Este un clișeu atunci când te întâlnești cu persoane care au 100 sau 110  ani să le întrebi: „Ce ai făcut ca să trăiești atât de mult?”.

Inevitabil va apărea un răspuns interesant și neașteptat. Pește și cartofi în fiecare vineri. Bea un pahar de tărie în fiecare zi. Șuncă la micul-dejun. Vin și ciocolată.

În fapt, aceasta este o întrebare relativ lipsită de sens, care nu ne ajută să înțelegem de ce anumiți oameni trăiesc mult. 

Permiteți-mi să încerc să explic de ce, prin intermediul unor clădiri frumoase, piloți de luptă și statistici.

Avioanele care nu s-au întors...

În cel De-al Doilea Război Mondial, statisticienii Aliați și-au folosit abilitățile pentru a minimiza numărul de bombardiere doborâte de focul inamicului. Prin studierea tiparelor de lovire a bombardierelor care se întorc de la acțiune, se pot întocmi hărți ale părților cel mai frecvent deteriorate în luptă ale avioanelor, astfel încât în aceste zone să poată fi întărite. Destul de simplu, nu? 

Apoi apare statisticianul Abraham Wald, care argumentează exact opusul. Avioanele pe care le studiază sunt cele care s-au întors din luptă cu pagube mari, dar cum rămâne cu cele care nu s-au întors?

Wald a susținut că armura trebuia adăugată în acele locuri nedeteriorate la avioanele care se întorceau din luptă, deoarece orice avion lovit în aceste zone nedeteriorate a fost doborât, fără a mai fi revenit pentru a fi analizat.

Biasul (predispoziția) supraviețuitorului

Acest fenomen este cunoscut sub numele de „biasul supraviețuitorului”, o predispoziție cognitivă apărută ca urmare a luării în calcul doar a celor care sunt în preajmă (care au „reușit”), ignorându-i pe cei care nu au „supraviețuit”.

Puteți duce aceste exemple la absurd. Imaginați-vă un grup de 100 de oameni care au fumat toată viața. Mulți dintre fumători ar muri la diverse vârste de cancer, boli pulmonare sau boli de inimă, dar unul sau doi ar putea sfida probabilitățile și ar putea trăi până la 100 de ani.

Acum imaginați-vă jurnalistul îndrăzneț intervievându-l pe norocosul ajuns la 100 de ani cu întrebarea clasică: „Care este secretul ajungerii la această vârstă?”. „Fumez un pachet pe zi!”, va spune centenarul.

Pare evident, dar biasul supraviețuitorului este prezent peste tot în societate.

Cu toții ne putem gândi la un actor sau un antreprenor celebru care a reușit în ciuda dificultăților, care a muncit din greu, a crezut în el însuși și într-o zi a reușit. Dar nu citim sau auzim niciodată despre cei care au încercat, au dat totul și nu au reușit niciodată.

Nu este o poveste bună în media. Dar acest lucru creează un bias. Auzim în primul rând de succese, niciodată de eșecuri. 

Biasul supraviețuitorului în arhitectură, finanțe șamd

Acest bias se aplică percepțiilor noastre despre arhitectură (mai ales clădirile mari dintr-o anumită perioadă „supraviețuiesc”), finanțelor (auzim adesea exemple de oameni care au reușit în investiții riscante, cei care eșuează nu vând cărți sau planuri de autoajutorare) și planurilor de carieră („Dacă muncești din greu și renunți acum la facultate, poți fi un sportiv de succes ca mine”, spun cei care au reușit).

Un al treilea factor?

Lucrez cu o varietate de persoane în vârstă, inclusiv cu persoane care au ajuns până la vârste avansate. 

În prezent, studiem persoane de peste 65 de ani care și-au menținut niveluri neobișnuit de ridicate de practicare a exercițiilor fizice și au o sănătate excelentă.

Sunt exemple de oameni în vârstă mai rapizi, mai în formă și mai puternici decât mine, în ciuda faptului că au aproape de două ori vârsta mea.

Deși știm că practicarea de exerciții fizice pe tot parcursul vieții este asociată cu sănătatea lor neobișnuit de bună până la vârsta mai înaintată, încă nu putem spune direct că există o relație cauzală.

S-ar putea ca oamenii foarte activi să fie protejați împotriva bolilor cronice precum cancerul, diabetul și bolile de inimă. Dar s-ar putea, de asemenea, ca acești oameni să fie încă activi până la vârsta înaintată, deoarece nu au fost afectați de cancer, diabet sau boli de inimă mai devreme în viața lor.

În schimb, ar putea exista un al treilea factor pe care nu l-am identificat încă la acești oameni, care să îi mențină sănătoși și activi.

Pentru claritate, există lucruri pe care oamenii de știință ca mine le vor spune într-un limbaj științific cu atenție, care probabil vă vor ajuta să trăiți mai mult. A fi activ din punct de vedere fizic, a nu mânca prea mult și a nu fuma sunt toate pe această listă, împreună cu o perspectivă pozitivă asupra vieții și, desigur, alegerea părinților și bunicilor potriviți :).

Corelația nu înseamnă cauzalitate. Acest aspect este transmis fără încetare studenților, pentru că așa funcționează creierul nostru: vedem un tipar stabilit de două variabile și presupunem că sunt legate cauzal într-un fel. 

Dar adesea, la fel ca în cazul biasului supraviețuitorului, nu ne uităm la toate datele și, prin urmare, găsim tipare acolo unde nu există.

Autorul, Bradley Elliott, este lector principal în fiziologie la Universitatea Westminster
Traducere după Why you should never take nutrition advice from a centenarian
Imaginea - creată cu IA.

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.