Se vorbește mult despre război în aceste zile, pe bună dreptate. Un termen care pur și simplu zgârie urechile și e prezent adesea în discursul public este „postură”. Sună rău, formulările sunt confuze și ar trebui renunțat la el, de dragul limbi române.
Iată câteva exprimări recente:
· „Trebuie să restructurăm postura NATO”.
· „Postura noastră trebuie să includă mai multe forțe și mai multe echipamente și resurse”.
· „... consolidarea posturii de descurajare şi apărare colectivă”.
Care e problema cu „postură”?
Ca în multe alte cazuri, problema constă în preluarea unui termen din limba engleză, „posture”, și introducerii lui în discurs, fără a fi prea clar pentru cei implicați în discuție ce înseamnă, în fapt, acest cuvânt. În dicționarele limbii române nu veți găsi vreun ajutor.
În engleză, „military posture” se referă la capacitatea unor trupe, din punct de vedere al personalului și al tehnicii de luptă, de a duce un război.
Bun, și de ce să nu luăm termenul și să-l introducem în limba română pur și simplu? Nu am mai făcut-o și în alte cazuri?
În primul rând, pentru că sună penibil. Formulările care includ „postură” sunt artificiale și ridicole.
În al doilea rând, pentru că există cuvinte în limba română care exprimă într-un mod inteligibil ideea pe care se chinuie să o transmită cei care vorbesc despre „postură” într-un context militar.
Cum să spunem, atunci? Putem vorbi despre „prezența NATO / trupelor”, de „capacitatea de luptă”, de „poziționarea trupelor”, de „capacitatea combativă” , de „capacitatea militară”, de „puterea militară”, de „profilul militar” șamd. Depinde de context.
Nu există nimic care să nu poată fi exprimat într-un limbaj elevat, militar, fără a utiliza un termen care nu transmite niciun înțeles către vorbitorul obișnuit de limbă română (adică neobișnuit cu terminologia militară în limba engleză).
Așadar, „postură” este un barbarism inutil, care doar strică discursul public. Încă ne putem baza pe limba română atunci când ne chinuim să vorbim română.
Conform DEX (2009):
POSTÚRĂ, posturi, s. f. 1. Situație în care se află cineva la un moment dat. 2. (Rar) Ținută, poziție a corpului. – Din fr. posture.
via dexonline.ro
