Un studiu publicat în urmă cu câteva luni, care a inclus 495 de persoane care au admis că au fost implicați în acte de infidelitate față de partenerii de viață, a analizat motivele și efectele infidelității de cuplu. Subiectul este unul complex, cu o motivație diversă și cu unele consecințe surprinzătoare, după cum veți observa mai jos.

Cercetătorii au identificat legături relevante între motivație și modul în care s-a derulat aventura (actul infidelității). Atunci când motivele țineau de viața de cuplu (de exemplu, furia față de partener, lipsa de iubire), aventurile au ținut mai mult, întâlnirile au au fost mai multe în locuri publice, iar relația de bază s-a destrămat. Atunci când însă motivele nu țineau de viața de cuplu (de exemplu, pe fond de stres), aventurile au fost mai scurte, acestea au fost dezvăluite partenerilor în procent mult mai mic, iar destrămarea relației de bază a avut loc în mai puține cazuri.


Opt motive principale


Atunci când subiecții din studiu au fost întrebați de ce și-au înșelat partenerul, au fost identificate opt motivații principale:
1. nemulțumirea /furia (față de partener)
2. stima de sine
3. dorința sexuală
4. lipsa iubirii (față de partener)
5. angajament scăzut (în relația principală)
6. nevoia de „altceva” (varietate)
7. neglijarea (de către partener)
8. contextul (care a favorizat noua relație)

Interesant este că deși 62,8% au admis existența afecțiunii față de noul partener, doar 10% și-au declarat iubirea față de acesta. Și mai interesant este că doar jumătate dintre cei implicați în aventuri au ajuns efectiv la o relație de natură sexuală, ceilalți menținând-o la un nivel platonic ori încheind-o înainte de a trece la acest nivel.

Aventurile de lungă durată au avut ca motive principale: furia (dorința de a se răzbuna pe partener), lipsa iubirii și nevoia de varietate.

O treime dintre cei implicați în aventuri au admis acest lucru (faptul că au fost implicați într-o relație extraconjugală) în fața partenerului principal. Femeile au fost mai numeroase. Cele mai multe situații de confesiune au avut la bază, ca motivație pentru infidelitate: furia față de partener și neglijența de către partenerul principal.


Cât de des se destramă relațiile, pe fondul infidelității?

Angajarea în relații extraconjugale a dus la destrămarea relației principale în special în situațiile în care motivele au fost: furie, lipsa iubirii, angajare redusă în relație și neglijență din partea partenerului. Una peste alta, doar una din cinci cupluri s-au destrămat, plecând de la acte de infidelitate.

Pe de altă parte, și aspectul este, desigur, relevant, în cazurile în care un partener a aflat de infidelitatea celuilalt, doar 1 din 5 cupluri au rezistat acestei descoperiri.

Pe de altă parte, doar 28,3% dintre cupluri, în care unul dintre parteneri a fost implicat într-o aventură, dar celălalt nu a aflat, a rămas împreună după infidelitate, motivul fiind de altă natură.

În fine, o altă concluzie a studiului este aceea că într-un număr redus de cazuri (10%) infidelitatea a dus, ulterior, la o mai strânsă legătură emoțională cu partenerul principal.

 

Sursa: SA

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.