Atunci când sunt mici, pisicile mieună și una la alta, dar când sunt adulte, mieună doar la om. De ce? Pentru că au învățat că omul reacționează la mieunat. Pisicile mieună atunci când le e foame, când vor să iasă afară ori la întâlnirea cu omul. Mai au un mieunat special, lung și puternic, în perioada rutului.

Șarpele folosește limba bifurcată pentru a-l ajuta să identifice originea mirosului. Limba nu identifică mirosul, ci transportă moleculele din aer către un organ aflat în interiorul gurii, care funcționează pe post de identificator de mirosuri.

Cercul are 360 de grade. Dar asta a fost stabilit de oameni. În jurul anului 2.400 î.e.n sumerienii au observat că mișcarea Soarelui pe cer are un ciclu de circa 360 de zile. Pentru a urmări mișcarea Soarelui, au decis să împartă cercul în 360 de grade.

Faptul că vedem, din când în când, eclipse totale de Soare - este urmarea unui fapt astronomic cu totul remarcabil: diametrul Lunii este de 400 de ori mai mic decât diametrul Soarelui, iar Luna este de 400 de ori mai aproape de Terra decât Soarele.

Acestea sunt singurele cazuri în care numărul de cifre din rezultat este egal cu „n”.

Citiți și: Cum funcționează calculul factorial


Curbarea spaţiu-timpului de către Terra. Credit: Mark Garlick / Science Source

Suntem obișnuiți să vorbim despre spațiu și timp, dar Einstein a schimbat definitiv modul în care înțelegem universul: aceste este format dintr-un continuum spațiu-temporal, pe scurt spațiu-timp, unde cele două, spațiul și timpul, sunt în mod fundamental conectate. Spațiu-timpul este curbat, iar acest lucru face, ca, de exemplu, mișcarea Pământului în jurul Soarelui (ca, de altfel, mișcarea tuturor planetelor în jurul Soarelui) să fie o deplasare, în line dreaptă, într-un spațiu-timp curbat. Ce curbează spațiu-timpul?


Uraganul Dorian

Sunt necesare date de pe tot globul, de pe uscat şi apă, pentru a produce prognoze meteo precise. Organizaţia Meteorologică Mondială (OMM), formată din 187 de state și 6 teritorii, coordonează activitatea ştiinţifică legată de vreme și climă.

Masa Soarelui este enormă, atât de mare că toate celelalte obiecte cosmice însumează abia 0,2% din masa sistemului solar. În acest articol am stabilit un raport între masa şi diametrul corpurilor din sistemul solar (Soarele şi planetele, ignorând sateliţii naturali ai planetelor, planetele pitice, asteroizii etc.), pentru a face o comparaţie vizuală între masa acestora.

Sistemul nostru solar

Sistemul solar este constituit din 8 planete, dintre care patru sunt cu suprafaţă solidă (Mercur, Venus, Pământ şi Marte), iar patru sunt gazoase (Jupiter, Saturn, Neptun şi Uranus).

Una dintre ciudăţeniile universului este următoarea: nimic nu poate călători cu o viteză mai mare decât viteza luminii, în raport cu un alt obiect, într-o zonă a universului. Mai precis, informaţia nu poate călători cu o viteză mai mare decât c, viteza luminii. O altă ciudăţenie este că un foton se deplasează cu viteza luminii faţă de orice altceva. O întrebare pe care am primit-o cu ceva vreme în urmă este următoarea: ce se întâmplă atunci când pui în relaţie doi fotoni? Se deplasează un foton cu viteaza luminii faţă de cel de-al doilea?

Energia geotermală este energia generată de Pământ şi care ia diferite forme de manifestare: izvoare subterane fierbinţi, vulcani, geyseri şi alte fenomene geologice. Această energie este generată ca urmare a temperaturii extrem de ridicate din zona centrală a Terrei, care poate ajunge până aproape 7 mii de grade Celsius.


Cât îi ia unui foton să ajungă de pe Terra pe Lună? La o distanţă de 384.400 km, 1,255 secunde

Viteza luminii în vid este de 299.792.458 metri pe secundă. Viteza luminii în vid este o constantă universală care a fost măsurată precis cu ajutorul laserelor. Dar cât de impresionantă este această viteză, în fapt, atunci când luăm în calcul distanţe mari? Iată trei animaţii care ne dau o foarte bună idee despre ce înseamnă viteza luminii la nivel local (al plantei noastre) şi la o scară mai mare, atunci când un foton se deplasează până la Lună ori până la planeta Marte.

 

 

Chimia este una dintre materiile cele mai detestate de elevi. Ca şi în cazul fizicii sau al matematicii, cauza principală este lipsa de har a profesorilor, care nu ştiu să transfere informaţiile către elevi într-o manieră care să-i facă să înţeleagă rostul chimiei şi legătura ei cu lumea care ne înconjoară. În cadrul unei serii de articole scurte, în perioada următoare vom explica principalele concepte din domeniul chimiei.

Aşadar, cu ce se ocupă chimia? Chimia studiază compoziţia, structura, proprietăţile şi diferitele transformă ale substanţelor. Există mai multe ramuri ale chimiei, după cum urmează:

O dietă bogată în fasole, năut, linte şi mazăre vă va ajuta să reduceţi nivelul de colesterol LDL("rau"). O metaanaliză realizată de Canadian Medical Association Journal în 2014, care a evaluat datele obţinute în cadrul a 26 de studii clinice randomizate, a comparat efectele asupra sănătăţii a dietelor bazate sau nu pe astfel de leguminoase.

