„Opusul bărbăției nu este lașitatea, ci tehnologia”, spune Nassim Taleb. Dar noi aflăm zilnic din presă că tehnologia ne completează, ne face mai buni, mai productivi șamd. Deci?
„Caracteristica definitorie a ratatului este să se plângă, în termeni generali, de defectele, biasurile cognitive, contradicțiile și iraționalitatea omenirii — fără să le exploateze pentru distracție și profit”, spune Nassim Taleb. Este o maximă cu multe profunzimi...
„Cel care folosește primul «dar» a pierdut dezbaterea”, afirmă Nassim Taleb. De ce este „dar” atât de nociv?
Există o frază care pare, la prima vedere, emană iubire prin toți porii: „Văd că ai o problemă și vreau să te repar”. Poate nu o spunem exact așa, dar multe dintre acțiunile noastre, mai ales față de cei dragi, transmit acest mesaj. Apare în subtextul comunicării. Însă, dincolo de bunele intenții, această atitudine poate crea disconfort, dezechilibru și, paradoxal, distanțare. Să vezi cum…
„Cea mai mare parte din ceea ce numesc ei modestie este, de fapt, aroganță bine camuflată”, afirmă Nassim Taleb. Cum poate fi modestia o formă de aroganță?
Păduchii de cap, puricii și teniile au fost însoțitori ai omenirii de-a lungul întregii noastre istorii evolutive. Totuși, cel mai mare parazit al epocii moderne nu este o nevertebrată care suge sânge. Este elegant, cu fața de sticlă și creat intenționat pentru a da dependență. Gazda lui? Orice om de pe Pământ cu un semnal wifi.
Departe de a fi simple unelte inofensive, telefoanele inteligente ne parazitează timpul, atenția și informațiile personale – toate în beneficiul companiilor tehnologice și al agenților lor de publicitate.
Lacrimile sunt, de regulă, văzute ca un semn al tristeții sau al durerii, dar nu este deloc neobișnuit ca oamenii să plângă în momentele cele mai fericite ale vieții: nunți, nașteri, revederi, victorii sportive sau chiar în fața unui gest neașteptat de bunătate.
Aceste „lacrimi de fericire” par contradictorii, dar oferă o fereastră fascinantă către modul în care creierul uman gestionează emoțiile intense.
Virgiliu citind „Eneida” în fața lui Augustus, Livia și Octavia, cunoscută în franceză sub titlul „Tu Marcellus Eris”, este o pictură din 1812 de Jean-Auguste-Dominique Ingres. Lucrarea înfățișează momentul în care Virgiliu, recitându-și opera în fața împăratului Augustus, a soției acestuia, Livia, și a surorii sale, Octavia, rostește numele fiului decedat al Octaviei, Marcellus, ceea ce o face pe aceasta să leșine. Consilierii lui Augustus, Marcus Agrippa și Gaius Maecenas, pot fi văzuți privind din fundal. Pictura se bazează pe o anecdotă consemnată într-o biografie a lui Virgiliu, redactată la sfârșitul secolului al IV-lea de Aelius Donatus, în care se povestește că poetul a citit pasajul din Cântul VI în care este lăudat Marcellus, fiul răposat al Octaviei, iar aceasta a leșinat de durere.
„Eneida” poetului roman Virgiliu este un poem epic în 12 cărți care povestește întemeierea Romei din cenușa Troiei. A fost probabil compus la Roma între anii 30-19 î.Hr. în timpul domniei împăratului Augustus.
Poemul poartă numele eroului troian Enea, fiul Venerei (Afrodita în mitologia greacă) și al lui Anhise, un aristocrat troian. Enea conduce supraviețuitorii din prăbușirea Troiei prin Mediterana, până la locul viitoarei Rome. „Eneida” este, așadar, o narațiune clasică de întemeiere.
„Ceilalți te vor invidia pentru succes, pentru bogăție, pentru inteligență, pentru cum arăți, pentru statut, dar rar pentru înțelepciune”, spune Nassim Taleb. De ce ar fi înțelepciunea printre cele mai puțin prețuite?
Comedian de Maurizio Cattelan, 2019.
Este această lucrare operă de artă?
Cum putem explica, în termeni simpli, ce face ca un artist să fie cu adevărat mare? Această întrebare este mai complexă decât pare, deoarece ne obligă să reflectăm mai profund asupra a ceea ce este arta și cine sunt artiștii. Mai presus de toate, ne îndeamnă să ne întrebăm ce anume face ca un artist să fie mai important decât altul.
Narcisismul a devenit diagnosticul preferat din fotoliu al deceniului. Rețelele sociale abundă în oameni care aruncă eticheta în toate direcțiile. Fostul fiecăruia pare să fie un narcisist, unii dintre părinții noștri sunt priviți cu suspiciune, iar acel personaj negativ de la birou, la fel. Clar bifează toate criteriile...
Acuratețea acestor diagnostice lansate cu atâta ușurință merită privită cu scepticism. Dar realitatea este că narcisismul există. În forma sa extremă, narcisismul este o tulburare mintală rară, cunoscută drept „tulburare de personalitate narcisică”. Însă termenul desemnează și un ansamblu de trăsături de personalitate pe care le manifestăm cu toții, în grade diferite.
„Când vrem să facem ceva, fiind la nivel inconștient siguri că vom eșua, căutăm sfaturi doar ca să putem da vina pe altcineva pentru eșec”, spune Nassim Taleb.
„Erudiție fără vorbărie, intelect fără lașitate, curaj fără imprudență, matematică fără a fi tocilar, studiu aprofundat fără instituții academice, inteligență fără șiretenie, religiozitate fără intoleranță, eleganță fără moliciune, sociabilitate fără dependență, plăcere fără adicție, religie fără toleranță și, mai presus de toate, nimic fără ați pune pielea în joc”, afirmă Nassim Taleb.
Am stat în cumpănă dacă să scriu acest articol. E un subiect serios cel al liberului-arbitru, dar am ajuns la saturație. Ce urmează este o scurtă replică la un videoclip recent, care abordează mai multe subiecte, dar care la început... clarifică o dată pentru totdeauna subiectul liberului-arbitru 😀
Ahile plânge moartea lui Patrocle. John Flaxman, Iliada, 1793
„Iliada” lui Homer este în general considerată prima operă a literaturii europene și, după părerea multora, cea mai mare. Ea relatează o parte din saga orașului Troia și din războiul care a avut loc acolo. De altfel, „Iliada” își trage numele din „Ilios”, un cuvânt grecesc antic pentru „Troia”, oraș situat în Turcia de astăzi. Această poveste ocupa un loc central în mitologia greacă.
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Clic pe imagine pt. detalii.