Imaginea arată o cochilie de gaz și praf gros (roșu) expulzată din straturile exterioare ale unei stele, pe măsură ce nucleul acesteia s-a prăbușit într-o gaură neagră. Regiunile interioare arată o sferă de gaz încălzită (alb), care continuă să cadă în gaura neagră centrală.
Credit: Keith Miller, Caltech/IPAC – SELab
Pentru prima dată, astronomii au observat cu claritate un fenomen mult anticipat, dar rar confirmat: o stea masivă care nu explodează într-o supernovă, ci colapsează direct într-o gaură neagră. Evenimentul a avut loc în galaxia Andromeda și oferă o perspectivă fără precedent asupra uneia dintre cele mai dramatice transformări din univers.
Steaua, desemnată M31-2014-DS1, era o supergigantă săracă în hidrogen, aflată la aproximativ 2,5 milioane de ani-lumină de Pământ. La formare, avea o masă de circa 13 ori mai mare decât cea a Soarelui, dar, în momentul final, ajunsese la aproximativ cinci mase solare, după ce își pierduse o mare parte din material prin vânturi stelare intense.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Primele imagini în infraroșu de înaltă rezoluție trimise de telescopul spațial James Webb au dezvăluit obiecte cosmice neobișnuite: mici puncte roșii strălucitoare, care au primit rapid numele de „Little Red Dots”. Acestea erau prea luminoase pentru a fi galaxii obișnuite și prea roșii pentru a fi simple roiuri stelare. Analizele inițiale sugerau că ar putea adăposti găuri negre supermasive cu mase surprinzător de mari, aparent imposibil de explicat într-un univers atât de tânăr.
O nouă cercetare publicată în revista Nature oferă însă o soluție elegantă la acest mister. Studiul propune că găurile negre supermasive tinere trec printr-o fază de „cocon”, în care se dezvoltă rapid înconjurate de un strat dens de gaz din care se „hrănesc”. Aceste învelișuri gazoase ar putea fi exact ceea ce a observat telescopul James Webb sub forma acestor puncte roșii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Lunar Gateway este o stație spațială planificată pentru a orbita Luna. Ea face parte din programul Artemis / NASA. Artemis urmărește să readucă oameni pe Lună, să stabilească o prezență sustenabilă acolo în scopuri științifice și comerciale și, în cele din urmă, să ajungă pe Marte.
Cu toate acestea, stația spațială modulară se confruntă în prezent cu întârzieri, îngrijorări legate de costuri și posibile reduceri ale finanțării din partea SUA. Aceasta ridică o întrebare fundamentală: este necesară o stație spațială pe orbită pentru a atinge obiectivele lunare, inclusiv pe cele științifice?
- Detalii
- de: Berna Akcali Gur
- Ştiri Terra - astronomie
Pământul se încălzește fără echivoc pe măsură ce activitățile umane eliberează emisii de gaze cu efect de seră care rețin căldura în atmosferă, iar cantitățile de zăpadă scad, în ansamblu. Dar acest lucru nu înseamnă că vremea severă de iarnă nu va mai exista. Chiar și într-un mediu mai cald, episoadele reci, deși vor apărea mai rar, pot rămâne relativ severe în anumite regiuni.
O prognoză pentru 26 ianuarie 2026 arată linia de îngheț, reprezentată cu alb, extinzându-se adânc în Texas. Banda deschisă la culoare, cu săgeți, indică curentul-jet, iar banda închisă la culoare indică vortexul polar stratosferic. Curentul-jet este reprezentat la aproximativ 3,5 mile deasupra suprafeței, o altitudine tipică pentru urmărirea sistemelor de furtună. Vortexul polar se află la aproximativ 20 de mile deasupra suprafeței.
Mathew Barlow, CC BY
O furtună de iarnă severă care mătură centrul și estul Statelor Unite la sfârșitul lunii ianuarie 2026 amenință statele de la Texas până la New England cu ploi înghețate, lapoviță și ninsori paralizante. Mai mulți guvernatori au declarat stare de urgență, în timp ce meteorologii avertizează asupra condițiilor periculoase de deplasare, a senzațiilor termice extrem de scăzute și a întreruperilor de energie electrică, pe fondul unui frig aspru care se așteaptă să persiste zile întregi.
Acest val brusc de frig poate părea un șoc pentru mulți americani după un început de iarnă în mare parte blând, însă acea căldură inițială ar putea contribui parțial la violența acestei furtuni.
- Detalii
- de: Mathew Barlow și Judah Cohen
- Ştiri Terra - astronomie
Găurile de vierme sunt adesea imaginate ca tuneluri prin spațiu sau timp — scurtături prin univers. Dar această imagine se bazează pe o neînțelegere a lucrărilor fizicienilor Albert Einstein și Nathan Rosen.
