În fapt, ambele cuvinte au sensurile lor bine stabilite. Nu chiar, în fapt, dacă verificați dicționarele limbii române, dar așa ar trebui...
„Virtuos” este adjectiv și se referă la virtute, corectitudine, ca în „fapte virtuoase” ori „femeie virtuoasă”.
„Virtuoz” este substantiv și se referă la o persoană care dovedește calități extraordinare în utilizarea unui instrument muzical ori în alt domeniul domeniu al artei (stăpânind bine o tehnică anume), ca în: „Este un adevărat virtuoz al clarinetului”.
E de menționat că e un pic de confuzie în diversele dicționare ale limbii române în ce privește ce înseamnă cei doi termeni...
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cum se scrie corect: „Deobicei” sau „Deobicei”?
„De obicei” este locuțiune adverbială și se scrie din două cuvinte. „De obicei” înseamnă: de regulă, în mod obișnuit, de cele mai multe ori în genere.
Varianta „Deobicei” nu este corectă.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Filmele, oricât de „nereale” ar fi ele, vorbesc despre natura umană: privim cu detașare la mii de oameni „murind”, fără vreun regret ori vreo minimă tristețe, dar suferim pentru „favorit”. Și-n viață ne comportăm la fel, iar cele mai mai importante acțiuni umanitare nu s-au născut din milă ori responsabilitate civică, ci ca rezultat al unui act birocratic.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Cum se scrie corect: „ne mai văzând” sau „nemaivăzând”? Plus alte exemple similare cu adverbul „mai”
Cel mai adesea în cazul unor adjective precum „nemaivăzut” se scrie legat. Așadar, varianta corectă este „nemaivăzut”, nu „ne mai văzut”.
Alte exemple în care adverbul „mai” este „sudat” de celelalte particule sunt: nemaiîntâlnit, nemaipomenit sau nemaiauzit.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Prea ușor asociem educația formală cu înțelepciunea. Puțini sunt aceia care, urmând niște cursuri, ajung să înțeleagă mai bine lumea sau pe ei înșiși. Și nu de puține ori cei cu educație formală devin ridicoli, crezând ei, în orgoliul lor, că cele câteva cărți citite le permit să vadă în viitor, că dețin superputerea predicției, făcându-se de râs aproape de fiecare dată.
• Mila apare când ne punem rapid în locul celui aflat la nevoie. Cumva, tot despre noi este vorba, ci nu despre cel care este obiectul milei noastre. Căci este despre noi întotdeauna, în fapt, în această viață.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
1. Ducele de La Rochefoucauld s-a născut la Paris pe 15 decembrie 1613 și a murit pe 17 martie 1680. Prima ediție a Maximelor este datată - 1665. După cum veți observa, aceste maxime reprezintă rafinate observații asupra naturii umane, valabile, desigur, și azi, cum au fost și acum 350 de ani. Am selectat (și comentat) 25 dintre aceste maxime.
2. Virtuțile noastre nu sunt, de cele mai multe ori, decât niște vicii deghizate.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Regula este ca rezultați în urma adăugării de prefixe să se scrie într-un singur cuvânt.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Se spune „destul de mulți copii”, nu „destui de mulți copii”, dar „destui copii”. Ca adverb, „destul” este invariabil.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Ce am putea înțelege din titlul celor de la Hotnews? Că Pentagonul a construit un panou în spațiu? Că l-a făcut pe Terra și l-a trimis apoi în spațiu, varianta mai probabilă?
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Hagia Sofia, din greacă, de la Αγια Σοφια, Aghia Sofia, „Sfânta Înțelepciune”, cunoscută oficial ca Marea Moschee Ayasofya din Istanbul
Trebuie spus de la început că aceasta este o carte peste medie. E o carte de istorie, dar atât de bine scrisă, că ai impresia că vezi un film. Este plină de episoade spectaculoase ale istoriei Imperiului Roman, iar portretele zugrăvite sunt vii, de parcă poți interacționa cu ele. Iată cele mai importante idei care ne-au făcut să luăm notițe.
