Deși liberul-arbitru pare că intră în conflict cu biologia și fizica, nu este un subiect explicabil de om
Recent, faimosul cercetător în neuroendocrinologie și autor american Robert Sapolsky a publicat o carte dedicată liberului-arbitru, intitulată „Determined: A Science of Life Without Free Will”. Cu certitudine va fi publicată și în limba română, așa cum a fost cazul și cu celelalte cărți ale acestuia.
Ce este important de reținut este că autorul crede că nu avem liber-arbitru și se străduiește să demonstreze asta în sute de pagini. Argumentele, din punctul meu de vedere, sunt irelevante pentru dezbaterea cu privire la liber-arbitru, pentru că liberul-arbitru nu este un subiect care să poată fi demonstrabil științific.
Vor urma sute de articole și videoclipuri în care cartea va fi invocată ca autoritate cu privire la opinia că liberul-arbitru este o iluzie (un articol recent, despre intenție și liberul-arbitru, extras din cartea menționată, poate fi citit aici (eng.), fiind din cap. 3 al cărții).
Nu o să intru în argumentele cărții, pentru că nu am găsit nimic nou ca argumentație. E o încercare exhaustivă de a demonstra că nu există liber-arbitru. Ceea ce nu a făcut nimeni, din câte știu, și aici mă refer la marii autori, care domină piața „gândirii” astăzi, este să demonstreze că liberul-arbitru nu poate fi demonstrat (nici că există, nici că nu există).
În final, nu se va întâmpla nimic, în sensul că această concluzie, pe lângă faptul că este ilogică, nu poate fi asumată de nimeni, consecința firească și extremă fiind aceea că ar trebui să acceptăm că suntem toți mașini, iar tot ceea ce facem este „scris” de la începutul universului. Pe bune dreptate, nu e dispus nimeni să primească palme de la un vecin, liniștindu-se singur, spunându-și: „Aia e! Nu are ce face! Omul nu are liber-arbitru!”.
Explicația pe larg cu privire la motivul pentru care discuția cu privire la liberul-arbitru este inutilă și nerezolvabilă o puteți găsi în capitolul 14 al cărții „Călătorie la granițele gândirii”, intitulat „De ce nu vom ști niciodată dacă avem liber-arbitru”, carte pe care o puteți citi integral aici.
Pe scurt, explicația pentru care liberul-arbitru este nerezolvabil pe cale științifică, fiind, în fapt, o problemă de logică, nu una de fizică sau biologie, este următoarea:
- liberul-arbitru este abilitatea de a lua decizii conștiente în mod independent (nedeterminist).
- liberul-arbitru presupune, așadar, dacă există, prin definiție, un proces necauzal, în sensul că omul ar avea independență în luarea unei decizii, indiferent de biologia sa și de legile naturii cunoscute de om.
- a explica, orice, înseamnă să stabilim o legătură între elementele a ceea ce vrem să explicăm.
- demonstrația că avem sau nu liber-arbitru constă într-o înlănțuire de demonstrații/ argumente care să susțină un punct de vedere sau altul.
- cu alte cuvinte, atunci când vrem să demonstrăm că există liber-arbitru, ceva necauzal, facem asta prin înlănțuiri de raționamente și argumente - adică ceva prin excelență cauzal.
- prin urmare, este imposibil să stabilești că ceva necauzal nu există, folosind înlănțuiri logice de argumente (cauzale), pentru că pur și simplu sunt lucruri contradictorii, incompatibile.
Dificultatea ultimă, în fapt, este următoarea: pusă în fața dificultății de a explica libertatea de a decide în afara unui lanț cauzal, mintea sucombă, pentru că tot ce știe să facă este să stabilească, de regulă fictiv, niște legături între elemente; ori asta nu poate rezolva problema liberului-arbitru.
Liberul-arbitru reprezintă una dintre limitele gândirii umane și un indicator al limitărilor noastre fundamentale. În cartea menționată am abordat toate celelalte limite fundamentale pe care le-am identificat.