În 1935, studiind comportamentul particulelor în regiuni cu gravitație extremă, Einstein și Rosen au introdus ceea ce au numit un „pod”: o legătură matematică între două copii perfect simetrice ale spațiu-timpului. Nu era conceput ca un pasaj pentru călătorii, ci ca o modalitate de a menține consistența dintre gravitație și fizica cuantică. Abia mai târziu podurile Einstein–Rosen au fost asociate cu găurile de vierme, deși au puține în comun cu ideea originală.
Dar eu și colegii mei arătăm că podul original Einstein–Rosen indică ceva mult mai ciudat — și mai fundamental — decât o gaură de vierme.
- Detalii
- de: Enrique Gaztanaga
- Ştiri Terra - astronomie
Racheta Artemis I SLS (Space Launch System) și nava spațială Orion la Complexul de Lansare 39B de la Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida.
NASA va trimite un echipaj format din 4 astronauți către lună în curând, nu mai devreme de 6 februarie 2026, dar nu mai târziu de aprilie a.c. Va fi prima misiune cu echipaj în apropierea Lunii după Apollo 17, în 1972.
Cei patru astronauți vor călători în jurul Lunii în cadrul unei misiuni denumite „Artemis II”, misiune cu echipaj a NASA care are rolul de a stabili o prezență de lungă durată pe Lună.
SUA și-a propus să (re)pună piciorul pe Lună până în 2028 și să înceapă construirea unei baze lunare permanente până în 2030.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Credit: AST SpaceMobile
Compania americană AST SpaceMobile a lansat cu succes satelitul BlueBird 6, cel mai mare satelit comercial aflat în prezent pe orbită, într-un demers care vizează furnizarea de acoperire 5G direct către telefoanele mobile, fără infrastructură terestră. Lansarea a avut loc pe 23 decembrie, de la Centrul Spațial Satish Dhawan din India, folosind racheta LVM3.
BlueBird 6 reprezintă prima unitate dintr-o nouă generație de sateliți de mari dimensiuni, concepuți pentru a transforma orbita joasă a Pământului într-o rețea globală de „turnuri de telefonie mobilă spațiale”. Satelitul este de aproximativ trei ori mai mare decât predecesorii săi și devine, prin dimensiuni, cel mai mare satelit comercial lansat vreodată.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Apa de topire curge printr-o peșteră glaciară aflată la frontul ghețarului Morteratsch din Elveția. Lander Van Tricht
Ritmul topirii ghețarilor de pe glob se accelerează rapid, iar în următoarele decenii lumea ar putea pierde până la 3.000 de ghețari în fiecare an. Chiar și în scenariul în care statele își respectă angajamentele actuale de reducere a emisiilor de carbon, consecințele pentru resursele de apă, nivelul mărilor și ecosistemele montane vor fi severe.
În prezent, aproximativ 1.000 de ghețari dispar anual. Acest ritm ar putea crește de trei ori până în jurul anului 2040. Acestea sunt rezultatele unui studiu care se bazează pe modele climatice care simulează evoluția celor aproximativ 211.000 de ghețari existenți la nivel global, sub diferite scenarii de încălzire climatică.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Președintele Donald Trump a semnat joi, 18 decembrie, un ordin executiv amplu intitulat „Ensuring American Space Superiority”, care trasează noile direcții strategice ale Statelor Unite în domeniul spațial. Documentul pleacă de la premisa că dominația în spațiu este esențială pentru securitatea națională și prosperitatea economică a țării și propune obiective ambițioase pentru următorul deceniu.
Potrivit ordinului, Statele Unite trebuie să adopte o politică spațială care să extindă capacitatea de explorare umană, să protejeze interesele economice și de securitate ale națiunii, să stimuleze dezvoltarea comercială și să pună bazele unei noi ere spațiale. Un element central al acestui plan este revenirea astronauților americani pe Lună până în 2028 și începerea construcției unei baze lunare permanente până în 2030. Scopul declarat este asigurarea unei prezențe americane susținute în spațiu și pregătirea etapelor următoare ale explorării planetei Marte.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Impulsuri misterioase de unde radio din întregul univers, numite emisii radio rapide, îi ajută pe astronomi să inventarieze materia. ESO/M. Kornmesser, CC BY-SA
Dacă privești spațiul cu un telescop, vei vedea nenumărate galaxii, dintre care majoritatea găzduiesc găuri negre centrale masive, miliarde de stele și planetele care le însoțesc. Universul abundă în obiecte uriașe și spectaculoase, iar la prima vedere ar putea părea că aceste structuri masive conțin cea mai mare parte a materiei din univers.
