RSS

RSS Scientia.ro.

• Telescopul Euclid al ESA a descoperit cei mai îndepărtați și mai vechi quasari

  
  Quasari descoperiți de Euclid
  Credit: ESA

  Una dintre cele mai mari întrebări ale cosmologiei moderne este cum au apărut primele structuri din univers. Cum au reușit primele galaxiisă se formeze atât de repede? Și cum au putut găurile negre supermasivesă atingă mase de milioane sau chiar miliarde de ori mai mari decât cea a Soarelui într-un timp atât de scurt după Big Bang?

  Un nou rezultat obținut cu ajutorul telescopului spațial european Euclidoferă una dintre cele mai importante piese ale acestui puzzle: descoperirea a 31 de quasari extrem de vechi, dintre care doi sunt cele mai îndepărtate și mai timpurii astfel de obiecte observate vreodată in univers.

• O expresie hidoasă s-a răspândit ca pojarul: „mi-a făcut ziua”

  

  Un jurnalist explica recent cum nu știu ce eveniment de pe la Timișoara „i-a făcut ziua”. 

  Cum jurnaliștii sunt vectori importanți de promovare a unui limbaj stricat, de multe ori aberant, nu e vreo surpriză. Jurnaliștii, în bună parte, scriu sau vorbesc, nu citesc.

  Dar cum a apărut și anomalia asta, care sună atât de rău și e prezentă pe „cărările” Internetului de ani buni? 

• Cum ne „acordează” rețelele sociale. Ce are de spus Heidegger despre cum ne afectează lumea virtuală

  

  Martin Heidegger a fost un mare filozof german, dar cu păcatelelui destul de mari: a fost un simpatizant nazistși membru al partidului nazist încă din 1933. În principiu, din perspectivă personală, un astfel de gânditor nu prezintă nicio garanție privind soliditatea gândirii, în special pe parte etică și morală: dacă viziunea sa asupra vieții i-a permis să fie membru într-un „club” atât de sinistru, probabil că nu are multe să ne învețe.

  Și totuși am ales să scriu acest articol care reflectă o parte dintre ideile lui Heidegger. De ce? Pentru că mi se pare că oferă o perspectivă nouă asupra modului în care ne raportăm la lume, în special în această epocă, dominată de Internet, rețele sociale, interacțiune clandestină, în spatele computerelor/ telefoanelor. Pe aceste subiecte se scrie mult astăzi, dar studiile par făcute de matematicieni, nu de gânditori, cu atât mai puțin de psihologi cu înțelegerea naturii umane. Prea multe concluzii alarmiste, fără să înțelegi baza acestora. Deși Heidegger nu a fost tocmai un psiholog, acesta a fost preocupat de natura umană, iar în multe situații a vorbit despre relația dintre om și lume. Ideile sale privind dispozițiile afectiveși modul în care afectează relația omului cu lumeasunt, mi se pare, interesante și bine de cunoscut.

• Cum a redus Scoția violența: a tratat criminalitatea ca pe o problemă de sănătate publică

  

  La începutul secolului al XXI-lea, Scoția avea una dintre cele mai proaste reputații din Europaîn materie de violență. Glasgow, cel mai mare oraș al țării, era descris drept una dintre capitalele europene ale omuciderilor, iar presa locală relata frecvent despre atacuri cu cuțite, răfuieli între bandeși agresiuni brutale. Între 2003 și 2005, orașul a avut cea mai ridicată rată a crimelor din Europa, iar Scoția ajunsese să fie considerată una dintre cele mai violente țări dezvoltate.

  Schimbarea majoră nu a venit însă printr-o simplă înăsprire a pedepselor. Autoritățile scoțiene au făcut ceva mai puțin obișnuit: au început să privească violența nu doar ca pe o problemă penală, ci ca pe o problemă de sănătate publică. Cu alte cuvinte, violența a fost tratată ca un fenomen care poate fi studiat, prevenit, limitat și „transmis” mai greu de la o generație la alta, dacă sunt înțelese cauzele reale.

  Rezultatele au fost spectaculoase, în următorul deceniu rata omuciderilor scăzând cu 56% în Glasgow și cu 38% în Scoția. Între 2006 și 2015, criminalitatea violentă a scăzut cu aproape o treime la nivel național. Astăzi, numărul omuciderilor este la cel mai redus nivel din ultimele două decenii, iar Scoția nu mai este excepția violentă a Europei, ci un caz studiat internațional.

• Sfârșitul lecturii. Intrăm într-o epocă postalfabetizată?

  Cu cât citești mai mult, cu atât îți este mai ușor să citești. Invers, cu cât citești mai puțin, cu atât lectura lungă devine mai grea, mai obositoare, mai puțin recompensatoare.
  

  Într-un articolrecent publicat în The Atlantic, Rose Horowitch, care acoperă domeniul educației pentru publicația menționată, scrie că era în care oamenii citesc ar putea fi o scurtă anomalie în istoria omenirii. Iată principalele idei din articol mai jos.

  Timp de câteva secole, oamenii educați au crezut că alfabetizarea universală este una dintre marile cuceriri ireversibile ale civilizației. Odată ce cărțile au devenit ieftine, școala obligatorie s-a extins, iar bibliotecile au ajuns în aproape orice oraș, părea firesc să credem că omenirea va citi din ce în ce mai mult și mai bine.

  Astăzi, această certitudine se clatină, dar nu pentru că oamenii nu mai întâlnesc texte, ci pentru că par să-și piardă răbdarea, exercițiul și interesul pentru lectura lungă, solicitantă, capabilă să susțină gândirea complexă.

  O imaginea puternică a acestei crize poate fi găsită în trecutul îndepărtat, la Biblioteca din Alexandria. Regele Ptolemeu I al Egiptuluiar fi dorit să adune acolo totalitatea cunoașterii scrisea lumii. Corăbiile care ajungeau în port erau cercetate în căutare de manuscrise, iar sulurile erau copiate, păstrate și puse la dispoziția celor dornici să studieze. Biblioteca nu era doar un depozit de texte, ci o instituție a gândirii. Acolo au lucrat sau au fost asociați cu mediul alexandrin savanți precum Eratostene, care a calculat circumferința Pământului, Zenodot, editor al textelor homerice, și, posibil, Euclid, autorul Elementelor.