine. Nu-l juca totuși cu matematicieni, nu pentru că ar avea vreo șansă să câștige, ci pentru că vor înțelege rapid algoritmulcare te ajută să câștigi de fiecare dată.

• Cu tot entuziasmul, unii experți în inteligență artificială avertizează că am putea avea de-a face cu o bulă. Ce se întâmplă dacă aceasta se sparge?

  

  În ultimii câțiva ani, entuziasmul din jurul inteligenței artificiale a devenit stratosferic. Pe valul capitalului de risc, liderii din tehnologie ne-au promis că IA va revoluționa munca, va crește productivitateași va duce la descoperiri noi incredibile.

  OpenAI, compania care a creat ChatGPT, a stabilit un nou record când a ajuns, cu câteva luni în urmă, la investiții de 110 miliarde de dolari americani, iar directorul său executiv, Sam Altman, a susținut recent că Australia ar putea deveni o „capitală mondială a datelor”.

  Promisiunile amețitoare au fost însoțite de investiții pe măsură în centre de date, acele fermeîntinse de servere care asigură antrenarea, rularea și întreținerea acestor modele. O nouă instalație uriașă de tip hiperscală, propusă pentru vestul orașului Sydney – 1 gigawatt pe 52 de hectare – s-ar număra printre cele mai mari din lume. Ea se va adăuga celor 162 de centre existente și celor 90 aflate în lucru în Australia, țară despre care se estimează că va deveni a treia cea mai mare piață de centre de date din lume la începutul anilor 2030.

  Dar, dacă susținătorii IA mizează totul pe această tehnologie, opinia publică este mult mai nuanțată. Un nou studiu a plasat Australia pe ultimul loc, la egalitate cu alte țări, pe scara atitudinii globale față de IA: 81% dintre respondenți susțin reguli mai stricteprivind modul în care organizațiile folosesc IA, iar 68% se declară îngrijorațide pierderea controlului asupra deciziilor luate de IA în numele lor.

  Mișcările civiceîmpotriva IA sunt în creștere. Luna trecută, un eveniment intitulat „Stop the Slop”, care contesta centrul de date din Sydney, a fost mutat într-un spațiu mai mare din cauza interesului ridicat. Acesta se alătură altor campanii, precum StopAI și PauseAI, care urmăresc încetinirea dezvoltării centrelor de date, întreabă cum afectează IA locurile de muncă și mediul și iau în calcul alternative mai echitabile și mai sustenabile.

  Iar în ultimele luni au început să apară înregistrări videocu studenți care, la ceremoniile de absolvire, huiduie vorbitori precum fostul director executiv al Google, Eric Schmidt, atunci când aceștia vorbesc în termeni extatici despre faptul că ne aflăm „la marginea unei transformări tehnologice” și despre cum IA va atinge „fiecare profesie”, „fiecare sală de clasă” și „fiecare relație”.

  Încrederea în aceste afirmații monumentale– și în infrastructura monumental de scumpă pe care se sprijină – începe să se erodeze.

• Care este temperatura ideală pentru o casă nelocuită, iarna?

  

  Unii au case de vacanță, alții au case moștenitesau cumpărate pentru uz ulterior, la care ajung din când în când. De primăvara până toamna, temperatura exterioară este, de regulă, suficientă de „blândă” pentru  a nu se pune problema încălzirii. Dar care este regimul optim de încălzire pentru o casă nelocuită iarna? Desigur, răspunsul este unul nuanțat, pentru că trebuie luați în calcul mai mulți parametri, dar, cu toate acestea, se pot trage câteva concluzii utile.

  O casă nelocuită iarna ar putea părea, la prima vedere, simplu de administrat: dacă nu locuiește nimeni acolo, de ce ai încălzi-o?Dar pereții, țevile, tâmplăria, mobilierul, cărțile, parchetul și instalațiile continuă să interacționeze cu frigul și cu umezeala. Iar problema reală este păstrarea clădirii într-o zonă sigură: fără îngheț, fără condens persistent și fără mucegai.

  Răspunsul scurt este acesta: pentru o casă de vacanță nelocuită iarna, dar nedrenată complet de apă (apa prezentă în conducte), temperatura de siguranță recomandabilă este, în cele mai multe cazuri, între 10 și 12 °C, cu o țintă mai prudentă de 12–14 °C pentru case vechi, slab izolate sau cu risc de umezeală.

  Dacă imobilul are punți termice, pereți reci, subsol umed, tâmplărie veche ori istoric de mucegai, coborârea sub 12 °C devine riscantă.

  Dacă instalația de apă este golită complet, centrala este protejată, iar casa este monitorizată, se poate coborî spre regim de antiîngheț, dar aceasta nu mai este o strategie de conservare a casei, ci doar de evitare a înghețului.