Despre subiectul infidelității am mai scris un articol în urmă cu câteva luni, în care am prezentat principalele motive ale infidelității.
Un studiu recent (poate fi citit integral, gratuit (eng.)), publicat în Archives of Sexual Behavior, vine cu câteva concluzii interesant, pe care le prezint, succint, mai jos:
- deși în cărți, filme și emisiuni TV se prezintă oameni care, pe fondul infidelității lor, s-ar confrunta cu o vină morală intensă, studiul arată că în lumea reală nu se întâmplă așa ceva, cei implicați în aventuri fiind, în genere, lipsiți de sentimentul vinei.
- mai mult, cei implicați în acte de infidelitate au informat că sunt împliniți din punct de vedere emoțional și sexual.
- împotriva opiniei comune, infidelitatea nu este neapărat rezultatul unor probleme în relația cu partenerul, ci rezultat al căutării noutății, unor experiențe sexuale inedite ori al unui angajament scăzut față de partenerul de viață.
- principala motivație pentru implicarea într-o relație extraconjugală menționată de cei chestionați a fost insatisfacția sexuală. Alte motivații: angajament scăzut în relație, dorința de libertate și independență și dorința de varietate în privința partenerilor intimi. Motive precum: lipsa iubirii față de partenerul principal, ura față de acesta ori faptul că s-ar simți neglijați - au fost rar menționate.
Concluziile studiului (în original):
• We found that participants generally reported eagerness for extradyadic experiences, most of which were in the context of monogamous/exclusive relationships.
• Participants sought affairs despite strong feelings of love for their primary partners/spouses.
Yet, participants also reported a high degree of physical and emotional pleasure with their affairs and low levels of regret.
• We observe that people tend to struggle with moral consistency in intimate contexts in the sense that they endorse values that would ostensibly prohibit infidelity, while also engaging in infidelity themselves.
Sursa: Archives of Sexual Behavior
