Celulă Purkinje. Desen de Santiago Ramon-y-Cajal
Arborii dendritici și arborizările axonale pot fi spectaculoase și complexe. Unul dintre cei mai mari și mai complecși arbori dendritici este reprezentat de celula Purkinje, un tip de celulă găsit în cerebel.
Celulele Purkinje formează un arbore mare, plat. Celulele sunt aranjate în straturi, cu axonii altor celule intersectându-se cu acestea, formând o rețea enormă care ajută la coordonarea mișcării - una dintre funcțiile cerebelului.
- Detalii
- Scris de: Russell A. Dewey
• O mulțime de probleme insolvabile au apărut de la o singură idee greșită: că omul este ceva cu totul și cu totul special în univers. Problema răului, de exemplu, cu care s-a luptat Leibniz și alți gânditori înainte și după el, dispare în momentul în care înțelegi cum funcționează lumea animală, biologia... că răul este un concept relativ și că nu există rău în sine. Ce e rău pentru cineva / ceva, e bine pentru altcineva / ceva - în multe cazuri. I s-a cerut și i se cere socoteală lui Dumnezeu pentru o problemă care nu există. Amorul-propriu specific speciei noastre...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Limba vorbită și scrisă de astăzi este atât de diformă uneori, că devine clar că un posibil cititor din viitor va avea mari probleme să înțeleagă modul în care vorbim.
O expresie care-mi „zgârie” auzul în ultima vreme este: „ridică suspiciuni”. O vedem și auzim în cele mai diverse contexte lingvistice.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Sunt două formule atât de uzitate, încât am spune că oricât de atent ești în vorbire, este posibil să le fi folosit: „a aplica la / pentru o facultate” și „a aplica pentru un job / o slujbă”. Mai sus puteți observa două extrase din căutări pe Google pentru cele două tipuri de „aplicare”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Într-un articol recent spuneam că universul, în natura sa ultimă, este imposibil de cunoscut. Tot ce percepem este rezultatul unei filtrări a organelor de simț și produsul construcției specifice a creierului. Nimic din ce percepem nu reprezintă realitatea-în-sine. Deși nu am menționat numele lui Kant în articol, acesta este „prezent”, căci Kant este cel care a făcut faimoasă disocierea fenomen (ce percepem noi) - lucrul-în-sine (cum sunt lucrurile în fapt).
Dar, reevaluând ideea, pare că această abordare este simplistă; ori mai degrabă incompletă. Nu în sensul că omul ar avea acces la realitatea ultimă, ci în acela în care nu există realitate ultimă, pentru că este absurd să existe una. Iată de ce.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Trebuie să recunoaștem că una dintre expresiile care nu par să aibă niciun sens este „excepția care confirmă regula”. Cum ar putea ca o excepție să confirme o regulă? Nu este exact invers? Adică dacă identificăm o excepție la o regulă, atunci regula este pusă sub semnul întrebării, suspendată până la clarificare?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Orice cercetare umană se oprește în mister, plus alte gânduri despre cât de confuzi suntem (JID-033)
• Nu e uimitor că oamenii au ajuns să se simtă împliniți pentru că le spune telefonul că au făcut 10 mii de pași?
• Practic nu există subiect care să poată fi epuizat, complet explicat de mintea umană. Nu există subiect care să nu se termine într-un mister.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Este uimitor la cât de mulți auzi expresii de genul: „Caut un ceas calitativ, chiar dacă e mai scump” ori, mai generic, „Îmi plac lucrurile calitative”.
Pe scurt, mulți înțeleg prin „calitativ” ceva „de calitate”. Doar că nu înseamnă asta...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
O regulă fundamentală de scriere este aceea că înainte de „dar” se pune virgulă.
Iată câteva exemple:
„Nu știu ce vrei de la mine, dar știu că nu vreau să te ajut”.
„Nu e târziu, dar trebuie să te grăbești”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Acesta este un nou caz, așa cum am prezentat multe în secțiunea noastră dedicată dificultăților limbii române, de lipsă a simțului limbii. În mod normal, fără să consulți dicționarul, atunci când citești despre „revirimentul Războiului Rece” ar trebui să ți se pară ceva în neregulă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Mă gândesc că nu va mai trece multă vreme până când mulți dintre noi vom avea o dronă care ne va însoți în plimbările noastre. Un fel de înger păzitor. Ne poate face fotografii din când în când, un itinerar complet la revenirea acasă, poate fi umbrelă de ploaie ori soare la nevoie, telefon „hands-free”, plus altele care nu-mi trec mie acum prin cap, dar îți trec ție.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Există o asemănare între cele mai multe maxime celebre și horoscopul zilnic: sunt atât de generale, încât par multora că funcționează.
Zodiacul și-a mai pierdut din credibilitate. Cu maximele - te chinui să le reții și te pot face să pari deștept, dar nu prea știi ce să faci cu ele, în fapt.
Iar dacă ești un mare fan al maximelor, citește aici o selecție de maxime de La Rochefoucauld, însoțite de comentarii.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Clic dreapta - View image (pentru o rezoluţie superioară)
Aceste coloane de gaz pe care le puteţi vedea în imaginea NASA din 2014 se află în centrul Nebuloasei Vulturul (o nebuloasă este un uriaș nor de gaz interstelar și silicați în formă de praf interstelar), care este situată într-unul dintre braţele Căii Lactee, la circa 7 mii de ani-lumină de noi. În Nebuloasa Vulturul au loc procese de formare de stele noi, acesta fiind şi motivul pentru care imaginea a primit denumirea de "Coloanele creaţiei" (eng. The Pillars of Creation). Fotografia a fost creată pe baza a trei imagini originale: una pe baza luminii emise de oxigen (albastrul din imagine), una pe baza luminii emise de hidrogen (verde) şi una pe baza luminii emise de sulf (roşu).
• Aproape toate imaginile cu spațiul cosmic sunt false. Adică nu sunt ceea ce înțelegem de regulă printr-o fotografie: o copie a ceea ce putem vedea cu proprii ochi.
Multe corpuri cerești sunt observate în frecvențe invizibile ochiului, deci nu au, propriu-zis, culoare. Acestor frecvențe, invizibile ochiului, dar captate de telescoape, li se asociază culori pe calculator, iar rezultatul este... acele superbe imagini cu galaxii îndepărtate. Nu se vorbește niciodată despre artiștii care le-au creat...
Nici virusul SARS-CoV-2 nu are nicio culoare, deși apare roșu prin mai toate imaginile de pe Internet. De ce? Virusul are în jur de 50 de nanometri. Spectrul vizibil are între 400 (violet) - 700 (roșu) nanometri. E așa de mic, că lumina vizibilă nu este reflectată de virus.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Când spunem „aforism”, ne gândim la un concentrat de înțelepciune, la o formulare scurtă și percutantă pe care nu o pot mânui decât oameni deosebit de inteligenți. Dar de ce s-a numit aceastã „asfixie a vorbirii“, cum îi spune Cioran, acest mod scurt și sacadat de a gândi – „aforistic”?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.