Este unul dintre subiectele care mă interesează și pe marginea lui am mai scris câteva articole. Aprofundând acest subiect de-a lungul a mai multor ani, lucrurile sunt clare: timpul nu există, ceea ce face fizica cu atât mai interesantă și dă lumii un alt înțeles.
Pentru cei care nu au citit articolele anterioare pe acest subiect sunt convins că afirmația că timpul nu există este una excentrică ce nu merită luată în seamă, de vreme ce restul lumii pare că știe că timpul există, iar timpul este un element central în știință, de la măsurători la nivel atomic la calcule astronomice.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Dacă aș putea, aș obliga editurile să publice pe ultima copertă, alături de numele și poza autorului, vârsta la care autorul a scris cartea.
În funcție de domeniul cărții, vârsta spune suficient cât să reprezinte o informație utilă despre ce vei găsi în interior.
De asemenea, dată fiind importanța cardinală a traducătorului, pe coperta interioară a cărții aș obliga editurile să public date relevante despre traducător, precum: ce cărți a mai tradus din domeniu / din acel autor, ce pregătire are. Să știi limba engleză (doar) nu te califică deloc în a traduce practic... nimic de valoare.
Traducătorii ar trebui să fie staruri, din personaje din umbră. La limită, un traducător ar trebui să fie în stare să prezinte o carte pe care tocmai a tradus-o mai bine decât autorul însuși.
• Problema principală pare să fie nu că aceasta este una dintre cele mai calde veri înregistrate de om, ci că este una dintre cele mai răcoroase, raportat la anii ce vin.
Dar predicțiile despre viitor au fost mereu dificile. Peste o vreme vom putea spune cu încredere: „Era evident că...”, cum facem mereu, orice am crede astăzi.
• A lauda pe cineva este calea regala pentru a-i identifica limitele.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Nassim Nicholas Taleb, eseistul libanezo-american faimos în special pentru conceptul de „lebădă neagră”, este activ pe Twitter. Comentează diverse evenimente politice, periodic atacă diverse figuri politice sau literare și își testează propriile idei.
Mai jos am extras 15 dintre cele mai recente gânduri publicate pe contul de Twitter. Pentru fanii acestuia, la mijlocul lunii mai a.c. a menționat într-un mesaj că lucrează la o nouă carte: „The Lydian Stone”.
În urmă cu câteva luni am publicat un articol similar (idei exprimate pe Twitter), pe care-l puteți citi aici.
Dacă nu ați citit cărțile lui Taleb, o sinteză a acestora o puteți găsi pe scientia.ro, dând click pe tagul Nassim Nicholas Taleb.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Nu sunt un fan al ipotezei simulării. Mi se pare prea simplistă soluția la toate probleme noastre...
Dar dacă ar fi adevărat, ar fi interesant ca moartea să ne ofere măcar prilejul de a ști ce e dincolo, în lumea celor ce rulează simularea.
Aș fi curios să știu în ce măsură se potrivește fizica noastră cu conceptul de lume al creatorilor experimentului. Cât de mult „am ghicit” din planul original? Doar atât 😀
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Pentru oricine este atent la nuanțe, este limpede că există o diferență uriașă între sistemele, de orice fel, create de mintea omenească și sistemele create de natură.
Este în egală măsură fascinant și incredibil că nu putem înțelege și reproduce sistemele complexe create de natură.
• Ce spune despre noi ca specie că ne fascinează un trecut din care n-am vrea sa facem parte?
Cine ar vrea să trăiască în perioadele de sărăcie aproape generalizată, epidemii fără speranță și violență gratuită ale trecutului?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Faptul că uităm cât de extraordinare sunt religiile fără zei, precum budismul, mi se pare uluitor.
Câte invenții umane pot concura cu așa ceva?
Și, totuși, pe de-o parte, ideea este bine ferecată regional.
Pe de altă parte, mi se pare că sistemului îi lipsește piatra unghiulară, care să-i dea consistență.
• Religiile au fost și sunt idei atât de grandioase, că puțini reprezentanți s-au ridicat la nivelul lor. Și acesta este, cred, reproșul cel mai mare care li se poate aduce. Dar se putea altfel?
• Mă miră că faptul că marile religii au apărut cam în același timp nu a creat teorii ale conspirației.
Ar fi un bun argument și pentru teoria modernă conform căreia civilizația umană ar fi un experiment computerizat al unei civilizații mai avansate.
Citeam recent că instabilitatea vidului (câmpurile cuantice - particulele virtuale) ar fi chiar dovada că suntem într-o simulare de calculator. Dacă am trăi într-un televizor și am sonda „realitatea ultimă”, ne-am bloca în „dansul” sălbatic al tensiunilor din aparat, nu?
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• La cum arată presa astăzi, am sentimentul că a nu ști ce se spune prin ziare este un semn al bunei educații.
