Persoanele care cred că prințesa Diana a fost ucisă, că lumea este condusă de un grup de lideri care acţionează din umbră pentru a schimba ordinea mondială sau că asasinarea lui John F. Kennedy a avut la bază un complot elaborat - este mult mai probabil să creadă că vaccinurile sunt nesigure, în ciuda dovezilor științifice contrare.

Informaţia nu este neapărat o surpriză pentru cei care au interacţionat în viaţa de zi cu zi cu astfel de oameni. Neîncrederea în vaccinuri nu reprezintă o bizarerie singulară, ci doar o manifestare a unui anumit tip de abordare a realităţii de către anumiţi semeni. Experienţa cotidiană vine şi cu o altă constatare uimitoare (susţinută şi de studii ştiinţifice): oricâte argumente ai aduce unui adept al teoriei conspiraţiei, acesta îşi va menţine, de regulă, opiniile sale iniţiale.


Concluzia din primul paragraf este prezentată într-un studiu recent publicat de American Psychological Association în revista Health Psychology. Textul integral poate fi citit aici (lb. engleză).

Vaccinul reprezintă una dintre cele mai mari realizări ale societății şi unul dintre principalele motive pentru care oamenii trăiesc cu aproximativ 30 de ani mai mult decât cu un secol în urmă. Prin urmare, este fascinant să constanţi că unii oameni se tem atât de mult de el.

Studiul este primul care testează relația dintre tendinţa de a crede în teorii ale conspiraţiei și atitudinea antivaccinare în rândul unui eșantion la nivel global.

Cercetătorul Matthew Hornsey, care a condus studiul, și echipa sa au intervievat 5.323 de persoane din 24 de țări de pe cinci continente, folosind chestionare online, între 31 martie și 11 mai 2016, măsurând atitudini vaccin și credința în patru teorii ale conspirației: (1) prințesa Diana a fost ucisă; (2) guvernul american știa în prealabil atacurile din 11 septembrie și că a ales să lase atacul să aibă loc; (3) există un grup de lideri, care acţionează din umbră pentru a crea o nouă ordine mondială; (4) John F. Kennedy a fost ucis ca parte a unui complot elaborat.

Interesant de menţionat, atitudinea anti-vaccinare a fost, de asemenea, asociată cu intoleranță faţă de limitarea libertăţii individuale, cu dezgustul față de sânge și ace și cu o viziune individualistă asupra lumii.

Studiul a arătat că este mai probabil ca cei cu credințe puternice în teorii ale conspiraţiei să aibă atitudini antivaccinare, indiferent de ţara în care locuiesc. De exemplu, cu cât credinţa că prințesa Diana a fost ucisă era mai puternică, cu atât atitudinea negativă față de vaccinări era mai pregnantă. Iată alte câteva concluzii ale studiului:
⇒ nivelul de educație al celor intervievaţi a avut un impact foarte scăzut asupra atitudinilor antivaccinare. În fapt alte studii au arătat că, în medie, cei antivaccin caută mai multe informaţii online despre vaccin, în căutarea unor informaţii care să le confirme teoriile.
⇒ cu cât subiecţii studiului erau mai îngrijoraţi cu privire la imixtiunea în propria lor libertate, cu atât mai pregnantă atitudinea antivaccin.
⇒ atitudinea antivaccin este mai puternică în ţările din Asia decât în cele din Occident.

Hornsey este de opinie că oamenii dezvoltă adesea atitudini ca urmare a unei reacţii emoționale. Ca o consecinţă, simpla prezentare a dovezilor nu schimbă nimic în atitudinea celor care sunt antivaccin.

Ţările din care au fost cei care au participat la studiu: Argentina, Australia, Brazilia, Canada, Chile, China, Franţa, Germania, Hong Kong, India, Indonezia, Irlanda, Japonia, Mexico, Noua Zeelandă, Filipine, Polonia, Portugalia, Singapore, Africa de Sud, Coreea de Sud, Spania, Suedia, Marea Britanie şi SUA.

Companiile farmaceutice mari, care câştigă din vânzarea de vaccinuri, sunt adesea ținte pentru adepţii teoriei conspiraţiei. Pentru aceştia, profiturile obținute sunt un semn că sistemul este compromis, iar adevărul cu privire la efectele nocive ale vaccinurilor este ascuns de companii pentru a-şi continua afacerile profitabile.


De ce cred oamenii în teorii ale conspiraţiei?

