Unul dintre puținii teoreticieni feminini proeminenți ai personalității din prima jumătate a secolului XX a fost Karen Danielsen Horney (1885-1952). Horney a adăugat factorii sociali la teoria freudiană. Abordarea lui Horney, numită analiză psihosocială, a pus un accent deosebit pe relațiile emoționale dintre părinte și copil la începutul vieții copilului. Horney a subliniat importanța unui părinte cald și de încredere.

Alfred Adler s-a născut în 1870, al doilea din șase copii într-o familie care locuia în suburbiile Vienei. Adler a fost invitat să se alăture cercului lui Freud (un grup care dezbătea ideile freudiene) după ce l-a apărat pe Freud la o prelegere. Ca și Jung, el s-a despărțit ulterior de Freud, la insistența acestuia ca membrii Cercului de la Viena să susțină teoria sexuala a lui Freud.

 

În primii ani ai secolului al XX-lea un grup de prieteni și asociați ai lui Freud se întâlneau în mod regulat pentru a dezbate ideile acestuia. Acest grup a fost numit Cercul de la Viena. Unii membri ai Cercului de la Viena acceptaseră practic toată teoria lui Freud. Alții erau foarte sceptici. Dezacordurile au ajuns la un capăt în 1911, când Freud a insistat ca toți membrii Cercului de la Viena să accepte teoria sexuală sau să părăsească grupul. Carl Jung și alți șapte l-au părăsit în acest an.

Pentru Freud, teoria sa sexuală a fost cea mai importantă contribuție a sa. El a explicat aproape toate fenomenele psihologice neobișnuite cu trimiteri la sex. De exemplu, Freud a explicat experiența déjà vu prin asocierea cu o amintire inconștientă a organelor genitale ale mamei (Slochower, 1970). Acest lucru poate suna extrem, dar este de fapt tipic pentru modul în care gândea Freud.

Presiunea socială ne influenţează să luăm decizii pe care în mod normal nu le-am lua. Puteţi citi acest articol articol al nostru despre conformismul fiinţei umane ori acest articol despre obedienţa faţă de autoritate, pentru a înţelege mai bine puterea influenţei celorlaţi asupra noastră. În acest articol vom vorbi despre cum presiunea socială ne face să oprim aparatul de aer condiţionat pe timp de vară, reducând astfel consumul de energie (video inclus).

 

Freud credea că sinele este o sursă de gânduri și sentimente copilărești sau necivilizate, multe dintre ele (ca pofta trupească sau ura față de părinți) fiind inacceptabile pentru eu, impunându-se deci un fel de rezistență. Freud a simțit că această idee era una dintre cele mai mari intuiții și contribuții originale. Într-un eseu autobiografic din 1925, el a menţionat că: "Am numit acest proces refulare (eng. repression): este o idee nouă și nimic asemănător nu a mai fost identificat vreodată în viața mentală".

Numele lui Sigmund Freud domină istoria timpurie a teoriilor personalității. Freud a propus prima teorie majoră a personalității și prima procedură în psihoterapie. El a zugrăvit o imagine a personalității umane care a inspirat un puternic devotament, dar și o opoziție puternică.

Tulburarea de personalitate multiplă (TPM) este etichetată ca tulburare de identitate disociativă (TID) atunci când produce suferinţă unei persoane și este clasificată ca tulburare psihică. Despre TID am vorbit în contextul tulburărilor disociative din capitolul 12 (Psihologia anormalului). Multe cazuri de personalitate multiplă nu sunt tulburări psihiatrice, după standardele moderne. Așa cum vom vedea atunci când ne vom lovi de perena întrebare, "Ce definește comportamentul anormal?" în capitolul următor, experții sunt de acord că tulburările psihiatrice (care merită această etichetă) sunt doar acelea care provoacă suferinţă.


Hermann Rorschach și pete de cerneală (Testul Rorschach)

Testele de personalitate au apărut în anii '30. Anterior, testele psihologice au fost folosite pentru repartizarea elevilor la un nivel adecvat în școală (testarea educațională) sau pentru măsurarea inteligenței. Noile teste de personalitate din anii '30 au avut drept scop să ajute terapeuții în determinarea problemelor unui client, ca un ghid al terapiei. Ca beneficiu suplimentar, ele au oferit cercetătorilor posibilitatea de a măsura trăsăturile de personalitate.

În ce măsură trăsăturile de personalitate sunt și trăsături genetice? Dacă ne uităm la animalele non-umane, precum câinii, putem vedea rolul experiențelor de viață (de exemplu, un câine care a fost crescut cu multă dragoste va avea o personalitate plăcută), însă putem vedea, de asemenea, și personalități de rasă.


