Termenul cacofonie nu are legătură cu excrementele. Cacofonii nu sunt doar alipiri de cuvinte de genul „merge ca calul”, ci orice asociaţie neplăcută de sunete.
Cacofonie este un neologism format din gr. kakos - urât, rău şi gr. phone - sunet. Antonimul lui kakos este gr. kallos - frumos, particulă cu ajutorul căreia se formează calofil - iubitor de frumos ori caligrafie - scrierea îngrijită.
Cacofonii sunt, de exemplu, şi „am lovit cucu cu cureaua” ori „am găsit zăbala la laviţa din bucătăria veche”. Repetiţiile supărătoare de silabe asemănătoare produc prin urmare cacofonii.
Cum evităm o cacofonie?
Aş începe prin a spune cum NU evităm o cacofonie. Varianta răspândită de tipul „ca, virgulă, cascadorul” este pur şi simplu de prost-gust. Virgula se foloseşte în scriere, nu în vorbire.
Cum ar fi să vorbim în felul acesta: „Unde te duci semnul întrebării ţi-am zis să stai aici semnul exclamării ai voie doar în următoarele locuri două puncte sufragerie virgulă dormitorul mare şi bucătărie”? Desigur, am fi ridicoli. Dar nu m-ar mira neapărat dacă acesta ar fi noul semn de „progres” în limba vorbită 😄
Dacă sunteţi pe punctul de a face o cacofonie şi nu vă vine nici o idee care să vă ajute în evitarea acesteia, mai bine reformulaţi ceea ce vreţi să spuneţi. O metodă de a evita o cacofonie este intercalarea unui cuvânt între cele două cuvinte care formează o cacofonie, ca în exemplul următor: „dacă cartea va fi 7, voi câştiga" --> „dacă următoarea carte va fi şapte, voi câştiga". Se mai poate intercala formula „în fapt”, ca în următorul exemplu: „S-a dovedit că, în fapt, caricatura nu era a lui, ci a unui cunoscut”.
O variantă de evitare a cacofoniei de evitat (sic) este următoarea: „eu, ca şi cărturar, am fost de acord cu propunerea". Deşi folosit, acest tip de exprimare nu are niciun Dumnezeu, constituind el însuşi o cacofonie. Varianta elegantă este: „eu, în calitate de cărturar, am fost de acord cu propunerea".
Cacofonii acceptate
Deşi „circulă" diferite liste conţinând cacofoniile acceptate, o listă finală nu vom avea nicicând. Cacofoniile prinse în aceste liste sunt, de regulă, următoarele: biserica catolică, tactica cavalerească, Ion Luca Caragiale şi epoca capitalistă. Mai apar: muzica corală şi Banca Comercială. În plus, toţi acei termeni tehnici compuşi, împrumutaţi din alte limbi şi care, ajunşi în română, sună cacofonic, pot fi trecuţi în lista cacofoniilor acceptate.
Pe de altă parte, în vorbire, nu cred că este o așa mare tragedie dacă, din când în când, mai scapă câte o cacofonie. În scris însă, aș spune, ar trebui ca grija să fie mai mare.