Sunt teorii ale conspiraţiei relativ inofensive. Dacă nu crezi că Pământul este rotund (da, sunt mulţi care cred că este plat...) sau că omul a ajuns pe Lună, asta e... Nu păţeşte nimeni nimic. O altă poveste este însă cu atitudinea anti-vaccin (dacă este pusă în practică, prin dezinformare ori nevaccinare).

Reluăm mai jos un text despre efectele nevaccinării în România - pe care l-am scris recent pe post de comentariu la unul dintre articole noastre.

Pe 26 ianuarie, situaţia privind rujeola în România era astfel: 10.559 cazuri de îmbolnăviri, dintre care 38 de decese. Nu am găsit informaţii oficiale care să specifice câţi dintre cei morţi au fost vaccinaţi.

Dintre cei 10.559 de bolnavi, 10.093 erau nevaccinaţi, 352 aveau administrată o doză, iar 114 cele două doze de vaccin.
Se poate observa că 98,9% dintre cei bolnavi erau nevaccinaţi (95.2%) sau aveau administrată o singură doză.

Este, aşadar, de observat care este efectul nevaccinării, care este procentul celor care s-au îmbolnăvit nevaccinaţi!

De ce nu sunt vaccinurile eficiente 100% din cazuri? Din mai multe motive. Întâi de toate toate pentru că imunitatea organismului reprezintă o chestiune deosebit de complexă. Nu funcţionează ca un buton on-off. Sunt cazuri, extrem de puţine, e drept, în care vaccinurile pur şi simplu nu sunt eficiente pentru unii pacienţi. Sunt cazuri în care vaccinurile nu sunt eficiente din cauze obiective: nu au fost stocate în condiţii optime, sunt expirate etc.

Pentru cei interesaţi o bună introducere în lumea imunităţii este acest articol: Cum funcţionează sistemul imunitar.

Pentru cei interesaţi de eficienţa vaccinării, vă invităm să citiţi, de exemplu, despre efectele vaccinării împotriva poliomielitei: în 20 de ani, printr-o vaccinare globală asiduă, s-a ajuns de la sute de mii cazuri la câteva zeci de cazuri anual.

Probabil că această poveste - pro şi contra vaccinare - este una dintre cele mai fascinante privind mintea umană. Dacă una dintre descoperirile ştiinţifice cu cel mai mare impact pozitiv asupra speranţei de viaţă şi sănătăţii omului, cum este vaccinul, este contestată în felul în care este, doar prin argumente puerile, ignorându-se o istorie copleșitoare privind eficienţa vaccinurilor, ce mai poate fi convingător pentru o parte a speciei noastre? Şi ce se poate face pe viitor? Această incapacitate de a înţelege imaginea de ansamblu are, din păcate, consecinţe dintre cele mai nefaste. Unii pur şi simplu mor.



Pentru a ne întoarce la întrebarea din subtitlu, care sunt factorii implicaţi în crearea opiniilor pro-conspiraţioniste?

1. Nevoia de a se simţi unici

Acest aspect este evident atunci când discuţi cu un adept al teoriei conspiraţiei. Se uită uneori cu milă la tine, pentru că nu înţelegi că el are acces la informaţii unice. De regulă, astăzi, aceste informaţii "unice" sunt prezente pe site-uri obscure, cu o grafică proastă (nu e clar de ce trebuie să arate atât de primitiv...). Faptul că aceste site-uri sunt vizitate de grupuri mici este un semn al distincţiei, se pare. Totul e public, dar pentru puţini... Numai cei aleşi ştiu unde să caute...

Intrând mai adânc în modul în care teoriile conspiraţiei sunt prezentate pe acest site-uri, două aspecte sunt uşor de observat: afirmaţii extraordinare nu sunt probate cu nimic (pur şi simplu autorii articolelor ştiu ei...) ori afirmaţii extraordinare sunt susţinute cu probe inexistente ori, dacă există anumite surse pentru aserţiunile lor, acestea sunt aberant interpretate.

Cel mai adesea adepţii teoriilor conspiraţiei au impresia că văd dincolo de "cortina" lăsată de autorităţi şi alţi actori, dar deşi există, aşadar, un baraj de dezinformare al marilor corporaţii şi al guvernului, ei reuşesc, prin abilităţi intelectuale unice, să înlăture acest bruiaj şi să vadă adevărul.

