Inerţia este tendinţa corpului de a opune rezistenţă schimbării de viteză, adică opune o forţă. Inerţia este măsurată ca o masă.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Impulsul este forţa care acţionează asupra unui corp înmulţită cu durata de timp în care acţionează forţa.
Impulsul = F*t,
unde F = forţa, iar t = timpul.
Din principiul al II-lea a lui Newton, variaţia impulsului are aceeaşi valoare cu impulsul forţei corpului. O variaţie egală a impulsului mecanic se poate obţine cu o forţă mică pe o perioadă lungă sau cu o forţă mare pe o durată scurtă.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Când ouă sau mai multe corpuri exercită forţe unul asupra celuilalt (se ciocnesc), impulsul total rămâne constant.
Dacă durata pentru ciocnire este foarte mică şi se ia în considerare sistemul înainte şi după ciocnire, forţele de frecare pot fi neglijate.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Motorul de rachetă trebuie să funcţioneze în condiţiile lipsei aerului. Acesta produce prin orificiul de ieşire un jet de gaz de mare viteză, jet rezultat în urma arderii combustibilului de la bord.
Masa gazului este mică, dar viteza lui mare demonstrează că are un impuls crescut. Racheta primeşte un impuls egal în sens opus, ceea ce duce la deplasarea acesteia.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ADSL
ADSL (eng. asymmetric digital subscriber line) - linie de abonat digitală asimetrică - reprezintă o metodă de realizare de comunicaţii în bandă largă care permit accesul la Internet prin intermediul liniilor telefonice existente. Conexiunea permite utilizarea simultană a serviciilor telefonice obişnuite. Comunicaţiile sunt asimetrice pentru că transmiterea datelor este mai lentă decât recepţionarea acestora; de regulă la jumătate.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ADMITANŢA (eng. admittance)
Admitanţa este opusul impedanţei. Admitanţa măsoară cât de uşor este străbătut un circuit electric de curentul electric. Se notează cu Y şi se măsoară în Siemens (S).
Y = 1 / Z.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: IMPEDANŢA (eng. impedance)
Impedanţa arată cu cât se opune un circuit electric la trecerea curentului electric. Se notează cu Z. Într-un circuit de curent continuu, impedanţa este formată din rezistenţă, notată cu R, dar într-un circuit de curent alternativ se va ţine cont şi de reactanţă, notată cu X, după formula: Z2 = R2 + X2.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACTINOMETRU (eng. actinometer)
Actinometrul este un instrument utilizat pentru măsurarea intensităţii radiaţiei electromagnetice. Acestea se bazează pe efectul fotoelectric. Actinomentrul a fost inventat de John Herschel în 1825.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACOPERIRE GALVANICĂ (eng. electroplating)
Acoperirea galvanică reprezintă o metodă de placare a unui metal cu un alt metal prin depunere electrică. În acest fel anumite obiecte dintr-un metal mai ieftin pot fi acoperite cu metale scumpe (argint, aur).
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: INSEPARABILITATEA CUANTICĂ (eng. quantum entanglement)
Inseparabilitatea cuantică reprezintă un fenomen contraintuitiv din fizica cuantică care se caracterizează printr-o misterioasă dependenţă între două sau mai multe particule elementare. De exemplu, două particule, după ce au fost „cuplate cuantic”, pot fi la mii de kilometri distanţă una faţă de cealaltă şi totuşi o acţiune asupra uneia dintre ele produce instantaneu efecte asupra celeilalte. Acest aspect este greu de acceptat prin prisma experienţelor noastre cotidiene şi în lumina fizicii moderne, care stabileşte ca limită a vitezei de deplasare a informaţiei viteza luminii în vid. Einstein a numit acest fenomen, în a cărui validitate nu a crezut, „spooky action at a distance".
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACCELERATOR DE PARTICULE (eng. particles accelerator)
Acceleratorul de particule reprezintă o instalaţie utilizată de către cercetătorii din fizica nucleară şi a particulelor pentru a mări energia cinetică a particulelor încărcate electric.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACREŢIE (eng. accretion)
1. (astronomie) Acreţia reprezintă acumularea de gaz şi praf, sub acţiunea gravitaţiei, în jurul unor corpuri de mari dimensiuni, precum stelele ori planetele.
2. (geologie) creșterea gradată a zonelor de uscat prin acțiunea curenților de aer sau a apei.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACCELERAŢIE (eng. acceleration)
Acceleraţia reprezintă ritmul de creştere a vitezei şi se măsoară în m/s2.
Formula de calcul a acceleraţiei pentru un corp care se mişcă rectiliniu uniform este: a = (v1-v2)/t, unde a este acceleraţia, v1 - viteza iniţială, v2 - viteza finală, iar t - timpul.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ACCELERAŢIA GRAVITAŢIONALĂ
Acceleraţia gravitaţională este acceleraţia unui corp ce cade în câmpul gravitaţional al Pământului. Indică proporţionalitatea dintre greutate şi masa inerţială. Se notează cu g, având o valoare standard de 9,80665 m/s2.
- Detalii
- Autor: Iosif A.
Definiţie: ABSORBŢIE (eng. absorption)
Procesul prin care radiaţia electromagnetică, sunetele, fluxurile de particule se transform[ într-o altă formă de energie. De exemplu cedarea energiei luminii unui atom sau unei molecule.
- Detalii
- Autor: Iosif A.