„De-a dacii și romanii. O introducere în istoria limbii și etnogenezei românilor” este o carte publicată în 2023 de Dan Alexe, scriitor, lingvist, cineast și jurnalist român. 

În esență, cartea vine cu o teorie nouă cu privire la unde și cum s-a format poporul român, care nu se potrivește deloc cu teoria standard. Teoria standard, dacă nu sunteți deja familiarizați cu ea, deși cel mai probabil sunteți, poate fi citită, în rezumat, aici.

Ce teorie propune Dan Alexe?

Românii nu s-ar trage deloc din daci! 
Strămoșii românilor ar fi fost locuitorii latinizați ai Balcanilor de la sud de Dunăre
Populația proto-română ar fi fost situată undeva dincolo de Alpii Dinarici și coasta Adriaticii, unde se vorbea un dialect latin din care a rezultat limba dalmată (limbă dispărută). Mai precis, ar fi vorba despre platourile din sudul Bosniei, Kosovo și Macedoniei de Nord de astăzi. 

Ca fapt divers, pe timpul unei călătorii prin Republica Srpska din Bosnia și Herțegovina am observat, pe un panou stradal, că există o zonă numită „Romanija”, care se pare că este un ținut locuit în trecut de vlahi. Există chiar și un bar, Rumanski Bar, într-o curbă a drumului, cu o foarte frumoasă vedere. În perioada 1991-1992 a existat chiar și o regiunea sârbă autonomă numită Romanija. Bosnia și Herțegovina conține și astăzi un amestec interesant de populații, fiind formată din bosniaci (musulmani), sârbi (ortodocși, care locuiesc preponderent în R. Srpska) și croați (catolici).
Dar să revenim la români...

Românii și aromânii (românii care au rămas la sud de Dunăre), vorbind o limbă neo-romanică, ar fi descendenții populațiilor balcanice latinizate anterior în Balcani, procesul asimilării începând în sec. I î.e.n., cum se întâmplase și în Galia sau Iberia, unde se vorbesc astăzi limbi romanice (Franța și Spania-Portugalia). 

Dar, cândva, nu știm când, că nu dispunem de date, strămoșii (a)românilor, în bună parte, s-ar fi mutat în Transilvania.
O explicație cu privire la această migrație către Ardeal a proto-românilor ar putea fi primul țarat bulgar, 681-1018. Pe timpul conflictului dintre țarat și avarii din Panonia, grupuri de proto-români, parte din armată, s-ar fi putut așeza în Transilvania.

După ce mongolii s-au retras (în 1242 mongolii se retrag, în cea mai mare parte, din Europa, auzind de moartea Marelui Han (1227)), grupuri de români, în asociere cu regatul maghiar, ar fi migrat din Transilvania către Moldova și Muntenia (ceea ce este reținut de istorici drept „descălecate”), ținuturi pustiite și oricum puțin locuite. 

Această ipoteză ar fi sprijinită de uniformitatea inexplicabilă a românei din cele trei zone mari istorice românești: Ardealul, Moldova și Țara Românească.

În fapt, și asta-i va surprinde pe mulți, pornind de la constatarea că albaneza este mai puțin latinizată decât româna, ar rezulta că dacii sunt strămoșii albanezilor, nu ai românilor! 

Faptul că albanezii vin din Dacia romană ar fi demonstrat și de lipsa oricăror urme ale influenței grecilor asupra albanezei, cele două limbi, greacă și albaneză nefiind în contact, dată fiind distanța mare.

Albanezii ar fi coborât la sud de Dunăre cu administrația romană și armata în anul 271, când a avut loc ceea ce este cunoscut drept „retragerea aureliană”.

Ca urmare a acestei mutări a albanezilor către sud de Dunăre, cele două populații, albaneză și cea proto-română, au început să trăiască în proximitate, cele două limbi influențându-se reciproc. Ulterior, în sec. VI e.n., slavii au coborând în Balcani, interacționând cu cele două populații.  

Aceasta este, în esență, teoria lui Dan Alexe. Dacă citiți doar cele mai sus, poate nu pare foarte convingătoare. Dar autorul prezintă multiple analize lingvistice pe parcursul cărții care-i susțin teoria.

Impresia mea, după o lectură rapidă, este că argumentația nu este foarte convingătoare, dar, în fond, nicio teorie cu privire la formarea poporului român nu este.
Cartea a primit o recenzie (destul de critică) din partea lui Alexandru Berzovan, doctor în istorie veche, arheolog debutant în Registrul Național al Arheologilor. 

O introducere cu privire la teoria sa o prezintă chiar Dan Alexe pe blogul său.

În continuare o să spicuiesc acele aspecte din carte care fundamentează teoria autorului, precum și diverse afirmații care mi-au atras atenția.

+ Dacii și geții erau cel mai probabil confederații tribale, denumiți astfel de alții, nu de ei înșiși. Se citeau „daki”, în latină, și „ghetai”, în greacă.

+ Nu există nicio continuitate între daco-geții antici și români.
Românii sunt descendenții latinofonilor din Balcani, a căror limbă, atestată din 1521 (Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung), s-a format în centrul Peninsulei Balcanice, în simobioză cu albaneza, cele două limbi, fuzionate gramatical, influențând ulterior slava balcanică.

+ Ritualul religios al românofonilor a fost influențat profund de slavi.

+ Româna, care s-a format în Transilvania, după migrarea grupurilor de proto-români acolo, este un dialect al aromânei, limbă rămasă în locurile de origine din Balcani.

+ Limba română este o limbă balcanică, înrudită strâns în special cu albaneza, nu doar prin lexic, deși fondul lexical latin al românei este comun în bună parte cu al albanezei, ci în special prin similaritățile din punct de vedere sintactic, structural și tipologic. Identitatea structurală și tipologică nu există doar între română și albaneză însă, ci și cu alte limbi balcanice, preucm bulgaro-macedoneana și, în mai mică măsură, sârba (în special dialectul „Torlak”).

+ Vorbitori de română au venit din Ardeal, apoi din Maramureș, și au colozinat întâi Muntenia (denumirea vine de la faptul că veneau de peste munte), apoi Moldova.

+ Când apare în scris, în sec. XVI (Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung), româna are o surprinzătoarea uniformitate, deși era vorbită pe un teritoriu mult mai mare decât albaneza, care a rămas însă fărâmițată dialectal.

+ Două posibilități pentru ajungerea vorbitorilor de română în Ardeal, din Balcani: a. prin intermediul țaratului bulgar (618-1018), care a fost în conflict cu avarii pentru controlul Transilvaniei (ocazie pentru populații proto-române de a se așeza în zonă) sau b. prin încurajarea așezării pro-românilor în Ardea chiar de către regii maghiari, care au adus acolo și germani și sași după 1141. În 1210 regele maghiar Andrei II trimitea în sprijinul bulgarilor, care luptau împotriva unei căpetenii cumane, un contingent militar care conținea și vlahi.

+ Recent arheologii cu început să înțeleagă că fără o cooperare cu lingvistica rezultatele lor duc adesea la concluzii false.

+ Albaneza descinde cel mai probabil din limba dacilor, căci în doar 160 de ocupație romană latinizarea limbii nu s-a putut face complet.

+ Vladimir vine de la Vladi-mir, „stăpânul lumii” sau „stăpânul păcii”.

+ (A)românii aveau să influențeze, împreună cu albanezii, slava balcanică. Asta explică de ce româna are afinități mai mari cu meglenita decât cu aromâna (n.n. meglenita sau Meglenoromâna este considerată de cei mai mulți lingviști un dialect al limbii române, pe lângă cel dacoromân, cel aromân și cel istroromân. Meglenoromâna mai era vorbită în 2014 de aproximativ 2.800 de persoane care își spun vlaș sau machidoni).

+ Românofonii, cu liturghia lor slavonă şi alfabetul chirilic, nu au putut trăi în Ardeal înainte de creştinarea slavilor balcanici, care s-a petrecut după anul 800. 

+ Masivul fond slav al românei nu arată nici o influență nordică demnă de menționat, nici o urmă de contact cu rutena, ucraineana şi în nici un caz cu rusa. Biserica română s-a slavizat în Bulgaria de cultură bizantină, iar nu în afara ei.

+ Populaţia Daciei romane(Transilvania, Banatul şi Oltenia de astăzi) ar fi fost de circa
o jumătate de milion de oameni, așadar înainte de retragerea aureliană. În câmpia Bărăganului şi pe platourile Moldovei, lipsite de drumuri şi de localităţi permanente, se întindeau, în vremea Daciei Romane, vaste zone nelocuite, împădurite și necultivate. 

+ în 1824, consulul general al Franţei la Bucureşti W Wilkinson nota: „cafeaua, zahărul, piperul, romul, lămâile, portocalele şi vinurile străine sunt principalele articole importate în ţările române”.

+ Alaric, regele vizigoților, care a jefuit Roma în anul 500 s-a născut pe Insula Peuce din Delta Dunării, pe atunci țara goților.

+ Influența românei și a albanezei asupra slavei din zona centrală și sudică a Balcanilor a fost atât de profundă, că structural bulgaro-macedoneana nu mai poate fi considerată, tipologic, o limbă slavă.

+ Româna și albaneza şi-au creat o sintaxă şi tipologie (mecanisme gramaticale) unice, care nu corespund câtuşi de puţin limbilor romanice occidentale. 

+ Limbile germanice vestice folosesc termenul man, mann, om, pentru a forma construcţii verbale impersonale: mann sagt, „se spune”, construcţie vie şi astăzi în germană sau în dialectele flamande. Construcția a fost imitată în franceză, unde mann a fost înlocuit prin homme, desigur, dar scris de-a lungul timpurilor on, de unde expresia franceză modernă on dit, „se spune”.

+ Nu există însă nicio continuitate între orașul Cluj și denumirea adăugată abuziv de comuniştii lui Ceauşescu, pe baza unui program naţionalist de „dacizare”: Napoca. Nu s-a numit Clujul niciodată Napoca în istorie.

+ Nu a existat niciodată un „stat dac centralizat", lucru imposibil în absenţa unui sistem de scriere şi contabilitate şi a unei limbi comune.

+ Nu ştim nimic despre identitatea lingvistică a acelui mitic popor pe care îl numim alternativ dac/get/trac, dar este imposibil ca ei să fi vorbit o limbă comună.

+ Limba nu este influențată de geografie, dar geografia poate asigura, poate menține sau favoriza diversitatea lingvistică.
Munții, zone de refugiu, fac ca limbi diferite să se mențină una lângă alta, în văi sau pe platouri cu căi de comunicare limitate între ele.
În schimb, câmpiile, zonele de stepă, care sunt zone de expansiune, sunt în genere ocupate de o singură familie de limbi, deseori o singură limbă.

+ De-a lungul istoriei, încă din Neolitic, stepa vest-asiatică ce se întinde până la Carpați a fost dominată de o singură familie de limbi sau o singură limbă venită din Asia centrală.

+ Succesiunea stăpânilor stepei:
- primul val, al indo-europenilor, începând cu mileniul IV î.e.n., care au colonizat Europa și au dat naștere la marile familii lingvistice: italicii, celții, germanicii, balto-slavii etc.
- apoi, mileniul I î.e.n., a venit valul iranian (sciții și sarmații), care au dominat stepa pentru 2.000 de ani.
- iranienilor le-a urmat valul turcic (cumanii, hazarii etc.), val final, care dă și astăzi caracterul distinct al Asiei Centrale și al stepei din nordul Caucazului.

+ În Daghestan, caz unic, sunt aproape 30 de limbi recunoscute oficial, fiecare cu dialectele ei.

+ În Europa, exemplul cel mai grăitor de zonă de refugiu sunt munţii Pirinei, în care o masivă populaţie non-indo-europeană, bascii, a rămas cu limba sa exotică încă din Neolitic, deşi teritoriul pe care este vorbită astăzi s-a restrâns în epoca istorică. 

+ Leagănul indo-europenilor nu poate să fi fost decât în sudul Caucazului, în răsăritul Anatoliei de astăzi. Demonstraţia era simplă: limbile pre-indo-europene din Europa nu au genuri gramaticale. Nici basca, nici limbile finice şi lapona din nord, nici măcar etrusca vorbită în Antichitate în Italia de azi, în Toscana, nu posedau genuri gramaticale. Ipoteza naşterii, în vecinătatea lor, a unor limbi cu complicatul mecanism al celor trei genuri gramaticale şi cu flexiune internă cum sunt cele indo-europene e neverosimilă. Indo-europeana trebuie să se fi format în vecinătatea limbilor semitice si caucaziene, atât de nord, cât şi de sud. 

+ Este probabil ca strămoşii populaţiilor pe care le numim „daci" şi „traci" să fi ajuns în locurile în care îi găsim în timpurile istorice venind, în urmă cu trei milenii, pe la nordul Mării Negre. Asta explică şi de ce ele erau limbi de tip satem, precum limbile slave si cele iraniene. Am avea de-a face acolo, asadar, cu un continuum lingvistic. 

Herodot menționează geții într-un singur loc în Istorii, pe care-i situează la sud de Dunăre și numește trib tracic. Dacii nu apar la Herodot.
Despre traci Herodot mai spune că își vindeau copiii și își lăsau fetele să aibă relații intime cu oricine.

+ Numele de râuri nu sunt mai niciodată schimbate de cuceritori sau nou-veniți.
Mai toate hidronimele din Muntenia-Moldova sunt slave: Ialomița, Dâmbovița, Bistrița, Râmnic, Cernavodă etc. Asta arată că proto-românii au înlocuit o populație slavă, ce care a venit dinspre nord și a coborât în Balcani.

+ Râmnic vine de la Rîbnik, de la rîba, pește.

+ Strabon, 64 îen - 23 en, scrie pentru prima oară că dacii și geții vorbeau aceeași limbă.

+ Iustiniu, care a trăit imediat după Strabon, menționează, fără context, în cartea sa Istoria că „dacii erau din neamul geților”.

+ Appian repetă că „geții de la nord de Dunăre erau numiți daci”, rezultând că geții trăiacu la sud de Dunăre, doar dacii la nord.

+ Cassius Dio îi menționează pe daci ca sclavi și gladiatori la Roma și spune despre ei că sunt de neam tracic, deși spune și că ar putea fi o ramură a geților, locuiau pe ambele maluri ale Istrului și proveneau din munții Rodopi (sudul Bulgariei de azi), de unde s-au extins în nord.

+ Ptolemeu menționează dacii și munții Carpați și spune că fluviul Tyras (Nistrul) separă dacii de sciți.

+ Tabula Peutingeriana este o hartă deformată romană, singura ajunsă la noi, deși într-o copie târzie. Pe această hartă „veneti” (slavii) sunt reprezentați pe teritoriul de azi al Munteniei și în Moldova. Abia în jurul de anul 600 slavii au început să treacă Dunărea către sud.

+ Ovidiu, exilat de împăratul român în orașul grec Tomis (Constanța), fără să știm astăzi motivul, menționa geții în scrisorile lui către Cornelius Severus („din ținutul geților netunși”). 
Ovidiu: „Trăiesc printre barbari, înconjurat de sarmați, oameni sălbatici, iar besii și geții, nume nedemne de mintea mea, sunt ținuți dincolo de Istru când bate câmpul cald”. 
Dobrogea de azi era atunci Scythia Minor (Scitia Mică).

+ Numele orașului Iași vine de la tribul scit sau sarmat al „iassilor”.

+ Despre gepizii (posibil germanici) și avarii (posibil neam turcic) care au rămas sute de ani prin teritoriul României de azi nu știm nimic cu certitudine. Nici despre huni și limba lor nu știm nimic.

+ După „mileniul de tăcere”, românii apar de peste munte, din Ardeal, vorbind o limbă balcanică.

+ Cu puțin înainte și după retragerea aureliană, goții se instalează la nord de Dunăre, până-n Deltă, unde rămân până-n secolul V, când se instalează masiv slavii. 
Romanii au creat o nouă provincie la sud de Dunăre, denumită tot Dacia.
Este inexplicabil de ce româna nu prezintă influențe ale limbii germanice, dacă românii ar fi locuit cu goții. Explicația este: românii, latinizați de secole, trăiau în Balcani, alături de cei care coborâseră din Dacia din nordul Dunării (proto-albanezii).

+ Avem un mileniu de „tăcere” cvasi-totală, între sec. III și XIII, cazul Daciei abandonate fiind similar cu cel al Britaniei, unde latinizarea a fost tot superficială.

+ După venirea goților, fosta Dacia s-a numit Gothia, apoi, după venirea vizigoților, Scythia, iar apoi, după huni și căderea Imperiului Roman de Apus, s-a numit Gepidia.

+ De la goți ne-a rămas tezaurul de la Pietroasa.
Aceștia aveau Biblia tradusă în limba lor (Biblia lui Wulfila) la anul 400, cu 1000 de ani înainte de primul text românesc - Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung 1521.

+ Explicația că proto-românii s-au retras în munți timpi de secole, pe timpul invaziilor, este o absurditate, pentru că, printre altele, nu avem așezări atestate arheologic, fortărețe și drumuri, iar Carpații nu pot fi străbătuți la picior.

+ După slavi, au coborât în Balcani bulgarii turcofoni. Bulgarii și cumanii vorbeau limbi apropiate și reciproc inteligibile.

+ Cumanii, cel mai probabil, rarefiați după distrugerile mongole, au fost asimilați de românii care au „descălecat” din Ardeal, înființând Valahia și Moldova.

+ Gesta Hungarorum - Faptele ungurilor - cronica notarului anonim al regelui Bela III al Ungariei, 1172-1196, menționează existența unor vlahi în sec. IX în Transilvania (Terra Ultrasilvana).

+ Cronica lui nestor, scrisă în slavonă în sec. XII, menționează vlahii și Țara Vlahilor undeva lângă Pannonia.

+ Eliade a inventat în „De la Zamolxis la Genghis Han” o inexistentă mitologie a lupului.

+ Mulți oameni cred că Ștefan cel Mare chiar a spus „Căci Moldova nu e a mea, nu e a voastră, ci e a urmașilor urmașilor voștri”.

+ Trebuie făcută o distincție între limbă și etnie. Românii sunt cei care vorbesc româna, identitatea biologică trebuind a ne fi indiferentă, dat fiind diversitatea de etnii pe care ne-o transmit numele: Gherman, Neamțu, Ceaușu, Rusu șamd.

+++ sfârșit +++

Write comments...
symbols left.
Ești vizitator ( Sign Up ? )
ori postează ca „vizitator”
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.
  • This commment is unpublished.
    Vizitatorul · 17 days ago
    Omul e simpatic, dar nu pricep care e problema lui cu Napoca. Ce daca nu a existat continuitate intre castrul roman si orasul actual? De ce nu am alatura cele doua particule in numele actual, atata vreme cat dpdv geografic e acelasi loc? Explica mai detaliat ce si cum?