Adepţii teoriilor conspiraţiei trăiesc, de regulă, în propriul univers informaţional. Utilizează anumite platforme online şi rar interacţionează cu site-uri ştiinţifice sau cu cele care discută serios teoriile conspiraţiei. Şi când o fac e doar pentru a vâna greşeli şi a-şi confirma ceea ce ştiu.

Informațiile din presă, dacă nu le confirmă teoriile (iar presa românească, cel puţin, abundă în aberaţii conspiraționiste, din păcate), sunt utilizate doar pentru a confirma opinia că se află într-o lume în care "oficialitățile" dezinformează, folosind toate mijloacele pe care le au la dispoziţie.


2. Nevoia de a da sens lumii şi a avea sentimentul controlului

Mulţi găsesc greu de acceptat faptul că trăim într-o lume complexă, unde multe evenimente groteşti, cum ar fi un atac terorist, poate avea loc fără ca cineva să le poată opri.

Mulţi cred, de pildă, că o poziţie de putere dă acces instantaneu la informaţii la care alţii doar visează, dar aceste informaţii lămuresc lumea într-un mod imposibil pentru un cetăţean obişnuit. Dar lumea este atât de complexă, încât cel mai adesea cei care sunt responsabili de un anumit domeniu ori care sunt specialişti într-un anumit domeniu, nu au o înţelegere deplină a acestui domeniu. Nu au cum, intervenind limitele umane. Modul în care economia evoluează arată că cei care au toate cifrele arareori înţeleg ce se întâmplă azi ori ce se va întâmpla mâine. Nenumăratele dezvăluiri ale presei arată cât de des cei care conduc o instituţie, un sistem, nu înţeleg ce se întâmplă în zona lor de responsabilitate. Pe de altă parte, istoria recentă arată că puţine secrete se pot păstra pentru o perioadă lungă. Luaţi cazul Snowden ori cazul dopajului din sportul din Rusia. Până şi informaţii din zonele care prin excelenţă sunt dedicate păstrării secretelor sunt vulnerabile.

E de amintit că înalţii funcţionari guvernamentali nu sunt imuni la  teorii ale conspiraţiei. Dacă evaluaţi ce se întâmplă acum în România şi multe state din Estul Europei, care se luptă la nivelul cel mai înalt cu diverse conspiraţii închipuite (Soros, stat paralel etc.), veţi înţelege că nimeni nu se simte în siguranţă :), indiferent unde se situează în ierarhia societăţii. Probabil că unii dintre actori doar manipulează, dar cu siguranţă unii sunt sinceri în lupta lor cu adversarul nevăzut, puternic şi ubicuu.

Există, aşadar, tendinţa unora de a crede că mereu există răspunsuri clare la întrebări complexe. Faptul că serviciile secrete americane, de exemplu, au avut unele indicii înainte de 11 septembrie 2001 că s-ar pregăti un atac împotriva SUA fac clar pentru adepţii teoriei conspiraţiei faptul că americanii au lăsat atacul să aibă loc. Adepţii acestei teorii ai conspiraţiei nu iau în calcul noianul de informaţii cu care au de-a face aceste servicii secrete, faptul că un indiciu nu înseamnă informaţii clare, care să-ţi permită să iei măsuri, faptul că oamenii (funcţionarii unui serviciu secret) sunt, unii, leneşi, proşti, incapabili de a interpreta corect uneori anumite date şamd. Din fotoliul unui adept al conspiraţiilor, privită retrospectiv, lumea este clară, fără zone gri. În lumea reală, probleme de rutină sunt: supraîncărcarea, oboseala, lipsa de atenţie, decizii greşite, interpretări eronate etc.

Având răspunsuri simple la întrebări complexe, adepţii teoriilor conspiraţiei pun ordine în lume şi îşi creează iluzia că au lămurit cauzele celor mai de neînţeles evenimente (cum ar fi decizia unei persoane de a împuşca la întâmplare zeci de oameni, cum s-a întâmplat în 2017 în Las Vegas).

3. Copilăria

Un studiu publicat în Personality and Individual Differences sugerează că un rol important în evoluţia către a deveni un adept al teoriilor conspiraţiei îl are copilăria.

Indivizii care au o relaţie negativă cu unul sau cu amândoi părinţii arată o probabilitate mai mare să creadă ulterior în teorii ale conspiraţiei.


Ce se poate face?

Există vreo metodă pentru a le schimba opinia adepţilor teoriilor conspiraţiei?

