Unii oameni simt că viața nu este pur și simplu despre a trăi. Trebuie să fie despre altceva, trebuie să fie ceva mai mult.
Gândul se atenuează cu vârsta.

Propria moralitate, cea pe care o exercităm în propriile acțiuni, o regăsim în evaluarea altora. De aceea lideri cu intenții și comportamente imorale sau ilegale ne lasă indiferenți pe prea mulți.

Contraintuitiv, dacă-ți faci cunoscute scopurile, probabilitatea de a le îndeplini scade. Pare că, odată expuse, ne pierdem din vitalitate.

Eleanor Roosevelt: „Mințile mărețe discută idei, cele mediocre evenimente, iar cele mărunte despre oameni”. Nu știu dacă a citit pe undeva asta, dar surprinde bine lucrurile.
Ce aș adăuga este următorul lucru: nu poate fi altfel, tipul de minte mergând împreună cu preocupările. Într-o minte măruntă sau una mediocră nu încap idei.
Pe de altă parte observația dnei Roosevelt explică și de ce proștii nu se înțeleg cu cei mai înțelepți: primii sunt prea plictisitori pentru ultimii, iar ultimii sunt prea plictisitori pentru primii.

Cum explici ce sunt în fapt conceptele pe care le folosim zi de zi când vorbim despre noi: gânduri, atitudini, motivații, puncte de vedere șamd? Nu vorbesc despre definiții din cărți, ci despre explicații privind mecanismul fiziologic și mental.
Acești termeni, ca și alții care ne descriu „sufletul”, viața mentală, sunt dincolo de orice înțelegere.

Furia e un sentiment înșelător, pentru că-i dă posesorului impresia de eliberare și crește stima de sine: „sunt furios, fac ce vreau, controlez situația!”. Dar, în fapt, furia are la bază un alt obiectiv: de a capacita organismul în fața unei agresiuni.
Dacă e manifestată în trafic ori în fața copilului neajutorat care crezi că a făcut o prostie - este dovada o dovadă de primitivism, de involuție și o batjocură la adresa unui mecanism ancestral dezvoltat de natură cu alt scop.

O țară nu este o entitate în sensul în care o persoană este o entitate. De aceea o țară poate trece foarte rapid de la starea de victimă la cea de călău.

Vechile practici medievale ne spun despre ce este în fapt în stare omul.
Când descopăr (în materiale vechi ori în materiale noi care vorbesc despre lucruri vechi) practici umane care par de pe altă lume, incredibile, inacceptabile prin absurditatea lor, în loc să mă bucur că am evoluat, că nu mai suntem așa, că le-am lăsat în urmă, mă gândesc că o serie de practici de astăzi se vor înscrie în același tip de analiză pentru generații viitoare.
Care or fi acelea?
Vechile practici, oricât de stranii, reflectau gândirea umană a acelor vremuri, dar ne definesc, chiar dacă ele sunt apuse.
De exemplu, animalele erau pedepsite pentru infracțiuni.
În 1457, o scroafă din Savigny, Franța, însoțită de șase purcei, a atacat și a ucis un copil de cinci ani. Deși a avut un avocat din oficiu, purceaua a fost condamnată la moarte prin spânzurare (de picioarele din spate) de autorități. Și purceii au fost judecați, acuzați că fuseseră complici la crimă, dar până la urmă nu s-a putut dovedi că au fost implicați, așa că au fost achitați.

Animalele mari, dacă nu le creștem pentru a le mânca ori pentru a le munci, le punem în închisori numite eufemistic „grădini zoologice”, le împușcăm ori, în orice caz, le ținem departe. Sigur, nu putem trăi printre urși, dar Homo sapiens ar trebui să-i lase pe urși să trăiască.
Mulți dintre cei care se autointitulează „iubitori de natură” iubesc natura în măsura în care este golită de viață.

Epoca modernă face aproape imposibil gânditul și opritul asupra propriei ființe. Nu este timp pentru așa ceva și pare oricum nefiresc. Sunt atât de multe surse de distragere, că o eventuală cuplare la sine își pierde orice apetit.
Practic ne mutăm de la o sursă de atenție la alta, care ne lasă epuizați și incapabili la a mai privi la noi.
Cu certitudine sunt mulți oameni care nu au avut niciodată un gând semnificativ nou despre sine, un gând care să decurgă dintr-un silogism „muncit”, formulat de unul singur.
Totul este luat de-a gata.
Iar „arta” supremă este de a nu fi de acord cu mai nimic, găsind „adevărul” în colțuri obscure ale lumii virtuale.

Îmi dau seama că o expresie de genul „X gândește diferit despre subiectul Y” este profund incorectă, pentru că a gândi este un proces, iar un gând este rezultatul acestui proces.
Ori cei mai mulți care „gândesc diferit” azi sunt doar posesorii unor împrumuturi de idei bizare.

Faptul că a dispărut rușinea în a împrumuta idei stranii de la alții și a le asuma imediat, fără a fi în stare să le justifici și fără să simți nevoia de a le justifica - e un semn al decadenței.

Îmi amintesc din ce în ce mai des că cea mai mare parte a ceea ce se scrie nu este pentru cititori, ci strict pentru autori, care au diverse obiective personale, iar scrisul le asigură atingerea acestora.
Tind să cred că peste 90% din ce se scrie are sub 100 de cititori ocazionali. Probabil sub 10 sunt cei care termină lectura cărții.
Selectivitatea în ceea ce privește cititul este arta supremă în ce privește pierderea timpului în mod util.

Când suntem întrebați ceva despre care nu avem nicio idee, ce primează este plăcerea de a fi considerați autoritate pe subiect, dispărând orice decență necesară, care ar impune un „nu știu”.

Suplimentar:

Pentru fiecare celulă din corpul tău există alte 100 de organisme în tine: viruși, bacterii, protozoare, ciuperci și chiar viermi și acarieni.

Dacă oamenii ar crește la fel de rapid ca puii pe care-i consumăm în exces astăzi, un bebeluș ar avea circa 300 de kilograme la vârsta de două luni.

Forța de strângere a mâinii este un indicator pentru lungimea vieții, dar dacă faci exerciții pentru creșterea acestei forțe, nu vei crește speranța de viață.

Inițial, un metru era o diviziune a distanței dintre Polul Nord - Ecuator (10 mii km). Azi metrul are aceeași lungime, dar este exprimat în funcție de viteza luminii.

Împrumuturile slave din limba română vin prin intermediul bulgarei și sârbei, nu direct din limba rusă. E bine să nu datorăm nimic rușilor 😃

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Dan Costea · 2 months ago
    Dacă distanţa de la Polul Nord la Ecuator e de aproape zece mii de kilometri, asta nu înseamnă zece milioane de metri?