Prima imagine a unei găuri negre. Imaginea nu este o fotografie, ci a fost creată cu ajutorul a multiple telescoape în cadrul proiectului EHT

Într-un adevărat tur de forță, astronomii au combinat măsurători efectuate cu zeci de radiotelescoape operate de opt observatoare din toată lumea pentru a genera prima imagine a unei găuri negre, o realizare tehnică de excepție, care dă formă și vizibilitate unui fenomen ce, prin definiție, nu este vizibil (o gaură neagră nu reflectă nimic, dat fiind că și lumina este atrasă ireversibil către centrul acesteia). Imaginea surprinde o gaură neagră situată la 55 de milioane de ani-lumină de noi, în inima galaxiei Messier 87. Prestigioasa revistă de știință Science cataloghează acest rezultat ca fiind principala realizare științifică a anului 2019.

Autoritatea de reglementare în comunicații (ANCOM) a lansat recent un site, aisemnal.ro, pe care face disponibile acoperirea și nivelul de semnal mobil pe întreg teritoriul țării, așa cum au rezultat în urma măsurătorilor efectuate de instituție în cadrul unei campanii de monitorizare. Harta ANCOM este realizată exclusiv pe baza măsurătorilor din teren; nu este o hartă simulată.

Într-un articol din primăvara acestuia an ne întrebam dacă „Ne-ar putea face conştientizarea repetată a morţii mai înţelepţi?”. Spuneam atunci că subiectul morţii este tratat de cei mai mulţi cu o mare delicateţe. Este ca şi cum dacă nu l-am menţiona, am alunga moartea însăşi din preajma noastră. Pe de altă parte, acesta este un mister al naturii umane: cei mai mulţi trăim ca şi când nu am muri niciodată.

Un studiu recent efectuat de cercetători israelieni, intitulat „Mecanisme neurologice bazate pe predicție protejează „sinele” de amenințări existențiale”,  a ajuns la concluzia că avem un mecanism cerebral care ne protejează în mod automat de ideea morții. Creierul nu pare să accepte ideea că moartea ni se poate aplica și nouă înșine.

A luat naştere universul cu adevărat odată cu Big Bangul? Și dacă da, există dovezi? Există planete în jurul altor stele? Pot aceste planete să susțină viața? Premiul Nobel pentru fizică din 2019 a fost decernat unui număr de trei oameni de știință care au oferit răspunsuri profunde la toate aceste întrebări.

James Peebles, profesor emerit de fizică la Universitatea Princeton, a câștigat jumătate din premiul pentru o activitate de cercetare pe care a finalizat-o încă din anii '60, când el și o echipă de fizicieni de la Princeton au încercat să detecteze radiațiile rămase Bang Bangului.

Cealaltă jumătate a premiului a mers către Michel Mayor, profesor emerit de fizică de la Universitatea din Geneva, împreună cu Didier Queloz, de asemenea astrofizician elvețian, de la Universitatea din Geneva și la Universitatea din Cambridge. Activitatea excepţională a acestora a constat în descoperirea primelor planete orbitând alte stele, cunoscute și sub numele de exoplanete, dincolo de sistemul nostru solar.


O secțiune transversală a unei mostre de kimberlit din Groenlanda de Vest, fotografiată folosind lumină polarizată, care arată gama largă și structura complexă a mineralelor din mostră, cum ar fi: diamante, granate și zircon.

Fiecare mostră de kimberlit - roca ce conţine cea mai mare parte a diamantelor aflate în interiorul Pământului - este posibil să-şi aibă originea într-un rezervor unic, care a supraviețuit intact cea mai mare parte a istoriei Pământului.

Make an informed decision based on the facts. Lightspring/Shutterstock

Mark Maslin, UCL

The science of climate change is more than 150 years old and it is probably the most tested area of modern science. However the energy industry, political lobbyists and others have spent the last 30 years sowing doubt about the science where none really exists. The latest estimate is that the world’s five largest publicly-owned oil and gas companies spend about US$200m each year on lobbying to control, delay or block binding climate-motivated policy.