Cum aceştia au tendinţa de a transforma totul pentru a le confirma opiniile, e greu de crezut că simpla încercare de a prezenta probe va avea vreun efect notabil. De pildă aici, pe Scientia, am scris adesea despre pseudo-medicamente, ca Oscillococcinum, ori alte aberaţii ale „medicinei" alternative. Am observat că cei mai mulţi nici nu citesc articolele şi se declară adepţi ai aberaţiilor combătute în aceste articole, indiferent de cât de ridicolă este credinţa lor.

Atunci? Există vreo soluţie?

Probabil că o educaţie instituţionalizată timpurie, care să explice ce înseamnă surse de încredere, cum se verifică o sursă de încredere, cum funcţionează teoriile conspiraţiei, care sunt pericolele teoriilor conspiraţiei şamd - ar putea avea unele efecte. Dar, desigur, asta este doar o speculaţie, pentru moment.

Trebuie înţeles că problema cu cei care au o atitudine antivaccin şi pro teorii ale conspiraţiei nu este aceea că sunt sceptici, că nu cred tot ce afirmă guvernele ori marile corporaţii. Aceste entităţi sociale sunt formate din oameni, unii necinstiţi, unii dintre ei lipsiţi de o cultură minimă, unii adepţi ai teoriilor conspiraţiei...

Problema este că îşi formează opiniile pe baza unor frânturi de adevăruri, nefiind capabili să vadă imaginea de ansamblu. De pildă este posibil ca în cazuri rare unele persoane să aibă reacţii adverse severe la vaccin, din variate motive, adesea neînţelese pe deplin. Dar aceste excepţii trebuie integrate în imaginea de ansamblu, văzând impactul pozitiv social uriaş al vaccinării.

Pentru a ne întoarce pentru o clipă la studiul citat la începutul acestui articol, am spune că rezultatele acestui nu sunt nici pe departe o surpriză: experienţa zilnică cu cei care sunt antivaccin spune acelaşi lucru. E important însă să existe studii ştiinţifice, pentru că acestea oferă o altă perspectivă şi un alt grad de credibilitate decât cele oferite de experienţa individuală (care, oricât ar fi de convingătoare, poate fi înşelătoare).

Poate merită menţionat că unii dintre cei care sunt anti-vaccin au propriile motive: cum ar fi un eşec (în opinia lor) al medicinei clasice în rezolvarea unei probleme grave de sănătate a unei rude. Emoţia puternică generată de un astfel de eveniment poate forma opinii puternice "anti-sistem", iar opoziţia faţă de vaccinare este doar o formă de manifestare a acestei opinii.

În fapt există studii (Hornsey, M. J., & Fielding, K. S. (2017). Attitude roots and Jiu Jitsu persuasion: Understanding and overcoming the motivated rejection of science) care arată că cei care îmbrăţişează teorii ale conspiraţiei au la bază o motivaţie invizibilă, iar opinia / manifestarea lor "publică" este doar o reflectare a acestor motivaţii ascunse.

Ce este sub "mască"? Care sunt rădăcinile atitudinii anti-ştiinţă? Probleme de identitate (tendința spre nonconformism cu orice preţ, de pildă), anumite angoase (cum ar fi frica de sânge, injecţii etc.) şi modul generic în care înţeleg şi se raportează la lume (relevante fiind abordarea unor chestiuni precum: constrângerile societăţii asupra deciziei personale).

Din această perspectivă întrebarea corectă nu este: „de ce respinge cineva dovezile pro-vaccin?", ci „De ce vrea o persoană să respingă dovezile pro-vaccin?".

Prin urmare, o posibilă soluţie pentru a reduce numărul celor anti-ştiinţă este acela de a comunica rezultatele cercetării pentru anumite subiecte într-o manieră care să se adreseze motivaţiei "ascunse" a celor cu atitudini pseudoştiinţifice.

Mai sunt, desigur, şi cazurile celor cărora le "interzice" Dumnezeu, prin vocea diverşilor lideri de secte religioase, să creadă în ştiinţă. Altă poveste, care merită un articol separat...


Dacă apreciaţi astfel de articole, vă invităm să citiţi şi următoarele articole Scientia:
De ce cred oamenii inteligenţi se comportă stupid?
De ce suntem impresionaţi de tâmpenii, aparent profunde?
Erorile de judecată şi pseudoştiinţa
Sunt adepţii teoriilor conspiraţiei nebuni?

Surse:
EurekAlert
BBC

Credit imagine: tapnewswire.com

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.