Sistemul nostru solar, la scară. Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai bună.
O nouă analiză realizată de o echipă de fizicieni de la Universitatea Bielefeld susține că sistemul nostru solar s-ar deplasa prin univers mult mai rapid decât se credea până acum. Conform cercetării conduse de Lukas Böhme, viteza reală ar fi de aproximativ 828.000 km/h, de peste trei ori mai mare decât valoarea prevăzută de modelele actuale. Măsurarea se face prin raportare la radiația cosmică de fond — considerată cadrul de referință privilegiat al universului. Dacă această interpretare este corectă, una dintre bazele cosmologiei moderne ar putea necesita o reevaluare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Gaură neagră (reprezentare artist). Credit: NOIRLab/AURA/NSF/P. Marenfeld
În centrul Căii Lactee, la 27.000 de ani-lumină de Pământ, se află o gaură neagră supermasivă, cu o masă de peste 4 milioane de sori. Aproape toate galaxiile conțin o gaură neagră supermasivă, iar multe dintre ele sunt mult mai masive.
Gaura neagră din galaxia eliptică M87 are o masă de 6,5 miliarde de sori. Cele mai mari găuri negre depășesc 40 de miliarde de mase solare.
Știm că acești monștri există în cosmos, dar cum s-au format ei?
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
Prin comprimarea și încălzirea unor materiale între vârfurile a două diamante, oamenii de știință au demonstrat că interacțiunile dintre atmosfera unei planete tinere și oceanul de magmă originar generează apă și dizolvă hidrogenul în topitura de magmă.
Credit imagine: Navid Marvi/Carnegie Science
Un studiu recent publicat în Nature de cercetătorii Francesca Miozzi și Anat Shahar de la Carnegie Institution arată că apa – element vital pentru viață – se poate forma natural în procesul de formare a planetelor. Descoperirea oferă o explicație plauzibilă pentru prezența apei pe Terra și deschide noi perspective asupra planetelor locuibile din galaxie.
Cercetătorii au demonstrat experimental că, în timpul interacțiunii dintre oceanele de magmă și atmosfere primitive bogate în hidrogen, se produc cantități considerabile de apă. Acest proces are loc în stadiile timpurii ale formării planetelor, când acestea sunt acoperite de magmă topită și învăluite într-un strat dens de gaze.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Sisteme binare de găuri negre supermasive creând unde gravitaționale
Credit: NANOGrav / Olena Shmahalo
La zorii timpului, conform teoriei, cosmosul a trecut printr-o expansiune rapidă. Aproape instantaneu, universul vizibil a crescut de la un volum mai mic decât un proton la o regiune sferică de aproape doi metri în diametru. Este un moment cunoscut ca inflația cosmică timpurie.
Deși inflația rezolvă mai multe probleme cosmice, precum omogenitatea universului și raportul de hidrogen față de heliu pe care îl observăm, nu am reușit să o demonstrăm. Dar am putea să o demonstrăm căutând un anumit tip de undă gravitațională.
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
Sistemul binar de găuri negre OJ287 (reprezentare artistică). Credit: AAS 2018
Astronomii de la Event Horizon Telescope (EHT) au făcut istorie în 2019, obținând prima imagine a unei găuri negre. Obiectul în cauză era gaura neagră supermasivă (SMBH) din centrul galaxiei eliptice supergigante M87, aflată la circa 53,5 milioane de ani-lumină distanță, în constelația Fecioarei.
În 2022 a urmat prima imagine a lui Sagittarius A*, gaura neagră supermasivă din centrul galaxiei Calea Lactee.
Iar acum, într-o nouă premieră, astronomii au observat o pereche de găuri negre orbitând una în jurul celeilalte în quasarul OJ287, un nucleu galactic activ situat la 4 miliarde de ani-lumină distanță, în constelația Racului.
- Detalii
- de: Matthew Williams
- Ştiri Terra - astronomie
Deșeu spațial identificat recent în Australia, cel mai probabil parte a unei rachete chineze
Obiectul misterios era în flăcări și zăcea în mijlocul unui drum de pământ izolat din regiunea Pilbara, Australia de Vest, când a fost descoperit întâmplător de muncitori dintr-o mină.