This organised and orchestrated climate change science denial has contributed to the lack of progress in reducing global green house gas (GHG) emissions - to the point that we are facing a global climate emergency. And when climate change deniers use certain myths – at best fake news and at worse straight lies – to undermine the science of climate change, ordinary people can find it hard to see through the fog. Here are five commonly used myths and the real science that debunks them.


Norul molecular Perseu adăpostește multe regiuni în care se formează stele noi.
Credit: Adam Block and Sid Leach, Mount Lemmon Sky Center University of Arizona

Cum se formează stelele și planetele? Oamenii de știință sunt acum cu un pas mai aproape de a înțelege condițiile care duc la formarea discurilor protostelare. Observațiile efectuate asupra a trei sisteme din norul Perseu, ce se află în faze timpurii ale formării lor, au dezvăluit că profilul momentului cinetic în aceste trei sisteme se situează între cel așteptat pentru un corp solid și cel creat de o turbulență, ceea ce indică faptul că influența nucleului se extinde mai departe decât se credea până acum. Aceste descoperiri ar putea duce la condiţii inițiale mult mai realiste pentru simulările computerizate ale formării discului.

Oamenii din întreaga lume ar putea fi îngrijorați de creșterea tensiunilor nucleare, dar cred că nu înţeleg faptul că un atac cibernetic major ar putea fi la fel de distrugător - iar hackerii se pregătesc deja pentru aşa ceva.

Odată cu ieşirea SUA și a Rusiei dintr-un pact cheie privind armele nucleare - și începerea creării de noi arme nucleare - plus tensiunile cu Iranul și Coreea de Nord generate de testele cu rachete, nivelul de risc global, care priveşte întreaga civilizaţie umană, este ridicat. Unii se tem de o nouă cursă de înarmare axată pe armele nucleare.


Imaginea de mai sus este rezultatul combinării a mai multor imagini ale fotonilor folosiţi în experiment, pe măsură ce fotonii trec printr-o serie de tranziții în patru faze.
Credit: (Moreau et al., Science Advances, 2019)

 

Inseparabilitatea cuantică este un concept din mecanica cuantică conform căruia atunci când o pereche de particule, în anumite condiţii, devin cuplate cuantic, cunoscând starea uneia (ca de exemplu spinul), cunoaştem în mod automat starea celeilalte (aşadar, particulele interacţionează într-un mod previzibil între ele). Altfel spus, două particule cuplate cuantic păstrează între ele o conexiune fundamentală, chiar dacă sunt separate în spaţiu, iar la orice acțiune efectuată asupra unei particule (de exemplu, când sunt măsurate, iar starea de superpoziţie cuantică colapsează), cealaltă particulă pereche va răspunde instantaneu. Dificultatea este următoarea: particulele par că pot comunica de la distanţă instantaneu, oricare ar fi distanţa dintre ele, iar acest lucru pare a încălca principiul vitezei maxime în univers (viteza luminii), instituit de Albert Einstein. Oricât de bizar ar fi, inseparabilitatea cuantică a fost testată şi dovedită reală.

Inseparabilitatea cuantică este o componentă cheie a mecanicii cuantice, care constituie baza pentru domenii precum: computerele cuantic ori criptografia cuantică; există, deci, un interes considerabil în îmbunătăţirea înțelegerii noastre privind acest fenomen.

Currently, stem cell based treatments are still mostly experimental, and while some results are encouraging, several clinical trials have failed. (Shutterstock)

Katharine Sedivy-Haley, University of British Columbia

When I was applying to graduate school in 2012, it felt like stem cells were about to revolutionize medicine.

Stem cells have the ability to renew themselves, and mature into specialized cells like heart or brain cells. This allows them to multiply and repair damage.

