În primăvara acestuia an am citit o serie de nuvele de Franz Kafka. Cred că nuvela „O dare de seamă pentru o academie” poate fi citită astăzi ca o cheie surprinzător de potrivită pentru felul în care oamenii reacționează la inteligența artificială. Nu pentru că Kafka ar fi anticipat chatboții sau calculatoarele, ci pentru că a înțeles ceva mai profund: omul este vulnerabil în fața imitării convingătoare a omenescului.
Când o entitate neumană vorbește ca noi, răspunde ca noi, adoptă gesturile noastre simbolice și intră în formele noastre instituționale de comunicare, tindem să-i atribuim mai mult decât vedem de fapt. Tindem să confundăm performanța cu viața interioară, comportamentul cu conștiința, fluența cu înțelegerea.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Franz Kafka s-a născut la 3 iulie 1883, la Praga, pe atunci parte a Imperiului Austro-Ungar, într-o familie evreiască de limbă germană. A murit la 3 iunie 1924, la Kierling, lângă Viena, la doar 40 de ani. În timpul vieții a publicat puțin și a rămas un autor cunoscut mai ales în cercuri literare restrânse. Faima mondială avea să vină abia după moarte, când prietenul său Max Brod a refuzat să-i îndeplinească dorința de a-i distruge manuscrisele.
Opera lui Kafka este relativ restrânsă, dar influența ei a devenit uriașă. Printre textele cele mai cunoscute se află nuvela „Metamorfoza”, povestirile „Verdictul”, „Colonia penitenciară” și „Un artist al foamei”, precum și romanele neterminate „Procesul”, „Castelul” și „America”. În aceste scrieri apar teme care au devenit inseparabile de numele său: vinovăția fără cauză limpede, autoritatea inaccesibilă, birocrația opacă, spaima de corp, însingurarea și sentimentul că omul este judecat de mecanisme pe care nu le poate înțelege.
Dar Kafka nu poate fi redus la imaginea unui vizionar sumbru, închis într-o cameră și rupt de lume. Ampla biografie în trei volume a lui Reiner Stach, Kafka. Die Biographie, îl arată ca pe un om prins în tensiunile epocii sale: funcționar într-o instituție modernă, fiu dominat de un tată autoritar, evreu germanofon într-o Pragă cehă, scriitor nocturn, logodnic ezitant, bolnav lucid și, în același timp, un om intens preocupat de felul în care trăia.
Kafka nu era, așadar, doar un scriitor slab, anxios și nocturn, ci și un om foarte prins în cultura reformei vieții de la începutul secolului XX, în germană Lebensreform: vegetarianism, aer curat, naturism, băi de soare, exerciții fizice, masticație atentă, igienă corporală și neîncredere în medicina convențională. Ele făceau parte dintr-o încercare mai amplă de a-și salva corpul și mintea dintr-o lume percepută ca apăsătoare, bolnavă și invazivă.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Unul dintre site-urile favorite pe care revin periodic este The Marginalian, un fel de blog al autoarei americane de origine bulgară Maria Popova, unde aceasta publică interesante reflecții cuprinzând domeniile artei, științei, poeziei, filozofiei etc. Mai jos sunt câteva scurte extrase din articole recente, cu link către articole, pentru cei care vor să le citească în integralitate.
• „S-ar putea ca, în fapt, conștiința să fi evoluat pentru a cerne ceea ce este relevant din totalitatea de necuprins a tot ceea ce există, pentru a descompune lumea în concepte și pentru a găsi un principiu de organizare a haosului acestora.
Moștenirea noastră cognitivă este o dorință nestăvilită de a înțelege cum se leagă lucrurile între ele și unde își au locul, o dorință căreia i-am dat formă prin legi și etichete, prin măsuri și echilibre, prin ierarhii și categorii.
Acest instinct de a categoriza pentru a cuprinde și stăpâni realitatea ne-a servit bine, oferindu-ne muzica, legile mișcării planetelor și democrația.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Imagine generată cu IA
Pe 23 iunie 1944, reprezentanții ai Comitetul Internațional al Crucii Roșii au intrat într-un loc care părea, la prima vedere, aproape imposibil de asociat cu sistemul concentraționar nazist. Copii care se jucau pe străzi. Cafenele. Concerte. Magazine. Oameni bine îmbrăcați. Grădini îngrijite. Locul se numea Theresienstadt.
În realitate, totul era o iluzie atent construită.
Vizita Crucii Roșii din vara anului 1944 a devenit una dintre cele mai spectaculoase operațiuni de propagandă ale regimului nazist. Sub numele de „Operațiunea înfrumusețarea” („Verschönerung”), naziștii au transformat temporar un lagăr-ghetou într-un decor teatral menit să ascundă exterminarea evreilor europeni.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Ceea ce numim „mâncare de lux” nu are întotdeauna legătură cu gustul. Are legătură cu raritatea, transportul, moda, marketingul și cu distanța dintre cel care mănâncă și locul de unde vine alimentul. Uneori, același produs trece, în câteva generații, de la „hrană de nevoie” la „experiență gastronomică rară”.
