Într-un alt articol am vorbit despre De ce ne bucurăm de răul altuia din perspectivă evoluționistă. Ideea centrală, dacă nu vreți să mai citiți articolul, este că, în fapt, nu ne pasă de celălalt, ci vorbim de un mecanism de recompensă / supraviețuire.
Invidia, ca și satisfacția în fața răului altui, este un sentiment moralmente condamnat. Dar emoțiile nu se comandă, ci sunt „spontane”, indiferent de ce vrei să simți într-o anumită situație. Care ar putea fi rolul invidiei? De ce a apărut de-a lungul evoluției speciei noastre? Cum sunt asociați lăudăroșii invidiei? De ce părinții nu trebuie să compare performanțele copiilor?
Ca și în cazul celuilalt subiect (satisfacția la răul altuia), este vorba despre un sentiment cu mai multe nuanțe, care depinde de context.
Așadar, când se manifestă invidia și care este rolul acestui sentiment?
Invidia se manifestă la succesele unei persoane relevante din punct de vedere emoțional. Ce înseamnă asta? Ești invidios pe colegul de bancă ce a ia note mai mari decât tine. Ești invidios pe colegul de serviciu care primește avansări multiple. Ești invidios pe fratele care are rezultate mai bune decât tine la școală ori în orice alt domeniu.
Invidia funcționează pe baza unei comparații: te compari pe tine cu altcineva, iar comparația te pune în poziție de inferioritate. Mai departe, situația se traduce într-o diminuare a stimei de sine.
Invidia reprezintă un sentiment neplăcut și am dezvoltat un mecanism de apărare: indiferența (afișată) sau critica celor cu care te compari, ești comparat.
Invidia nu poate fi ușor controlată. E important de știut de părinții care au tendința de a-și compara copiii, crezând că cel cu rezultate inferioare va fi stimulat de rezultatele celuilalt. Adesea singurul efect al acestei comparații este cel al invidiei și, eventual, al urii. Invidia, stimulată de ceilalți, de regulă nu produce efecte benefice.
Care este utilitatea invidiei? Pentru că trebuie să presupunem că are o utilitate, dacă există. Altfel, după cum am scris mai sus, pare că are un impact exclusiv negativ asupra persoanei.
Invidia pare să aibă scopul de a-l stimula pe individ să devină mai bun. Te compari cu o persoană relevantă, îți constați inferioritatea pe un anume domeniu, îți dorești să devii mai bun. Dar sunt câteva nuanțe…
Să presupunem următorul scenariu, plasat într-un context străvechi. Ești parte dintr-un trib. Observi că șeful de trib îi laudă și-i recompensează pe cei care aduc cea mai multă hrană.
O comparație dintre tine și ceilalți se face în mod automat, pentru că toți apreciem o laudă (crește stima de sine, simțul valorii individuale). În mod automat se declanșează invidia atunci când comparația ne plasează într-o poziție de inferioritate, iar invidia este un sentiment neplăcut. Fiind un sentiment neplăcut, individul caută modalități de a-l elimina.
Există mai multe metode de a face ca acest sentiment să dispară: îți poți ucide concurenții ori poți deveni mai bun decât cei care-ți generează sentimentul de invidie. În societatea modernă prima metodă este mai rar pusă în practică, rămânând disponibilă cea de-a doua.
Așadar, invidia poate fi înțeleasă ca un semnal că trebuie să acționezi pentru a-ți deveni mai bun.
Asta nu înseamnă că toți vor acționa realmente astfel. După cum observăm în jurul nostru, unii învață să se complacă într-o situație în care se păstrează într-o poziție de inferioritate față de ceilalți.
De ce nu ne plac lăudăroșii
Un alt aspect care merită menționat este următorul: nimănui nu-i plac lăudăroșii pentru că generează invidie. Atunci când îmi spui ce bun ești, involuntar mă simt rău, pentru că mă compar cu tine și-mi constat poziția inferioară în contextul respectiv.
Pe de altă parte, lăudăroșii fără substanță fac obiectul criticilor celorlați, dar nu provoacă invidie, pentru că rezultatul comparației dintre tine și el nu te plasează într-o poziție de inferioritate.
Se bucură cineva de succesele tale?
Lecția este următoarea: singurii care se bucură de succesele tale sunt cei care beneficiază de ale. Ceilalți sunt ori indiferenți, ori invidioși.
Cine sunt cei care beneficiază de ele? Depinde de context. Dacă ai rezultate bune școlare, se vor bucura părinții și cei din familie; nu colegii.
Dacă ești sportiv de performanță, se vor bucura cei apropiați, din familie, dar și pe care-i reprezinți, publicul, pentru că ei se asociază emoțional cu tine (cum fac suporterii din orice sport).
Nu se vor bucura cei care fac parte din echipa ta (de exemplu, dacă ești atlet și câștigi cursa, cel de pe locul doi nu va fi fericit, chiar dacă face parte din echipă cu tine și participați la un exercițiu internațional). În acest caz, cel mai probabil, se va declanșa invidia.
În concluzie, invidia este un sentiment neplăcut, care are la bază comparația dintre tine și altcineva. O cale de a scăpa de invidie este aceea de a-l depăși pe cel care a generat acest sentiment, dar nu este singura cale.
Credit imagine: depositphotos.com
