
Karl Schwarzschild este, cel mai probabil, cunoscut pentru faptul că la finalul anului 1915 i-a trimis lui Albert Einstein prima rezolvare exactă a ecuațiilor teoriei relativității. Rezolvarea era trimisă din tranșeele Primului Război Mondial, unde Schwarzschild, evreu, astronom, matematician și fizician, era locotenent în armata germană.
Viața lui Schwarzschild a fost una extraordinară, realizările sale științifice mergând dincolo de motivul pentru care este astăzi faimos: a arătat cum masa unei stele deformează spațiu-timpul din proximitate și cum o consecință inevitabilă a aglomerării unei cantități mari de materie într-o regiune mică de spațiu (se întâmplă, de pildă, când o stea gigantică își consumă combustibilul) duce la prăbușirea în sine a obiectului cosmic, la colapsul gravitațional, la... formarea unei găuri negre. Ca și Einstein, Schwarzschild nu a crezut că e posibil ca găurile negre să existe în natură; era prea extravagant.
Dar nu despre viața acestuia este acest articol, ci despre o mică obsesie a acestuia pe patul de moarte.