• Nu poți pretinde că ești om educat dacă te „lupți” cu toți agramații pe rețelele sociale, savurând „punerea la punct” a acestora, în aclamațiile altor agramați partizani. Este ca și cum, adult fiind, te-ai bate cu sugari și te-ai mai și bucura de victorie.
Cu cine îți măsori puterile - îți dezvăluie adevăratul caracter.
• Cea mai recentă degradare, degradarea ultimă, este pierderea rușinii omului în public.
Totul sub iluzia că orice ar spune, orice ar face, orice ar fi, grotescul prezenței sale se diluează în parte atunci când ajunge public; unii îl vor vedea așa cum este, alții însă îi vor înțelege urâțenia drept „cool”.
Sperând că este ceea nu este, omul devine vulgar dincolo de orice limită.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Legătura dintre disponibilitatea cunoașterii și răspândirea cunoașterii este foarte redusă.
• Un lucru extraordinar pe care fizicienii l-au observat despre natură, deși nu au nicio explicație, este că undele electromagnetice, în vid, și undele gravitaționale au aceeași vitează, c. Nu este nimic în cosmos care să ne dea vreo idee de ce ar trebui să fie așa. Practic, după ce Einstein a stabilit că nimic nu depășește viteza luminii în vid, nimic nu pare să îndrăznească să-l contrazică! Nici măcar undele gravitaționale.
Ideea care apare este că trebuie să fie un element comun sau o justificare comună pentru viteza identică a celor două tipuri de unde.
• Cumva, pe nedrept, fotonul a pierdut lupta pentru titlul de „particula lui Dumnezeu” cu mult mai obscurul, dar la fel de importantul, boson Higgs.
Fotonul a fost totuși „invocat” de Dumnezeu în faimoasa declamație biblică: „Să fie lumină!”.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Condiții gravitaționale diferite afectează modul în care ceasurile afișează timpul
În acest articol vreau să explorez o idee pe care am mai exprimat-o, pe scurt, și în alte articole, și anume vreau să vorbesc despre legătura dintre mecanisme de măsurare a timpului, precum ceasurile, și modul de funcționare al altor sisteme, cum ar fi o celulă a organismului uman.
Cu alte cuvinte, dacă un ceas indică timpul în mod diferit dacă-l mutăm într-un loc din univers care-i influențează funcționarea (cum ar fi o gravitație diferită), înseamnă asta că și corpul uman va funcționa diferit? Aceasta este presupunerea curentă din fizică și o vedem exploatată în filme precum Interstelar.
Dar este util, cred, de mers în profunzime și văzut care este esența unui ceas și ce înseamnă că acesta măsoară... timpul.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
O lume cu puțin umor
• Trăim într-o lume de oameni din ce în ce mai serioși. Iar când nu sunt serioși, spun bancuri proaste. Adesea, și fără talent.
Umorul contextual, care se conectează la aproape orice situație din viața de zi cu zi, a devenit o știință secretă, practicată de din ce în ce mai puțini.
Să fii serios, când nu e nepotrivit să faci o glumă, nu înseamnă doar o șansă ratată de a-ți face viața mai frumoasă, ci și un semn al degradării ca om.
Nimic nu ne bucură din bucuria altuia
• Cum spuneam în alte rânduri, nimănui nu-i pasă de fapt de suferința altuia. Și atunci când crezi că îți pare rău de cineva, îți pare rău, în fapt de tine. Când plângi moartea cuiva, plângi, în fapt, faptul că tu l-ai pierdut pe cel care a murit, că nu-ți mai poate fi util. Asta este natura umană.
La fel de valid este că nici nu ne putem bucura pentru succesele/ bucuriile altuia, atâta vreme cât nu avem sau percepem un beneficiu direct. De aceea sunt atât de plictisitori cei care se laudă pe sine cu diverse împliniri reale sau închipuite sau vorbesc despre apropiați care au făcut lucruri extraordinare. Nu ne interesează. Cel mult apare sentimentul invidiei.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Așteptând... sfârșitul lumii
• Lucrurile au tendința, în genere, de a fi la fel și mâine. Economia, situația politică, situație de securitate. Situația sanitară.
Până vine, mereu surprinzător, schimbarea. O criză economică, o schimbare radicală de putere, un război, un nou virus.
O superputere a minții noastre, inducția, care se bazează pe prezicerea viitorului pornind de la trecut, dar care are, desigur, un grad de incertitudine, ne expune inevitabil în fața schimbărilor radicale.
Probabil că și încălzirea globală este în aceeași paradigmă: ne tot așteptăm ca lucrurile să rămână la fel, până când vom constata siderați că schimbările lente ne-au adus într-un punct în care ororile generate de schimbările climatice sunt de neoprit. În această privință, practic nimeni nu face nimic semnificativ.
→ Citește și: Patru metode pentru a învăța să gândești cu propria minte
O uimitoare potriveală cosmică
• Un lucru care, de câte ori mi-l amintesc, mă stupefiază: satelitul natural al Terrei, Luna, este de 400 de ori mai mic decât Soarele și este de 400 de ori mai aproape de Terra decât acesta, ceea ce face ca atunci când Luna se situează între Terra și Soare să avem eclipsă de Soare.
