• Deșertul omului plat. Cei mai mulți oameni n-au nicio pasiune, niciun talent, niciun sistem ferm de valori, nicio opinie formată prin propria gândire.
Nicio idee nu depășește nivelul cârtiței.
Privitul în gol pe rețele sociale doar adâncește abisul existențial.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Nassim Nicholas Taleb, eseistul libanezo-american faimos în special pentru conceptul de „lebădă neagră”, este activ pe Twitter. Comentează diverse evenimente politice, periodic atacă diverse figuri politice sau literare și își testează propriile idei. Mai jos am extras o serie de gânduri recente.
• Dacă îți iei angajamente de început de an ori, și mai rău, ai nevoie de așa ceva, în mod cert faci ceva greșit, lipsindu-și cunoașterea de sine.
Nu e nimic greșit cu astfel de angajamente, dar acestea ar trebui puse în practică imediat.
• Anul 2024 în rezumat:
Nu am făcut niciun compromis în ce privește genocidul.
Nu am scris niciun articol de ziar, nu am vizitat New Jersey, nu am dezbătut cu niciun idiot, nu am fost la Starbucks, nu am făcut „cardio” în sala de sport, nu am citit niciun roman francez...
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Un fizician știe tot atât de multe despre natura ultimă a realității pe cât știe un călugăr despre natura lui Dumnezeu.
• Problema liberului-arbitru poate fi exprimată, în forma sa cea mai concisă, astfel: omul lucrează cu două mari concepte pentru a înțelege lumea: determinismul și aleatorul. Liberul-arbitru, implică altceva, căci nici determinismul, nici aleatorul nu-l poate explica. Acest „altceva”, de vreme ce n-a fost intuit/ descoperit până acum, se află în afara posiblităților intelectuale ale omului.
• În esență, superstițiile, deși absurde (pentru că presupun legături cauzale inexistente, determinism și faptul că viitorul este deja scris), au la bază un principiu sănătos: eliminarea unei posibile consecințe negative printr-un efort minim.
Aplicând același principiu, e recomandabil să nu stai în prima linie când aștepți metroul sau ești la trecerea de pietoni, pentru că, deși improbabil, este posibil ca o altă persoană să te împingă în fața unui mijloc de transport ori un șofer neatent să intre în tine.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Senzația pe care o avem, cred, toți este că, în fapt, conștiința este de natură imaterială. Ipoteza comună este că la baza conștiinței stă creierul, conștiința fiind o stare emergentă a activității neuronale. Nu știm însă cum se face trecerea de la materie (mecanismul cerebral) la esența experienței conștiente, la calitatea subiectivă a experienței conștiente. Dar mi se pare că e chiar un pic mai complicat, dacă nu era deja prea complicat, dacă privim cu mai mare atenție subiectul.
Întrebarea pe care o sondez în acest articol este: este conștiința ceva imaterial, care are o viață a ei, sau este un fel de dublură a activității neuronale?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Două canale YouTube discută dacă universul este finit sau infinit. Primul este Kurzgesagt, un canal cu milioane de vizualizări la fiecare videoclip, iar celălalt este cel al fizicienei germane Sabine Hossenfelder.
Cele două videoclipuri pot fi urmărite aici și aici.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Două sunt intuițiile lui Einstein care au dus la nașterea teoriei generale a relativității și la încorporarea timpului ca dimensiune în spațiu-timpul cvadridimensional:
1) viteza luminii în vid este constantă pentru toți observatorii;
2) singura cantitate cu adevărat constantă nu este nici distanța, nici durata, ci intervalul spațiu-timp.
Astăzi pare că teoria este încrustată în piatră, de neclintit, dar citind despre multipelele bâlbăieli și reveniri ale lui Einstein asupra propriilor idei, înțelegi dificultățile reale ale relativității.
• Cel mai simplu mod de a explica faptul că gravitația nu este o forță este prin faptul că gravitația nu generează accelerație, așa cum se întâmplă atunci când aplici o forță unui lucru (împingi un căruț de cumpărături).
Într-adevăr, se vorbește despre „accelerația gravitațională”, dar este o metaforă. Cosmonauții de pe SSI sunt în cădere liberă, simt gravitația Terrei, dar nu resimt nicio forță.
Conceptul de „accelerație gravitațională” răstoarnă lucrurile și creeză confuzie: în raport cu suprafața planetei, dacă ești în cădere liberă, pare că accelerezi. În fapt, dacă ai folosi un accelerometru (instrument utilizat pentru a detecta accelerația), vei sesiza accelerație când stai pe suprafața terestră, în fapt, căci suprafața accelerează către tine, nu tu către ea. Tu ești în cădere liberă (nu există accelerație) către centrul Pământului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
După ani de revenire la acest subiect și analiza tuturor punctelor de vedere peste care am putut da cu privire la natura timpului, am ajuns la o concluzie pentru care nu știu să existe vreun contraargument solid: timpul nu există în natură, ci este doar un construct uman. Nu există nimic numit „timp” în univers, ca entitate independentă. Acest lucru, coroborat cu faptul că cei mai mulți cred că timpul există în natură, duce la nenumărate confuzii în fizică și filozofie.
Întrebarea pe care mi-am pus-o este: cum am ajuns să fim așa convinși că timpul este un „ingredient” al naturii? Trebuie să fie un argument foarte puternic pentru asta. Iar răspunsul trebuie să aibă legătură cu modul în care suntem noi, observatorii conștienți ai lumii, oamenii. De aici trebuie să plece totul.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Singura experiență nemijlocită a omului este experiența propriei gândiri. Orice altceva e mediat, pentru orice altceva folosim diverse filtre, simțurile, care presupun multiple transformări de semnal. De aceea nu putem ști niciodată ce înseamnă „realitatea în sine”.