1. Dacă luăm ca repere anul 333, anul inaugurării, și 1453, când Constantinopolul a fost cucerit de turci, Imperiul Bizantin a durat mai bine de 1 mie de ani. Această perioadă foarte lungă este cu atât mai surprinzătoare cu cât condițiile istorie au fost potrivnice. Cum a rezistat atacurilor multiple din exterior? Integrare și fixare, corupere și acțiuni acoperite și, surprinzător, prin crearea de splendori nemaivăzute, care să-i copleșească pe inamici și să-i facă să devină prieteni.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Moartea lui Socrate de Jacques-Louis David (1787)
1. În 399 tribunalul atenian îl condamnă la moarte pe Socrate, aflat la vârsta de 70 de ani, după cei doi cetățeni, Anytos, om politic, și Meletos, poet fără talent, îl dăduseră în judecată. Opera lui Platon surprinde, sperăm, apărarea lui Socrate, în fața judecătorilor atenieni. Mai jos redăm cele mai importante idei, ceea ce nu vă scutește în niciun fel de a citi opera lui Platon. Nu redăm exact textul lui Platon, ci în rezumat, uneori folosind propriile cuvinte.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
1. Principalul motiv pentru care Londra e capitala Regatului Unit este că romanii au făcut-o capitala provinciei lor, Britannia.
2. Sigla SPQR - Senatus Populus Que Romanus, Senatul și poporul roman - este inscripționată și azi peste tot în Roma.
3. În istoria romană datarea evenimentelor se făcea fie ab Urbe condita, de la întemeierea cetății, adică 753 î.e.n., fie menționând cine era consul în anul respectiv.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
Icoană (parțial) cu Simeon Stâlpicul, sec. XV, Mănăstirea Vatoped, Muntele Athos
• Pustnicii, care ulterior au devenit călugări (izolați, dar într-o comunitate a mănăstirii), au impus de la începuturile creștinismului un respect enorm. Interesant e că tăria lor supremă a fost capacitatea de autocontrol. Ei se puteau rupe de confortul, oricât ar fi fost, al vieții cotidiene și să trăiască în izolare și restricții extreme. Simeon Stâlpnicul a trăit 40 de ani pe o coloană a unui fost templu distrus. Autocontrolul, așadar, a fost mereu o supraputere pentru specia umană. Această superputere, se credea, îi conferă pustnicului, omului, înțelepciune nebănuită și acces la Dumnezeu.
• Să te bucuri de răul altuia are un rol terapeutic. Nu e vorba atât de mult de celălalt, cât despre tine, pentru că-ți protejează mândria de sine („ok, e putred de bogat, dar l-au părăsit 3 soții din pricina caracterului imposibil”). Discrepanța dintre mine și el nu e așa de mare totuși, îți spui. Are el plusuri, dar le am și eu pe ale mele, care sunt chiar mai importante... Nemții au și un cuvânt pentru a surprinde acest sentiment: „schadenfreude”.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.
• Cam orice virtute poate fi privită ca o tară și invers de mai oricine. Depinde despre cine vorbești ori pe cine evaluezi; ce e criticabil la altul devine ușor lăudabil la tine și invers.
• Invidia este mereu în conflict cu amorul-propriu. De aceea nu admitem niciodată că suntem invidioși pe cineva. Cum să fii invidios, când tu ești atât de prețios?
• Gelozia nu e alt lucru decât o manifestare a neîncrederii în sine, însoțită de un vanitate nemăsurată. Simți că ești nevrednic față de partener, dar nu accepți. „Nu pot să-l țin lângă mine pe celălalt decât dacă-l păzesc neîntrerupt”. Cumva, această pasiune își ascunde adevărata natură față de cel ce-o experimentează; e sublimată, căci e umilitoare. Iar vanitatea prevalează uneori („dacă nu-i a mea, atunci nu va fi a nimănui!”), ajungându-se la crimă. Gelozia supraviețuiește oricăror sentimente de iubire, pentru că e strâns legată de sentimentul propriei micimi și de orgoliu, de insuportabilul gând că nu ești la înălțimea așteptărilor tale, iar că celălalt, partenerul, îți e superior, nu-l meriți.
- Detalii
- Scris de: Iosif A.