Cazul cel mai spectaculos este, probabil, homarul. David Foster Wallace amintește în eseul „Consider the Lobster” că, în Noua Anglie colonială, homarii erau atât de abundenți, încât aveau reputație de hrană inferioară, potrivită pentru deținuți, servitori sau animale. El menționează și tradiția potrivit căreia unele colonii ar fi limitat hrănirea prizonierilor cu homar la cel mult o dată pe săptămână, deoarece era considerată o cruzime. Trebuie spus că detaliul circulă mai ales ca anecdotă istorică, nu ca fapt juridic documentat, dar ideea generală este solidă: homarul era ieftin tocmai fiindcă era peste tot pe coastele Noii Anglii.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Francesca Albanese, avocat și cercetător italian, este raportorul special al Organizația Națiunilor Unite pentru Teritoriile Palestiniene Ocupate, care cuprind Cisiordania, Fâșia Gaza și Ierusalimul de Est. Rolul său este de a raporta către ONU situația drepturilor omului din aceste teritorii.
De la înființarea sa, în 1993, funcția de raportor a fost controversată și, uneori, generatoare de tensiuni. Cei numiți anterior au fost frecvent criticați de guvernele israeliene și de grupurile de lobby pro-Israel pentru presupuse prejudecăți împotriva Israelului.
Același lucru este valabil și pentru Albanese. De când a preluat funcția, în mai 2022, ea a fost o critică vocală și constantă a ocupației israeliene și, în special, a războiului din Gaza. Ea a susținut că acțiunile Israelului echivalează cu un genocid.
- Detalii
- de: Martin Kear
- Cultură-economie
Pe hârtie, cifrele par uluitoare. Rata anuală a inflației în Argentina a scăzut de la 211% în 2023 la 31,5% până la sfârșitul lui 2025. Președintele Argentinei, Javier Milei, își asumă o mare parte din merit pentru această scădere. Și a petrecut ceva timp pe Wall Street luna trecută, prezentând abordarea sa de tip „drujbă” asupra cheltuielilor publice drept un triumf împotriva inflației.
Dar, ca economist politic care a urmărit istoria ciclică a crizelor economice din Argentina, văd o poveste mult mai sumbră în desfășurare. Pentru că scăderea inflației nu este, în mod cert, o victorie a productivității argentiniene. Este un produs secundar al unui colaps deliberat și orchestrat al salariilor populației.
- Detalii
- de: Can Cinar
- Cultură-economie
Dacă ai fi vizitat o librărie în lumea antică, cum ar fi fost? Nu trebuie doar să-ți imaginezi. Scriitorul roman antic Aulus Gellius, care a trăit în secolul al II-lea e.n., ne oferă mai multe descrieri ale aventurilor sale prin librării. Într-un pasaj, el descrie o întâlnire într-una din Roma, pe care o vizita împreună cu un prieten poet:
„S-a întâmplat să stau într-o librărie din Sigillaria împreună cu poetul Julius Paulus […] Erau de vânzare acolo Analele lui Quintus Fabius Pictor, într-un exemplar de o vechime bună și neîndoielnică, despre care negustorul susținea că nu conține erori.”
- Detalii
- de: Konstantine Panegyres
- Cultură-economie
Timp de decenii, întrebarea centrală privind civilizația maya a fost: de ce a dispărut? Astăzi, tot mai mulți cercetători formulează o întrebare diferită și mai profundă: cum au supraviețuit mayașii? Această schimbare de perspectivă nu este doar semantică. Ea reflectă o transformare fundamentală în modul în care arheologia, genetica, climatologia și tehnologiile moderne au rescris istoria uneia dintre cele mai sofisticate civilizații ale Americii precolumbiene.
Arheologul Francisco Estrada-Belli, profesor la Universitatea Tulane din Statele Unite și unul dintre principalii cercetători ai orașului antic Tikal din Guatemala, reprezintă această revoluție intelectuală. Când a vizitat Tikal pentru prima dată, în 1970, estimările indicau că în perioada clasică maya, aproximativ între anii 600 și 900 d.Hr., regiunea joasă maya — care cuprinde sudul Mexicului, Belize și nordul Guatemalei — găzduia circa 2 milioane de oameni.
Astăzi, datorită noilor metode, echipa sa estimează că populația ar fi putut ajunge la 16 milioane. Aceasta înseamnă o densitate demografică mai mare decât cea a peninsulei italice în perioada de apogeu a Imperiului Roman, într-un teritoriu de trei ori mai mic.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cultură-economie
Intră, întinde-te și bea un pahar sau două.
John McLinden / Flickr, CC BY-ND
Petrecerile din Grecia antică erau sălbatice, existând dovezi privind consumul abundent de alcool și sex. Aceasta este imaginea populară care a persistat până astăzi. Dar existau diferite tipuri de petreceri în acea perioadă. Nu toate implicau mult alcool și desfrâu. Unele includeau mâncat și băut cu moderație, precum și conversații intelectuale. Așadar, ce se întâmpla de fapt la aceste petreceri? Și cum poți petrece exact ca un grec antic?