If stem cell genes are edited to fix defects causing diseases like anemia or immune deficiency, healthy cells can theoretically be reintroduced into a patient, thereby eliminating or preventing a disease. If these stem cells are taken — or made — from the patient themselves, they are a perfect genetic match for that individual, which means their body will not reject the tissue transplant.

Because of this potential, I was excited that my PhD project at the University of British Columbia gave me the opportunity to work with stem cells.

However, stem cell hype has led some to pay thousands of dollars on advertised stem cell treatments that promise to cure ailments from arthritis to Parkinson’s disease. These treatments often don’t help and may harm patients.

Te chinui să adormi? Simți că nu dormi suficient, te trezeşti pe timpul nopţii și te simți somnolent în timpul zilei? Nu ești singur, desigur.

În fiecare an au loc sute de mii de accidente de maşină care au drept cauză conducerea în stare de oboseală, ceea ce duce la numeroase decese ori răniri grave. Efectele pe termen lung ale privării de somn au consecințe grave asupra sănătății, cum ar fi hipertensiunea arterială, diabetul, atacul de cord, accidentul vascular cerebral și depresia.

Mulţi dintre cei care au probleme cu somnul apelează la medicaţie, cu sau fără reţetă. Dar există vreo metodă de a adormi mai repede și de a dormi mai bine fără medicamente?

 

Un chirurg din India a efectuat prima operație pe inimă de la distanță (circa 30 km). Procedura, cunoscută sub numele de intervenție coronariană percutanată, poate ajuta la deschiderea vaselor de sânge la pacienții cu ateroscleroză (placa se acumulează în vasele de sânge, restricționând fluxul sanguin). Inovațiile în domeniul telemedicinei și chirurgiei asistate de robot poate oferi şanse nesperate pacienţilor care, altfel, ar avea dificultăţi în a accesa sistemul de sănătate.

 

Nu-l poţi vedea, nu-l poţi gusta, dar este prezent în apa de băut din Bangladesh. Este vorba despre arsenic. Aproximativ 40 de milioane de oameni dintr-o ţară extrem de dens populată (Bangladesh are circa 163 de milioane de locuitori) sunt expuşi zilnic acestei substanţe prezente în apa din fântâni. Arsenicul provoacă leziuni ale pielii şi cancer. Ce se întâmplă în Bangladesh a fost numit "cea mai mare otrăvire în masă din istorie".  Mai bine de 40 de mii de oameni mor anual în Bangladesh din cauza infectării cu arsenic. Cum s-a ajuns la această situaţie?

The world’s smallest frog can fit on a dime. E.N. Rittmeyer et al. (2012)

Nicola Di Girolamo, Oklahoma State University

The biggest animal in the world is easy to see, if you know where to look. Living in every ocean except the Arctic, the blue whale is the largest animal on Earth — weighing as much as 200 tons with a heartbeat that can be heard up to two miles away.

But the smallest animal in the world? Even if you knew where to look, could you see it? To track down the tiniest creature, scientists had to first decide what they were looking for and then, where they might find it. The first question – “What is an animal?” – is something that scientists have debated for centuries.

I am an exotic animal veterinarian especially fascinated by these types of questions.

Ghost particles: how galaxies helped us weigh the lightest neutrino – and why it matters

The Crab Nebula is a remnant of a supernova, a source of neutrinos. NASA, ESA, J. Hester and A. Loll (Arizona State University)

Arthur Loureiro, UCL

Even when you close your eyes at night, 100 billion neutrinos produced in the sun will pass through them – travelling close to the speed of light, but never hitting anything. Neutrinos are extremely elusive and only weakly interact with matter around them: nature’s true ghosts. Until very recently, these tiny particles were believed to be massless.

In the late 1990s, researchers demonstrated that neutrinos constantly change between three different types (flavours or species), which affects how they interact with matter. This is something they can only do if they have mass – a discovery that was granted the Nobel Prize in 2015. From these particle physics experiments, we know that at least two of the three neutrino species have mass.


 


Ne poți ajuta cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro