Ultima carte a autorului israelian Yuval Noah Harari (care a mai publicat și "Sapiens: Scurtă istorie a umanității", în 2014, și "Homo Deus: Scurtă istorie a viitorului", în 2016) se intitulează "21 de lecții pentru secolul XXI". Această carte, ca şi celelalte, în fapt, au fost traduse şi în limba română. Iată în continuare esența primei părți a cărții, intitulată "Provocarea tehnologică".
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Am fost întrebat ce cred despre oamenii care produc știri false și dacă aceste știri pot fi recunoscute. Cum consider că e un subiect important, iată o serie de criterii extrase din propriile observații (dar și ale altora), cu ajutorul cărora poți recunoaște cu ușurință știrile și informațiile false atât din textele online, cât și din emisiunile televizate.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Trăiești uneori cu impresia că oamenii stau cu ochii pe tine, că te urmăresc? Nu în termeni paranoici. Mă gândesc la situații publice, în grupuri cu ai căror membri te cunoști sau nu, dar simți o oarecare preocupare, de parcă ceilalți sunt ochii pe tine. Se cheamă, în literatura empirică, efectul reflectorului. Supraestimăm măsura în care credem că suntem în atenția altor oameni. Seamănă cu scena pe care actorul se află în fața audienței sub lumina puternică a reflectoarelor.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Soldaţi americani. Credit: wikipedia.org
Într-un articol publicat în toamna lui 1949 în The Public Opinion Quarterly (linkul articolului original) sociologul Paul F. Lazarsfeld prezintă descoperirile unei echipe de cercetători din cadrul armatei SUA, care a analizat comportamentul soldaţilor americani pe timpul celui de-al Doilea Război Mondial.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Psihologie
Desigur, există exemple de persoane extrem de inteligente cu convingeri religioase puternice. Dar diverse studii au arătat că, în general, credința în Dumnezeu este asociată cu un scor scăzut la testele de inteligență. „Este cunoscut faptul că inteligența este invers proporțională cu credința”, subliniază Richard Daws și Adam Hampshire de la Imperial College London (Colegiul Imperial din Londra) într-o lucrare publicată în revista Frontiers in Psychology (Frontierele Psihologiei), în care caută să înțeleagă de ce.
- Detalii
- de: Emma Young
- Psihologie
Sunt animalele conștiente? Părerea celebrului filosof din secolul al XVII-lea, René Descartes, era că nu sunt. El credea că animalele trebuie să dețină un suflet pentru a fi raționale și conștiente, inclusiv pentru a simți durere și plăcere. Așadar, credea că nu este nimic greșit în a bate sau a tăia animalele. Chiar dacă păreau să manifeste comportamente specifice durerii (urlete, retragere, încercarea de evadare), Descartes susținea că animalele nu simt, în fapt, durerea.
- Detalii
- de: Neil Levy
- Scepticus: graniţele gândirii
Orice (ne)psiholog din țara noastră știe de psihiatrul Carl Gustav Jung. Unii, școliți excepțional, au impresia că e psiholog. Cei mai mulți știu că dumnealui are o teorie despre întunecimea omului sau arhetipul Umbrei, la pièce de résistance din colecția de arhetipuri aflată în inconștientul colectiv. Jung credea că psihismul uman conține în inconștientul colectiv pokemoni, scuze!, arhetipuri, adică imagini primitive moștenite de la antecesorii noștri din timpuri preistorice.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Psihologie
Persoanele care cred că prințesa Diana a fost ucisă, că lumea este condusă de un grup de lideri care acţionează din umbră pentru a schimba ordinea mondială sau că asasinarea lui John F. Kennedy a avut la bază un complot elaborat - este mult mai probabil să creadă că vaccinurile sunt nesigure, în ciuda dovezilor științifice contrare.
Informaţia nu este neapărat o surpriză pentru cei care au interacţionat în viaţa de zi cu zi cu astfel de oameni. Neîncrederea în vaccinuri nu reprezintă o bizarerie singulară, ci doar o manifestare a unui anumit tip de abordare a realităţii de către anumiţi semeni. Experienţa cotidiană vine şi cu o altă constatare uimitoare (susţinută şi de studii ştiinţifice): oricâte argumente ai aduce unui adept al teoriei conspiraţiei, acesta îşi va menţine, de regulă, opiniile sale iniţiale.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Scepticus: graniţele gândirii
Impostorul științei e pseudoștiința, adică acele enunțuri care par științifice, dar nu sunt. Pseudoștiința prezintă un pericol social prin aceea că nu deține protecția contra biasului de confirmare și perseverenței în credință. Protecția constă în proceduri riguroase de control și verificare independente. O parte din enunțurile pseudoștiințifice au fost și sunt testate. Dar o altă mare parte nu sunt, printre altele deoarece promotorii lor evită să le supună unei examinări riguroase.
- Detalii
- de: Seramis Sas, Ph.D
- Scepticus: graniţele gândirii
De la consumul excesiv de alcool la petrecerea unui prieten la alegeri nepotrivite privind hainele, adolescenții fac adesea lucruri care par de-a dreptul stupide. Dar acum știm de ce: zonele creierului care controlează luarea deciziilor nu se dezvoltă pe deplin până la vârsta adultă. Creierul în dezvoltare al adolescenților creează riscul ca aceștia să ia decizii în mod reactiv, fără a evalua consecințele alegerilor lor. Cum pot părinții să-i ajute pe adolescenți să deprindă și să aplice modalități eficiente de luare a deciziilor?
- Detalii
- de: James McCue
- Psihologie
O sintagmă care arată înalta pregătire a vorbitorului este „status quo". Problema este că este incorect în această formă, corect fiind „statu-quo". Iar pronunţia corectă este „statu cvo". În presa românească formula „status quo" este de găsit adesea, probabil pentru că aceasta este varianta folosită în limba engleză.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Diligenţă este un termen destul de prezent în „spaţiul public", dar pare că este puţin înţeles de către vorbitori. Şi, în parte, este de înţeles de ce este aşa, pentru că acest cuvânt are o evoluţie interesantă în dicţionare, iar sensul de bază utilizat într-o anumită comunicare este uneori greu de identificat.
Iată câteva exemple recente, din ultimele 6 luni, din presa românească.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Iată un cuvânt al cărui plural pune unele probleme românilor! Nivel. Care e varianta corectă de plural? „Nivele" sau „niveluri"? Răspunsul este: depinde...
Iată două exemple greşite din presa recentă:
„Obiectivul acestei investiţii este de a dezvolta competenţe de leadership strategic, de conducere şi de motivare a angajaţilor, pe trei nivele ierarhice diferite, respectiv first line management în producţie, specialişti şi middle management.". Sursa: DCNews
„Apartamentul este situat pe două nivele, dispune de 400 mp utili împărţiţi în cinci camere". Sursa: Capital
DCNews este unul din ziarele cel mai prost scrise. Greşelile de exprimare abundă. În fraza de mai sus sunt multiple probleme, cum se poate observa uşor, o primă vedere. Amestecul de cuvinte în română şi engleză este uluitor, nu? Dar asta e presa modernă :) Să ne întoarcem la „nivel".
Iată ce spune DOOM 2 (2005):
nivél (înălțime, stadiu, treaptă) s. n., pl. nivéluri / nivéle
nivélă (instrument) s. f., g.-d. art. nivélei; pl. nivéle
Un pic confuză explicaţia din DOOM 2, pentru că lasă nelămurită întrebarea dacă putem spune în ambele feluri, atât „nivele", cât şi „niveluri" pentru a exprima pluralul lui „nivel".
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Una dintre luptele pe care le duc zilnic jurnaliştii români este cea cu limba română. Una dintre dificultăţile evidente este să articuleze „nou-venit". Iată două exemple din presa din ultimele zile:
„Suveranul Pontif a pledat pentru deschidere față de noii veniți și pentru speranță.". Sursa: DCNews.
„Noii veniți Achim și Golofca, titulari împotriva lui Keșeru". Sursa: GSP (da... jurnaliştii de sport nu sunt jurnalişti, ştiu...).
Care e problema cu „noii veniţi"? În fapt este vorba de un cuvânt compus dintr-un adverb, nou, şi un adjectiv, venit, care se scrie cu cratimă, „nou-venit".
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Una dintre cele mai răspândite formulări lipsite de orice logică, atât în vorbirea curentă, cât mai ales în documentele oficiale ale administraţiei publice ori locale este „A lua la cunoştinţă", uneori cu versiunea şi mai ridicolă „A lua la cunoştiinţă".
Uzul asiduu face dificilă „reprofilarea" vorbitorilor, am observat, la varianta corectă „Am luat cunoştinţă de". Sună ciudat în primă instanţă, dar obişnuinţa vine cu repetiţia :)
Aşadar, în esenţă:
A lua cunoştinţă
Folosire greşită: Am luat la cunoştinţă (uneori cunoştiinţă) conţinutul documentului.
Folosire corectă: Am luat cunoştinţă de conţinutul documentului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Dificultăţi ale limbii române
Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |
Te poate interesa și:
Clic pe imagine pt. detalii.