Însă teoria Big Bangului prezice că aproximativ 5% din conținutul universului ar trebui să fie format din atomi alcătuiți din protoni, neutroni și electroni. Majoritatea acestor atomi nu se regăsesc în stele și galaxii – o discrepanță care i-a nedumerit mult timp pe astronomi.
Dacă nu se află în stelele și galaxiile vizibile, cel mai probabil loc în care se ascunde materia este spațiul întunecat dintre galaxii. Deși spațiul este adesea descris ca un vid, el nu este complet gol. Particule și atomi individuali sunt dispersați în spațiul dintre stele și galaxii, formând o rețea întunecată, filamentară, numită „rețeaua cosmică”.
- Detalii
- de: Chris Impey
- Ştiri Terra - astronomie
O ilustrare a radiației Hawking lângă o gaură neagră. Credit: Pixabey.com
Radiația Hawking nu a fost încă demonstrată, dar în general este considerată reală. În esență, argumentul este că atunci când combini orizonturile evenimentelor găurilor negre cu incertitudinea cuantică, energia termică poate scăpa dintr-o gaură neagră.
Nu avem o teorie complet cuantică a gravitației, dar avem câteva modele semiclasice care susțin existența radiației Hawking. Iar dacă această radiație există, interacțiunea găurilor negre este guvernată de legile termodinamicii.
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
China vrea să „pună piciorul” pe Lună până în 2030, iar programul său spațial merge conform planului
China a lansat misiunea spațială Shenzhou-20 în aprilie 2025.
Credit: Andres Martines Casares / EPA Images
La mai bine de 50 de ani de la ultima aselenizare cu echipaj uman (SUA), China avansează constant spre momentul în care își va trimite astronauții pe suprafața Lunii. Pe 30 octombrie 2025, un purtător de cuvânt al programului chinez de zboruri spațiale cu echipaj a declarat că țara este „pe drumul cel bun” pentru a lansa misiunea sa lunară până în 2030.
- Detalii
- de: Marissa Martin
- Ştiri Terra - astronomie
Sistemul nostru solar, la scară. Clic pe imagine pentru o rezoluţie mai bună.
O nouă analiză realizată de o echipă de fizicieni de la Universitatea Bielefeld susține că sistemul nostru solar s-ar deplasa prin univers mult mai rapid decât se credea până acum. Conform cercetării conduse de Lukas Böhme, viteza reală ar fi de aproximativ 828.000 km/h, de peste trei ori mai mare decât valoarea prevăzută de modelele actuale. Măsurarea se face prin raportare la radiația cosmică de fond — considerată cadrul de referință privilegiat al universului. Dacă această interpretare este corectă, una dintre bazele cosmologiei moderne ar putea necesita o reevaluare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
Gaură neagră (reprezentare artist). Credit: NOIRLab/AURA/NSF/P. Marenfeld
În centrul Căii Lactee, la 27.000 de ani-lumină de Pământ, se află o gaură neagră supermasivă, cu o masă de peste 4 milioane de sori. Aproape toate galaxiile conțin o gaură neagră supermasivă, iar multe dintre ele sunt mult mai masive.
Gaura neagră din galaxia eliptică M87 are o masă de 6,5 miliarde de sori. Cele mai mari găuri negre depășesc 40 de miliarde de mase solare.
Știm că acești monștri există în cosmos, dar cum s-au format ei?
- Detalii
- de: Brian Koberlein
- Ştiri Terra - astronomie
Prin comprimarea și încălzirea unor materiale între vârfurile a două diamante, oamenii de știință au demonstrat că interacțiunile dintre atmosfera unei planete tinere și oceanul de magmă originar generează apă și dizolvă hidrogenul în topitura de magmă.
Credit imagine: Navid Marvi/Carnegie Science
Un studiu recent publicat în Nature de cercetătorii Francesca Miozzi și Anat Shahar de la Carnegie Institution arată că apa – element vital pentru viață – se poate forma natural în procesul de formare a planetelor. Descoperirea oferă o explicație plauzibilă pentru prezența apei pe Terra și deschide noi perspective asupra planetelor locuibile din galaxie.
Cercetătorii au demonstrat experimental că, în timpul interacțiunii dintre oceanele de magmă și atmosfere primitive bogate în hidrogen, se produc cantități considerabile de apă. Acest proces are loc în stadiile timpurii ale formării planetelor, când acestea sunt acoperite de magmă topită și învăluite într-un strat dens de gaze.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Ştiri Terra - astronomie