- Detalii
- de: Konstantine Panegyres
- Cultură-economie
Livrarea coletelor este doar una dintre cele 19 slujbe prin care a trecut Hu Anyan în decurs de 20 de ani, așa cum sunt urmărite în bestsellerul său chinezesc „I Deliver Parcels in Beijing”. El își încearcă norocul și ca vânzător într-un magazin de cartier, ca personal de serviciu și într-un magazin de biciclete, într-un depozit, într-o piață de legume și chiar într-o companie de design anime – întotdeauna la cel mai de jos nivel al ierarhiei.
Unele slujbe durează săptămâni, altele zile, iar unele abia supraviețuiesc turei de instruire. Patronii dispar, salariile se evaporă, contractele se dovedesc a fi imaginare, iar regulile sunt inventate pe loc. Cu un amestec de speranță și resemnare, Hu ajunge în mod repetat să-și dea seama că adevăratele calificări pentru a supraviețui în oraș sunt un spate puternic, un simț flexibil al demnității și o toleranță ridicată la absurd.
- Detalii
- de: Wanning Sun
- Cultură-economie
O imagine din Cartea Regilor arată un cuplu îmbrățișându-se, cu servitori în jurul celor doi.
Biblioteca Congresului, CC BY-SA
Timp de secole, literatura din regiunile islamice, în special din Iran, a celebrat iubirea homoerotică masculină ca simbol al frumuseții, misticismului și dorului spiritual. Aceste atitudini au fost deosebit de pronunțate în timpul Epocii de Aur islamice, din mijlocul secolului al VIII-lea până în mijlocul secolului al XIII-lea. Dar această tradiție literară a dispărut treptat la sfârșitul secolului al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, sub influența valorilor occidentale și a colonizării.
- Detalii
- de: Morteza Hajizadeh
- Cultură-economie
Shenzhen - un oraș hiper-modern. Credit: Robert Bye/Unsplash
În epoca modernă, cele mai puternice și influente state ale lumii au avut și cele mai mari economii. Atunci când Statele Unite au depășit Marea Britanie la începutul secolului al XX-lea, era doar o chestiune de timp până să-și asume și conducerea politică internațională. De fapt, eșecul de a-și asuma acest rol este considerat pe scară largă drept una dintre explicațiile duratei Marii Crize Economice și a frământărilor din perioada dintre cele două războaie mondiale.
Într-un moment în care hegemonia americană pare să fie în declin terminal, iar China ar putea depăși SUA din punct de vedere economic, sunt binevenite explicații plauzibile și originale despre soarta relativă a celor două puteri.
Cartea lui Dan Wang, Breakneck: China’s Quest to Engineer the Future, reușește pe ambele planuri. În centrul acestei lucrări foarte ușor de citit se află argumentul lui Wang că există o diferență profundă între cei doi rivali: SUA sunt conduse de juriști, iar China este guvernată de ingineri.
- Detalii
- de: Mark Beeson
- Cultură-economie
Pentru o mare parte a secolului al XX-lea, Suedia s-a bucurat de o reputație justificată ca una dintre cele mai egalitare țări din Europa. Totuși, în ultimele două decenii, s-a transformat în ceea ce jurnalistul și autorul Andreas Cervenka numește un „paradis pentru super-bogați”. Astăzi, Suedia este în topul țărilor cu cei mai mulți miliardari în dolari raportat la mărimea populației și găzduiește numeroase start-upuri de tip „unicorn”, evaluate la cel puțin 1 miliard de dolari SUA, inclusiv platforma de plăți Klarna și serviciul de streaming audio Spotify.
- Detalii
- de: Miranda Sheild Johansson
- Cultură-economie
Globalizarea a avut mereu critici, dar, până de curând, aceștia au venit mai ales dinspre stânga, nu dinspre dreapta. După al Doilea Război Mondial, pe măsură ce economia mondială creștea rapid sub dominația SUA, mulți din zona stângii argumentau că beneficiile globalizării erau distribuite inegal, sporind inegalitatea în țările bogate, în timp ce obligau țările mai sărace să implementeze politici de piață liberă, precum deschiderea piețelor financiare, privatizarea industriilor de stat și respingerea politicilor fiscale expansioniste în favoarea rambursării datoriei – toate acestea beneficiind în principal corporațiilor și băncilor americane.
Aceasta nu era o îngrijorare nouă. Încă din 1841, economistul german Friedrich List argumentase că liberul schimb era conceput pentru a împiedica provocarea dominației globale a Marii Britanii, sugerând: „Când cineva a ajuns în vârful măreției, dă cu piciorul scării pe care s-a urcat, pentru a-i lipsi pe alții de mijloacele de a se ridica după el”.
- Detalii
- de: Steve Schifferes
- Cultură-economie