La scurt timp după ce obiectul enigmatic a fost găsit, pe 18 octombrie, poliția din Australia de Vest a anunțat că primele evaluări arată că acesta este realizat din fibră de carbon și „seamănă cu deșeuri spațiale identificate anterior”.
- Detalii
- de: Alice Gorman
- Ştiri Terra - astronomie
Miezul bogat în fier din centrul planetei noastre a avut un rol esențial în evoluția Pământului. Miezul nu doar că alimentează câmpul magnetic care protejează atmosfera terestră și oceanele de radiația solară, dar influențează și tectonica plăcilor, care a remodelat în mod continuu continentele.
Dar, în ciuda importanței sale, multe dintre cele mai importante proprietăți ale miezului rămân necunoscute. Nu știm exact cât de fierbinte este, din ce este alcătuit sau când a început să se răcească.
- Detalii
- de: Alfred Wilson-Spencer
- Ştiri Terra - astronomie
Staţia Spaţială Internaţională
Timp de 24 de ore pe zi, șapte zile pe săptămână, începând din noiembrie 2000, NASA și partenerii săi internaționali au menținut o prezență umană continuă pe orbita joasă a Pământului, incluzând cel puțin un american. Un record care va atinge curând 25 de ani.
Privită în contextul istoriei zborurilor spațiale, Stația Spațială Internațională (SSI) este poate una dintre cele mai uimitoare realizări ale umanității, un exemplu strălucit de cooperare în spațiu între Statele Unite, Europa, Canada, Japonia și Rusia. Dar toate lucrurile bune trebuie să aibă un sfârșit.
În 2030, Stația Spațială Internațională va fi scoasă din orbită, urmând a fi direcționată spre o zonă îndepărtată a Oceanului Pacific.
- Detalii
- de: John M. Horack
- Ştiri Terra - astronomie
Supernova 2021yfj (reprezentare artist). Keck Observatory / Adam Makarenko
Astronomii au reușit să observe structura internă a unei stele aflate pe moarte, într-un tip rar de explozie cosmică numită „supernovă fără straturi” (eng. extremely stripped supernova).
Într-un articol publicat în revista Nature, Steve Schulze de la Northwestern University (SUA) și colegii săi descriu supernova 2021yfj și o cochilie groasă de gaz care o înconjoară.
Descoperirile lor susțin teoriile existente despre ce se întâmplă în interiorul stelelor masive la sfârșitul vieții lor și despre modul în care acestea au contribuit la formarea „cărămizilor” fundamentale ale universului pe care îl vedem astăzi.
- Detalii
- de: Orsola De Marco
- Ştiri Terra - astronomie
Imaginea de mai sus amintește de acele fotografii 3D care necesită ochelari fragili din hârtie, cu lentile roșii și cian, pentru a fi vizualizate corect. În realitate, ceea ce vedem în această fotografie este o stea supergigantă roșie aflată în apropierea „sfârșitului vieții”, care expulzează un nor de gaz și praf. Astfel de nebuloase sunt obișnuite în jurul stelelor supergigante; totuși, acest nor în particular ridică un mister neașteptat și considerabil pentru astronomi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
La data publicării acestui articol, 26 iulie 2025, sudul României se află sub cod roșu, la Calafat fiind 43,4 °C, la Călărași 40,1 °C, la Drobeta Turnu-Severin 41,5 °C, iar la București (Filaret) un maxim de 41,5 °C. 
Clic pe imagine pentru o rezoluție superioară. Imagine: ANM
Regiunea Balcanilor se confruntă cu un val de căldură intens și prelungit, cu un maxim între 21 și 26 iulie 2025. Abaterile de temperatură față de media 1991-2020 vor depăși pe alocuri +8 până la +10°C.
Cele mai calde regiuni vor fi Grecia, Albania, Macedonia de Nord, Bulgaria, sudul Italiei și vestul Turciei, unde se așteaptă ca temperatura maximă să atingă sau să depășească 42-44°C, niveluri care se apropie sau chiar depășesc recordurile din anii anteriori.
Zona de sud și de est a României va fi și ea afectată, cu temperaturi prognozate de 38-39 °C.
