Capacitatea de a-ţi putea menține o stare completă de concentrare este vitală pentru performanţele atletice de top, mai ales în timpul unui joc-cheie sau într-un moment tensionat. Iată o descriere a concentrării reuşite oferită de kickerul (jucătorul ce degajează mingea în fotbalul american) Morton Andersen după câştigarea unor puncte pe terenul de joc:

Cu nişte ani în urmă am fost un mistic. Am studiat chakrele şi purificarea lor. Am meditat, am făcut niște yoga, m-am chinuit să-mi văd aura, am băut apa purificată prin gânduri pozitive, am îmbrăţişat copacii, am ”dialogat” cu ghidul meu spiritual, am conversat cu D-zeu, mi-am interpretat visele, m-am (psih)analizat pe toate părțile şi fațetele, mi-am prelucrat relaţiile cu părinţii, cu antecesorii şi scenariile de viaţă, mi-am ghicit în stele (făceam astrograme), în palmă, în iriși, în scris, căutându-mi misiunea în viață.

 

"Ne-am creat o civilizaţie globală în care elementele cruciale - transportul, comunicaţiile şi toate celelalte industrii, agricultura, medicina, educaţia, divertismentul, protecţia mediului şi chiar instituţia democratică a votului - depind profund de ştiinţă şi tehnologie.

Am organizat totodată lucrurile astfel încât aproape nimeni să nu înţeleagă ştiinţa şi tehnologia.

Aceasta este calea cea mai sigură către dezastru. Am putea chiar scăpa basma curată pentru un timp, dar mai devreme sau mai târziu acest amestec exploziv de ignoranţă şi putere ne va exploda în faţă".

În cele ce urmează vreau să-ţi ilustrez ”greutatea” unei predicţii în baza ştiinţei psihologice şi nu a unor teorii psihologice infantile, mai potrivite fanilor lui Harry Potter sau studenţilor la Şcoala Hogwarts. În acest scop îţi voi oferi un test, iar tu, fiind o persoană cumsecade, îl vei face, chiar dacă n-ai trecut prin facultatea de profil, deoarece contează mai puţin spre deloc.

După confruntarea finală din anul 2009 dintre cei doi candidaţi la preşedinţia României, Traian Băsescu şi Mircea Geoană, Viorel Hrebenciu, pe atunci membru marcant al PSD, dar şi soţia lui Mircea Geoană - au acuzat utilizarea "atacurilor energetice" puse la cale, prin persoane "înzestrate", de către PDL, în speţă "flacăra violetă", pentru a-l slăbi pe Mircea Geoană. A fost o perioadă în care mulţi politicieni purtau cravate, pulovere, cămăşi ori pălării violete. Unii continuă şi astăzi. Se considera că violetul protejează împotriva atacurilor energetice. 

Adeseori stabilirea adevărului într-un caz de încălcare a legii nu este simplă. Sunt nenumărate cazuri în istorie în care convingerea poliţiştilor, a procurorilor şi, în ultimă instanţă, a judecătorilor, cum că  o persoană este vinovată - s-a dovedit a fi greşită. În apărarea acestora este de menţionat că, în multe speţe, aceştia nu ştiu exact ce s-a întâmplat (nu au martori direcţi), ci încearcă să stabilească adevărul bazându-se pe dovezi circumstanţiale, pe mărturii (care pot fi false, intenţionat sau nu) etc.

 

De când ne putem transmite gândurile către "umanitate" prin intermediul, în special, al reţelelor de socializare, producţia de aberaţii, aparent profunde, a crescut alarmant. În fapt pare că prea mulţi sunt preocupaţi să genereze (ori măcar să răspândească) fraze "antologice", care să ne pună pe gânduri, care musai stârnesc introspecţii şi revelaţii răvăşitoare. Dar aspectul mai interesant este umătorul: ne plac aceste aberaţii. Deşi nu înţelegem nimic din ele, pentru că nu spun nimic, în fapt, la o lectură superficială par a avea ceva de spus. Sigur, uităm repede de ele apoi, căci mii de alte aberaţii ne aşteaptă pentru a ne "provoca" intelectul şi imaginaţia.

Erorile sistematice de judecată sunt cunoscute drept biasuri (eng. bias - predispoziţie, preconcepţie) şi ele apar în mod previzibil în împrejurări particulare. Atunci când pe scenă urcă un vorbitor chipeş şi sigur pe sine, puteţi anticipa că auditoriul îi va aprecia prestaţia mai favorabil decât merită.

  • Oamenii tind să evalueze importanţa relativă a problemelor în funcţie de uşurinţa cu care ele sunt extrase din memorie, iar aceasta este în mare măsură determinată de mărimea spaţiului care le este acordat în mass-media.
  • Teme frecvent menţionate ocupă mintea, pe măsură ce altele ies din sfera conştiinţei.
  • Există două moduri de gândire: sistemul 1 şi sistemul 2. Sistemul 1 operează automat şi rapid, cu efort redus sau nul şi fără senzaţia de control voluntar. Sistemul 2 acordă atenţia necesară activităţilor mintale solicitante, printre care se numără calculele complicate.
  • Ne identificăm cu sistemul 2, eul conştient, raţional, care are opinii, face alegeri şi decide la ce să ne gândim şi ce să facem. Dar descriu sistemul 1 ca stând fără efort la originea impresiilor şi senzaţiilor care sunt principalele surse ale opiniilor explicite şi ale alegerilor deliberate ale sistemului 2.