Da, toată lumea știe de eclipse, dar cât de uimitor este că din toate combinațiile posibile cu privire la dimensiuni și distanțe, Luna este exact cât trebuie și exact unde trebuie pentru o eclipsă perfectă? Pare că cine a stabilit asta cu maximă atenție :)
Următoarea eclipsă totală de Soare va fi vizibilă în România pe 3 septembrie 2081. Sper că vom fi toți cei care știm de acest articol aici :)
Notă: diametrul Soarelui este de 1.400.000 km, cel al Lunii de 3.500 km.
→ Citește și: Cum arată, realmente, sistemul solar la scară (distanțele reale dintre planete, în raport cu Soarele)
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
În urmă cu puține zile, un filozof pe care-l urmăresc pe Twitter, Keith Frankish, vine cu următoarea provocare:
„Imaginați-vă că ați crede următoarele:
- oamenii dispun de moralitate.
- să fii moral, înseamnă să fii conștient.
- să fii conștient, trebuie să ai un suflet imaterial; apoi devii convins că oamenii nu au, în fapt, suflete imateriale.
La care dintre cele trei afirmații renunți?”
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
Cunoașteți opinia mea despre timp: este un concept uman. Timpul nu există în natură. Nu există un „lucru” exterior care să fie identificat drept „timp”. Timpul nu poate fi indicat ori/ și supus studiului nemijlocit.
Timpul pare a fi ceea ce indică ceasul, iar ceasul este un obiect uman, a cărui funcționare este determinată de măiestria făuritorului și influențele mediului înconjurător (gravitația, de pildă). Deși „timpul” este un instrument, fără îndoială, foarte folositor omului, acesta nu are o existență independentă, nu e ceva ce ține de alcătuirea lumii, nu este un ingredient al cosmosului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Tribalismul ne asigură mai multă putere și protecție în cadrul unui grup. Dar tendința individului de a aparține unui grup asigură o trăsătură nocivă grupului: membrii grupului ajung să aibă idei bizare, pe care aceștia le susțin oricum ar fi. Un exemplu ar fi partidele politice, unde persoane decente ajung să susțină persoane și idei/ politici bizare.
În plus, indiferent de obiectivele mari și declarate ale grupului, fără un mecanism independent de autocontrol, în timp se poate ajunge la un comportament intern ce intră deschis în conflict cu obiectivele declarate. Luați ca exemplu comportamentul Bisericii Catolice în cazurile de abuzuri asupra unor copii.
• Un aspect stupefiant al adepților determinismului și lipsei liberului-arbitru este acela că, în mod misterios, aceștia se așteaptă să ne convingă de adevărul lor, rezultat al unui efort intelectual îndelungat. Dar dacă suntem mașini, orice efort, orice pasiune, orice aparentă descoperire - sunt toate rezultatul implacabil al progresului mecanismului neîndurător și precis al universului. Iar orice efort de convingere este ridicol și inutil.
Dacă, de pildă, Robert Sapolsky într-adevăr crede că nu există liber-arbitru, în orice apariție publică ar trebui să-și înceapă discursul prin a spune: „Sunt astăzi în fața dvs pentru că nu se putea altfel. Universul, acest mecanism uriaș implacabil, m-a adus în acest punct. Am descoperit fără voia mea, căci nu am nicio libertate în ceea ce fac, că nu am liber-arbitru. Știu că nu aveți nici dvs liber-arbitru și că sunteți aici pentru că nu puteți fi altundeva. Știu că nu depinde de mine sau de dvs dacă mă credeți sau nu, pentru că fiecare lucru din acest univers este predeterminat și nimeni nu poate decide nimic. Scriu cărți, le promovez și mă folosesc de fondurile obținute pentru că nu am scăpare, pentru că așa este scris.”.
Dar nu face asta, nu? Cumva, trăiește totuși cu impresia (sau, cel puțin, se comportă ca atare) că e singurul cu liber-arbitru, dar noi ceilalți nu avem.
• Astăzi, practic nu prea pare să mai existe problemă omenească să nu fie rezolvată cu mindfulness...
Mi se pare la fel de miraculos ca intervenția divină în meciurile de fotbal din liga 1.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
• Unii oameni simt că viața nu este pur și simplu despre a trăi. Trebuie să fie despre altceva, trebuie să fie ceva mai mult.
Gândul se atenuează cu vârsta.
• Propria moralitate, cea pe care o exercităm în propriile acțiuni, o regăsim în evaluarea altora. De aceea lideri cu intenții și comportamente imorale sau ilegale ne lasă indiferenți pe prea mulți.
• Contraintuitiv, dacă-ți faci cunoscute scopurile, probabilitatea de a le îndeplini scade. Pare că, odată expuse, ne pierdem din vitalitate.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Jurnal de idei diverse