• Doar faptul că omul este atât de mic și neputincios salvează universul.
• Ce ar gândi o specie extraterestră despre noi, observând o bună parte din specia umană cuplată permanent la mic dispozitiv dreptunghiular, în care se uită absorbită ore întregi pe zi?
Ce am spune noi, reprezentanți ai Homo sapiens, dacă am privi din atmosfera unei alte planete locuite de o specie extraterestră și am observa că locuitorii acelei planete stau ore în șir, oriunde ar fi, pe stradă, în parc, în autobuze (extraterestre, desigur), cu ochii (extratereștrii) țintuiți la mici dispozitive, peste care-și mișcă degetele încontinuu?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Ce ai alege dacă, în fața morții, ai fi pus să alegi: nimicul, dispariția definitivă, sau Iadul?
Cred că trebuie să fi înțeles cât de teribilă viața poate fi pentru a prefera nimicul. Cel mai probabil nu te încadrezi.
• Aparent paradoxal, știința extinde teritoriul misterului, nu-l reduce, căci orice progres științific vine cu o sumedenie de noi necunoscute, iar „tot ce-i neînțeles se schimbă-n neînțelesuri și mai mari”, cum spunea Blaga, chiar dacă într-o altă cheie.
Ca exemplu relevant, pe măsură ce am progresat în înțelegerea universului, am descoperit că nu știm ce reprezintă cam 95%!
• Ideea că nu există liber-arbitru este cel mai ilustrativ caz de impostură intelectuală, de promovare a unui concept în care nimeni nu crede, dacă nu este complet idiot.
• Orice bărbat va fi mai curajos și mai generos dacă este privit de o femeie frumoasă (sau mai multe 😀).
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
„Noutatea în sine joacă rolul de recompensă pentru om”, plus alte idei selectate de Robert Henderson
Robert Henderson este un autor american care este creditat cu inventarea conceptului de „idee de lux” (eng. luxury belief). Am scris un articol despre acest concept și modul în care se materializează într-un articol recent, pe care-l puteți citi aici.
Henderson este un pasionat cititor de literatură de specialitate din domeniul psihologiei (articole și cărți). Cele mai interesante idei pe care le identifică pe timpul lecturilor le publică pe contul său de X/ Twitter.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Devenim atenți la ce generează emoții. Cu cât sunt mai puternice emoțiile generate, cu atât mai mare atenția și cu atât mai memorabile secvențele care au generat emoțiile.
Putem fi critici cu privire la cum arată site-urile de știri ori rețelele sociale, cu privire la conținutul frivol și senzaționalist, dar, conștient sau nu, creatorii de conținut de orice fel exploatează psihologia umană.
TikTokul, de exemplu, pare a avea algoritmul perfect și conținutul perfect pentru a fi o rețea socială de succes, pentru că promovează înainte de orice postările cu un ridicat conținut emoțional. Iar emoțiile sunt ceea ce ne captează și direcționează atenția.
Pe scurt, oricine publică un material își dorește atenție, pe cât posibil de la începutul până la finalul respectivului material.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Credit imagine: NewYorkPost
Conceptul de „idee de lux” (eng. luxury belief) a fost inventat de scriitorul american Robert Kim Henderson. Acesta a avut o copilărie dificilă. A avut o mamă născută în Seul, iar tatăl, pe care nu l-a cunoscut, avea origini mexicane și spaniole. Mama era dependentă de droguri, așa că a crescut în orfelinate în California de la vârsta de 3 ani până la vârsta de 7 ani, când a fost adoptat de o familie din același stat, care a divorțat ulterior.
Henderson a intrat în Forțele Aeriene ale SUA după liceu, iar după a urmat Universitatea Yale cu sprijinul statului (beneficiu legal pentru veterani), unde a obținut o diplomă în psihologie. Ulterior și-a luat doctoratul în psihologie la Cambridge.
Conceptul care l-a făcut faimos pe Henderson este cel de „idei de lux”, care sunt idei care conferă status membrilor claselor superioare, dar care afectează membrii claselor inferioare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
A apărut acum câteva zile un articol pe site-ul BBC, scris de David Robson, un cunoscut autor de literatură științifică, în care se vorbește tocmai despre acest lucru: de ce avem tendința de a ține cu cei care sunt într-o poziție de pierzător, fie că este vorba despre sport, fie că este vorba despre un alt domeniu.
Subiectul este interesant, așa că îi dedic articolul de astăzi.
Deși articolul lui Robson încearcă să prezinte o perspectivă științifică asupra acestui subiect, mi se pare că explicația este nesatisfăcătoare. Iată de ce.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În capitolul 13 din cartea pe care am publicat-o anul trecut, Călătorie la granițele gândirii, am vorbit pe larg despre de ce problema conștiinței este, cred, insolvabilă. Reiau acest subiect, cu câteva noi idei care, cred, completează argumentația.
Întâi, o să prezint pe scurt o abordare nouă prezentată într-un articol pe site-ul PsychologyToday de cercetătoarea Sharon Hewitt Rawlette. Apoi o să încerc să intru în profunzimile minții umane, adăugând, sper, câteva idei suplimentare cu privire la dificultățile sondării conștiinței.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Timpurile sunt de așa natură, că pe subiecte foarte importante și cu efecte pe termen lung, până și cei mai luminați spun public ce se așteaptă de la ei, nu ce gândesc.
• Cu cât un domeniu ne este mai străin, cu atât mai pregnant sentimentul că avem dreptate în opiniile (și în special criticile) noastre.
• Dacă nu ești deja anesteziat, ar trebui să simți o durere acută, observând că bunul-simț a devenit nerelevant și că orice idiot care persistă public va ajunge să aibă turme de adepți și simpatizanți.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