- Detalii
- de: dr. Bogdan Antonescu
- Ştiri Terra - astronomie
Steaua HOPS-315, așa cum a fost surprins de Atacama Large Millimeter-submillimeter Array, Atacama, Chile (portocaliu reprezintă monoxid de carbon ejectat departe de steaua centrală, albastru este monoxid de siliciu). Credit: ALMA (ESO/NAOJ/NRAO)/M. McClure et al.
Astronomii caută de multă vreme un astfel de sistem pentru a înțelege mai bine începuturile propriului nostru sistem solar. Folosind atât telescoape terestre, cât și spațiale, cercetătorii s-au concentrat asupra tinerei stele HOPS-315, aflată la 420 de parseci de Pământ (1 parsec = 3,26 ani-lumină ≈ 30.857 × 10¹² km - aproximativ 30,9 trilioane de kilometri), în debutul unei etape extrem de interesante: era formării planetelor.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Articolul explorează dificultățile stabilirii celor mai periculoase resturi spațiale din orbita Pământul și care pun în pericol siguranța activităților viitoare în spațiu. Având în vedere costurile uriașe de eliminare – zeci de milioane de dolari pentru un singur obiect – cercetătorii au încercat să stabilească priorități folosind metode din teoria alegerii sociale. Deși există un anumit consens între echipele de experți cu privire la obiectele cele mai periculoase, concluziile variază considerabil în funcție de metoda de agregare folosită. Probabil că este necesară o reformă în modul în care comunitatea științifică clasifică riscurile generate de deșeurile spațiale, fiind necesară o abordare mai flexibilă și adaptată la modul real în care experții evaluează pericolele. Într-un context în care turismul spațial și sateliții comerciali se înmulțesc rapid, metodele de prioritizare corectă vor decide dacă vom putea păstra spațiul accesibil sau îl vom transforma într-un cimitir periculos, greu de curățat.
Hartă deșeuri spațiale.
Credit: astria.tacc.utexas.edu/AstriaGraph
Zeci de mii de resturi spațiale se învârt în acest moment în jurul Pământului. Sateliți defecți, resturi de rachetă, fragmente rezultate din coliziuni și chiar o trusă de scule pierdută - reprezintă un pericol pentru navele spațiale și ar putea declanșa dezastre în lanț care să facă spațiul inutilizabil pentru generații întregi.
- Detalii
- de: Mark Thompson
- Ştiri Terra - astronomie
Cea mai mică distanță de la care a fost fotografiat Soarele este de doar 6,1 milioane de kilometri.
Instrumentul WISPR al Sondei spațiale solare Parker, în timpul survolului său din 25 decembrie 2024, surprinde vântul solar care se propagă din atmosfera externă a Soarelui, coroaa solară.
Credit: NASA/Johns Hopkins APL/Laboratorul de Cercetare Navală al SUA
Dintr-o anumită perspectivă, Soarele este un simplu glob de plasmă, a cărui căldură face Pământul locuibil și l-a menținut astfel miliarde de ani, permițând evoluția unor forme complexe de viață, precum ființele umane.
Din altă perspectivă, este un glob malefic, care trimite spre noi radiații ultra-violete mortale și uneori erupe, aruncând uriașe mase de plasmă în direcția Pământului.
- Detalii
- de: Evan Gough
- Ştiri Terra - astronomie
Primul val de căldură al verii a lovit devreme Spania, Portugalia, Franța, Italia și Germania, doborând recorduri de temperatură în luna iunie în multe regiuni. A fost cea mai caldă lună iunie înregistrată vreodată în Europa de Vest și cea mai caldă pentru Spania de când aceasta a început să înregistreze anomaliile de temperatură în 1961.
Temperaturile au depășit 40 ºC în ultima săptămână a lunii iunie în mari părți din jumătatea sudică a Spaniei continentale, în special în Andaluzia și Extremadura, dar și în regiuni mai nordice precum Ourense (Galicia) și Girona (Catalonia). Cele mai mari valori înregistrate în Peninsula Iberică au fost de 46,6 ºC la Mora, la circa 100 km est de Lisabona, și 45,8 ºC la El Granado, în provincia andaluză Huelva.
- Detalii
- de: Javier Martín Vide
- Ştiri Terra - astronomie
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Cumpără un exemplar printat!
Clic pe imagine pt. detalii.