Imaginează-ți, te rog, următoarea situație. Un bărbat de 40 de ani, pe nume Alex, cumsecade și responsabil, pare să manifeste preferințe sexuale neobișnuite. Soția lui, Iulia, care îl cunoaşte de zece ani, e contrariată și îngrijorată pentru că dumnealui vizitează tot mai des site-uri cu pornografie juvenilă și colecţionează reviste și website-uri de profil.  Ba chiar a solicitat serviciile de masaj ale unei tinere domnișoare, ceea ce el nu obișnuia să facă. În tot acest timp, Alex acuza migrene tot mai dureroase.

Creierul uman are o viață secretă. Populațiile de neuroni rulează propriile lor programe dincolo de accesul minții conștiente. Aproape tot ceea ce gândești și simți nu se află sub control conștient. Tu, sinele conștient, care s-a trezit azi dimineață, ești doar un minuscul fragment simulat de populații neurale care reușesc să coopereze.

Recent am fost consultat de o persoană vizavi de ”trauma psihică” – posibila consecință a tragicului eveniment din acel club. Inspirat de întâlnire, voi împărtăşi câteva idei, care sper că vor fi de ajutor în abordarea mai sceptică a sprijinului psihologic oferit cu toptanul de o armata de experți. Cum e patologizată suferința umană? E mai simplu decât să răspunzi la ”ce mai faci?”. Când se petrece un dezastru (precum cel recent) și oamenii suferă în mod firesc, specialiștii clinicieni îi atribuie eticheta de ”TRAUMĂ PSIHICĂ”. Pe scurt, au inventat o boală.

Deşi nu există o persoană anume căreia să i acorde creditul exclusiv pentru naşterea publicităţii în America, nimeni nu poate primi totuşi mai mult credit decât un om de care cel mai probabil nu aţi auzit niciodată: Edward Bernays.

Ce spun atleţii de mare succes despre efort? Pentru a ajunge la rezultate remarcabile, atleţii trebuie să dezvolte un apetit pentru antrenamente riguroase. Singer (1984) subliniază faptul că stelele atletismului recunosc importanţa efortului prelungit în vederea obţinerii succesului.

Inegalitatea în SUA a crescut rapid şi este de aşteptat ca discrepanţa dintre bogaţi şi săraci să devină şi mai mare. În timp ce această discrepanţă este un subiect al presei şi al campaniilor electorale, există o percepţie diferită la nivelul economiştilor ce studiază inegalitatea şi public, în genere.

O modalitate de a evita tensiunea necontrolată este cultivarea capacităţii de a te relaxa atunci când ai nevoie. În anii '30, Edmund Jacobson a dezvoltat o tehnică simplă în acest scop, numită relaxare progresivă. Jacobson a afirmat că este important să înveți să recunoşti și să-ţi creezi sentimentul de relaxare musculară prin contrast cu sentimentul de tensiune musculară. Prin urmare, o persoană care învăță relaxarea jacobsoniană progresivă practică tensionarea și relaxarea diferitelor grupe musculare ale corpului, de la picioare în sus.


Tracy Austin

Cum poate un atlet să spună când o problemă este de ordin psihologic? Robert Nideffer (1992), profesor la Universitatea de Stat din San Diego şi preşedinte al Enhanced Performance Systems, a oferit un ghid simplu. Dacă un atlet este mulțumit de performanța lui în zilele bune, dar îi este imposibil să ajungă la acest nivel în timpul competiției, el ar putea avea o problemă psihologică.

Experţii se întreabă dacă, într-adevăr, creierul uman încetineşte odată cu vârsta. Chiar există un declin constant odată cu vârsta? Unii experţii în lingvistică sunt de părere că acest lucru nu se întâmplă, ei evidenţiind în schimb beneficiile experienţei. După ei, testele folosite anterior pentru a proba declinul cognitiv al celor ce îmbătrânesc nu demonstrează în realitate decât efectele faptului de a avea mai multe informaţii de procesat.

Un nou studiu realizat pe 3.305 de participanţi la un joc online sugerează că vârsta maximă a performanţei cognitiv-motorii este de 24 de ani. Constatarea aparţine unuia dintre primele studii care au utilizat puterea aşa-numitelor "volume mari de date": seturi de date care sunt atât de numeroase, că este nevoie de calculatoare specializate pentru a le procesa (Thompson și colaboratorii, 2014).

„A experia” este un verb pe care nu-l veţi găsi în dicţionarele limbii române. Sunt două abordări posibile:  (1) dacă nu există în dicţionar, nu are rost să ne batem cu el şi (2) dacă acest cuvânt este utilizat şi nu există un sinonim pentru el, probabil că în viitor îşi va face loc şi în dicţionare şi, una peste alta, îl putem utiliza. Limba este un organism viu, iar dicţionarele de multe ori nu ţin pasul cu limba vorbită.


Credit imagine: sivandogan1212.deviantart.com

Gândirea critică (sau inteligentă) nu e totuna cu criticismul. Gândirea critică presupune by default o atitudine curioasă sau investigativă. Nu deţinem răspunsuri şi nu suntem înţelepţi, ci căutăm cu atenţie răspunsuri şi devenim treptat mai înţelepţi. Avem o atitudine de modestie în raport cu realitatea. Ceea ce nu înseamnă că nu ştim nimic. Am rezervele mele vizavi de celebra maxima a lui Socrate „ştiu că nu ştiu nimic”.


 



Donează prin PayPal ()


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro