• Nu sunt un fan al ipotezei simulării. Mi se pare prea simplistă soluția la toate probleme noastre...
Dar dacă ar fi adevărat, ar fi interesant ca moartea să ne ofere măcar prilejul de a ști ce e dincolo, în lumea celor ce rulează simularea.
Aș fi curios să știu în ce măsură se potrivește fizica noastră cu conceptul de lume al creatorilor experimentului. Cât de mult „am ghicit” din planul original? Doar atât 😀
• Contopirea spațiului cu timpul în teoria relativității face conceptul de timp un simplu element teoretic, fără nicio legătură cu experiența noastră de zi cu zi. Și asta nu înseamnă deloc mai „real”, ci duce „timpul” în zona incomprehensibilității definitive. Și totul în contextul în care oricum conceptul de timp clasic prezintă probleme insurmontabile de înțelegere.
• Rațiunea nu rezolvă problemele ultime ale omului.
Credința înseamnă să crezi în ceva ce nu poți vedea și demonstra.
Rațiunea nu intră în contradicție cu credința, pentru că este nevoită să se oprească exact acolo unde începe credința, la granița dintre ce știm și ce nu putem ști.
• Disputa dintre religie și știință a avut multe fire, dar, în esență, este vorba despre faptul că știința propune o altă cosmologie, una care elimină divinitatea.
Paradoxal este însă că, în fapt, și știința se oprește într-un punct, acum numit Big Bang, de unde nu se vede mai departe.
În final, prin provizoratul continuu, știința nu poate elimina definitiv ideea de demiurg, în timp ce religia, ca întotdeauna, nu poate dovedi existența lui Dumnezeu.
• Orice operă mare aș citi, în traducere, ori de câte ori textul pare dificil, nu pot să nu mă gândesc la amprenta pe care și-o pune traducătorul.
Astăzi se traduce atât de prost, că ar trebui să existe un registru național cu traducătorii de valoare. Iar regula de bază ar trebui să fie: nu cumperi o carte doar după autor, ci (în primul rând) după traducător.
• Nu poți să nu observi în jur lipsa de disciplină, lipsa de politețe, lipsa de bun-simț și de bun-gust.
Acestea sunt tot mai pregnante în public pe măsură ce dispare pretenția ca decența să primeze.
• Multe situații istorice par tolerabile, până ajungi să cunoști detaliile.
• „Aspirația către cunoaștere ține de natura umană”. Așa-și începe Aristotel cartea Metafizica.
Nu cred că se aplică celor mai mulți dintre noi...
• Cele trei căi de a-ți maximiza șansele de a trăi o viață lungă și sănătoasă: un regim alimentar echilibrat, activitate fizică regulată și un somn de calitate.
Plictisitor...
Așteptăm totuși o pastilă minune!
• În timp ce adepții teoriilor conspiraționiste cred că, prin opiniile bizare, ies de sub tutela puterii, în fapt tot comportamentul lor este un indicator al mentalității de sclav, de inși lipsiți de importanță și putere, care pot doar „interpreta” într-o cheie excentrică presupuse acțiuni ale celor care, aparent sau real, dețin puterea.
• Toleranța într-o societate trebuie să se oprească acolo unde doar imbecilii mai cred că trebuie aplicată.
A fi tolerant față de orice se transformă inevitabil în intoleranță față de bun-simț și normalitate.
• În toată istoria poți observa cum mulți dintre cei mai degradați dintre noi, criminali, corupți, imorali - se străduiesc să se decupleze de propriile acte și să se identifice doar prin anumite acțiuni, care-i prezintă în proprii ochi și, uneori, ai publicului, ca ființe decente.
Arhitectul Holocaustului, Heinrich Himmler, avea drept carte favorită „Bhagavad Gita”, care, printre altele, sugerează să nu te identifici cu actele tale.
La fel, diverși bogați de azi donează către biserici, după ce pentru lungi perioade au înșelat statul prin neplata impozitelor ori aranjamente cu alți corupți.
• Într-una dintre conferințele pe care le-a susținut aproape de finalul vieții, filozoful german Georg Wilhelm Friedrich Hegel spunea că „Experiența și istoria ne învață că națiunile și guvernele nu au învățat nimic din istorie și nu au acționat niciodată în acord cu învățămintele pe care le-ar fi putut extrage din aceasta”.
Dar Hegel nu înțelegea natura umană...
De regulă această maximă circulă în varianta sa prescurtată: „Învățăm din istorie că nu am învățat nimic din istorie”. Afirmația exactă a lui Hegel, după cum puteți observa, este mai nuanțată.
• Se întâmplă că lucrurile importante din viață sunt simple atunci când e vorba să le explici altuia.
• Nu cunosc altă formă de creativitate și originalitate decât cea care decurge ca reacție la întâlnirea cu diverse idei/ opere care te interesează și inspiră, indiferent de domeniu. Această idee nu este o excepție.
• În Rusia, dacă ai intenția să te înrolezi în armata aflată în plină agresiune a unui alt stat, ai putea face o infracțiune majoră, după care te poți înrola liniștit, fără a fi pedepsit.
Practic intenția de a te înrola îți șterge cu buretele (aproape) orice infracțiune.
Asta în timp ce, sub conducerea unui criminal de război, te pregătești pentru o altă infracțiune, uciderea unor nevinovați pe front.
• Nimic, oricât de abominabil, nu mai pare inacceptabil dacă se întâmplă suficient de des.