S-ar putea crede că este o idee bună să te speli pe dinți după ce ai mâncat fructe sau ai băut suc de fructe cu zahăr, dar nu este. Acidul din fructe / suc slăbește smalțul dinților, care poate fi deteriorat în timpul periajului.

Dar nu strică să te clătești cu apă după ce ai băut suc de fructe. Te ajută să scapi de zahărul rămas în gură.

Rujul conține o varietate de ceruri naturale, cum ar fi ceara de albine, ceara caranuba, ozocherita, cerezine sau ceară microcristalină, care sunt toate produse pe bază de petrol petrol. Aceste ceruri sunt înmuiate cu uleiuri minerale sau vegetale sau cu vaselină. Și, în scopul de a repartiza culoarea în mod egal pe buze și să rămână acolo pentru mai mult de 30 de minute, se adaugă agenţi de formare a unei pelicule.

Sunătoarea (Hypericum perforatum), denumită şi pojarniță, drobișor, fălcățea, harnică sau închegătoare este o plantă erbacee, care înflorește din iunie până în septembrie. Florile de sunătoare se culeg în zile uscate și însorite. Se usucă la umbră, în loc bine aerisit, întinse în strat subțire, pe hârtie sau pânză. După uscare, se păstrează în pungi de hârtie ori săculeți de pânză în locuri uscate și întunecate.

Dacă percepţia mea nu este greşită, mulţi înţeleg printr-o boală cronică o boală gravă. De aceea, probabil, când cineva afirmă, referitor la un fenomen observat că "e cronic!", vrea să transmită că a constatat ceva grav.

În fapt o boală cronică este una de durată. Se consideră că o afecţiune poate fi numită cronică atunci când durează mai mult de 3 luni. O boală cronică este, aşadar, de lungă durată şi manifestă o evoluţie lentă. Exemple de boli cronice: artrita, astmul, cancerul, diabetul, hepatita tip C, SIDA şamd.

OMS (Organizaţia Mondială a Sănătăţii) a împărţit bolile cronice în patru categorii:
» boli cardiovasculare;
» cancerul;
» boli respiratorii cronice (aici intrând, printre altele, astmul);
» diabetul.

O altă caracteristică definitorie a unei boli cronice este non-transmisibilitatea de la persoană la persoană.

O importantă (şi ciudată) proprietate a nucleului atomic este următoarea: masa nucleului său este mai mică decât suma maselor nucleonilor (protonilor şi neutronilor). Cum este posibil aşa ceva?

Explicaţia este următoarea:  forţa nucleară tare ţine neutronii şi neutronii uniţi în cadrul nucleului, iar pentru a-i separa este nevoie de energie, energie care se numeşte energie de legătură.

Atunci când nucleonii se unesc pentru a forma un nucleu, trebuie eliberată o cantitate mică de energie pentru a putea sta uniţi (E=mc2...).

Circa 99% din corpul nostru este creat din atomi de hidrogen, carbon, nitrogen şi oxigen. Mai sunt, de asemenea, şi alte elemente, în mici cantităţi, esenţiale pentru viaţă.

Atomii sunt formaţi din electroni şi nucleu. Nucleul este alcătuit din protoni şi neutroni, care la rândul lor sunt formaţi din quarcuri (care sunt particule elementare, ca şi electronii).

Mărimea unui atom este dată de poziţia medie a electronilor. Dar aceste particule sunt responsabile doar de o mică parte a masei tale.

Protonii şi neutronii sunt formaţi, aşadar, din quarcuri. Masa quarcurilor, rezultanta interacţiunii cu câmpul Higgs, dar reprezintă doar câteva procente din masa protonului ori a neutronului. Câmpul Higgs este prezent peste tot în spaţiul cosmic şi are o valoare diferită de zero. Interacţiunea dintre particule ca electronul şi quarcurile duce la apariţia masei (rezistenţa la mişcare).


Atomul de hidrogen, format dintr-un proton şi un electron

Izotopul este specia de atom cu același număr atomic Z, dar cu număr de masa A diferit (adică aceleași proprietăți chimice, dar proprietăți fizice diferite). Altfel spus, izotopii se diferenţiază între ei prin numărul de neutroni (particula neutră din compunerea nucleului atomic).

Iată cazul celui mai simplu atom, atomul de hidrogen. Hidrogenul are trei izotopi care apar în mod natural, notaţi ca 1H, 2H, and 3H.

:: izotopul hidrogenului cu niciun neutron se numește protiu (stabil)
:: izotopul hidrogenului cu 1 neutron se numește deuteriu (stabil)
:: izotopul hidrogenului cu 2 neutroni se numește tritiu (radioactiv)

 


Izotopii hidrogenului

Un electron, în sine, are un câmp electric în jurul său (reprezentat în imaginea de mai sus prin cercul gălbui). Acesta nu are un câmp magnetic în schimb.

Atunci când electronul este excitat (atomul primeşte energie externă), se creează şi un câmp magnetic.

Câmpul electric al electronului indică spre electron. Atunci când electronul oscilează, se schimbă şi poziţia câmpului său electric, care, prin urmare, generează oscilaţii ale acestui câmp, care se propagă în spaţiu.

Cele două câmpuri, electric şi magnetic, formează câmpul electromagnetic, care are ca particulă purtătoare fotonul.

Iată o întrebare simplă... Cum produce un bec lumina? Cum apar aceşti fotoni (care, în fapt, atunci când au o anumită frecvenţă, sunt purtătorii radiaţiei electromagnetice pe care o numim lumină) din filamentul becului?

Iată pe scurt cum stau lucrurile.


 


Sprijiniţi-ne cu o donaţie.


PayPal ()


Contact
| T&C | © 2020 Scientia.ro