Model atomic

Există această neînțelegere cum că știința e altă cale de a afla „adevărul” și cum că ar fi o alternativă (o altă perspectivă) la religie. Greșit. Știința nu e o disciplină spirituală ori o cale de evoluție spirituală. E o disciplină intelectuală care implică un set de metode, proceduri și raționamente. Nu oferă adevărul. Cel mult îl sugerează. Iar asta face o diferență colosală.

În 1937, cu aproximativ douăzeci de ani înainte de a scrie cuvintele de mai sus, psihologul Gordon Allport și-a propus să răspundă la întrebarea: "Ce este personalitatea". În loc să plece de la propria sa jachetă conceptuală, el a decis să analizeze modurile în care celelalte persoane au folosit cuvântul.

Deşi încă subiect al dezbaterilor ştiinţifice, faptul că un copil învaţă mai bine o limbă străină decât un adult este considerat de mulţi psihologi drept un fapt bine susţinut de experimente. Chiar dacă un adult învaţă mai mult în prima fază, un copil învaţă mai bine (fără accent, construcţii native etc.) decât adulţii pe termen lung.

Mai mult de 600 de mii de musulmani rohingya din Myanmar au părăsit ţara recent, refugiindu-se în Bangladesh. După ce militanţii rohingya au început să atace secţii de poliţie din Myanmar, ceea ce a dus la o serie de victime în august 2017, forţele de securitate din Myanmar au început o amplă campanie de purificare etnică. Acestea au dat foc la sute de sate rohingya, au violat şi ucis mii de locuitori ai acestora.

Toată lumea știe ce înseamnă să ai conştiinţă: este acea senzaţie de proprietate și de control asupra gândurilor, emoțiilor și experiențelor pe care le avem în fiecare zi. Majoritatea experților consideră că putem împărţi conștiința două părți: experiența conștiinței (sau conştiinţa de sine) și conținutul conștiinței, care include: gânduri, credințe, senzații, percepții, intenții, amintiri și emoții.


L-a făcut cântatul la vioară pe Einstein mai inteligent?

Oamenii de știință au obținut rezultate uimitoare atunci când au pregătit un student cu un program de antrenament al memoriei într-un experiment de referință din 1982. După 44 de săptămâni de practică, studentul, numit SF, și-a crescut capacitatea de a-și aminti cifrele de la șapte numere la 82. Totuși, această abilitate remarcabilă nu s-a extins dincolo de cifre - ei încercând și cu consoane.


Feţe interpretate în acelaşi mod de oameni din culturi diferite

Cuvintele emoție și motivație sunt legate etimologic între ele (în istoria limbajului). Motiv provine de la lat. motus - mișcare. Emoție provine de la lat. emotus - mișcat. Emoțiile ne mișcă; motivele ne mișcă. Tot ce te motivează te mișcă, probabil, și din punct de vedere emoțional. Un eveniment care îți produce emoții puternice te poate motiva să te orientezi spre ceva sau să te îndepărtezi de ceva.

 

Abraham Maslow ar putea fi considerat un teoretician al motivației sau un teoretician al personalității. El a fost câte puțin din ambele. Una dintre primele sale cărți a fost Motivația și Personalitatea (1954). Poate că este mult mai revelator titlul pe care Maslow a vrut să-l folosească inițial pentru acea carte: Higher Ceilings for Human Nature (Nivelurile superioare ale naturii umane) (Maslow, 1970, p.ix). El s-a apropiat de acest titlu cu ultima lui carte, publicată postum: The Farther Reaches of Human Nature (Realizările superioare ale naturii umane) (1971).


Maimuţele sunt dispuse la efort pentru privilegiul de a privi printr-o ferestruică

Teoria motivațională a lui Hull a dominat psihologia motivației la sfârșitul anilor '30 și în anii '40. Ultima lucrare mare a lui Hull a fost publicată în anul 1952, cu puțin timp înainte de moartea sa. Psihologii puseseră deja la îndoială accentul exclusiv pus de Hull asupra diminuării pulsiunii. Hull redusese toată motivația la o problemă de diminuare a pulsiunilor sau a tensiunilor neplăcute.

Motivația (de la cuvântul latinesc motivus - care pune în mişcare) este studiul activării, direcției, intensității și duratei comportamentului. Este un proces psihic care acoperă un teritoriu larg! De ce iei deciziile pe care le iei? De ce dedici timp unor activități mai degrabă decât altora? Sunt întrebări referitoare la ceea ce îți activează și îți direcționează comportamentul, ce generează impulsul de a te îndrepta către anumite obiective.


 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro