În fiecare an, de St. Patrick's Day, străzile din Dublin se umplu de oameni îmbrăcați în verde, într-o explozie de muzică, parade și simboluri naționale. Există însă un „absent” notoriu din această celebrare: șerpii. Legenda spune că Sfântul Patrick ar fi alungat toate aceste reptile din Irlanda. Realitatea este însă mult mai prozaică și, în același timp, mai interesantă din punct de vedere științific.
O legendă persistentă
Potrivit tradiției populare, Sfântul Patrick, misionar creștin din secolul al V-lea, ar fi izgonit șerpii din Irlanda folosindu-se de un baston episcopal. Povestea este simbolică și, cel mai probabil, reprezintă victoria creștinismului asupra vechilor credințe păgâne, nu un eveniment real. Nu există dovezi istorice sau biologice că Irlanda ar fi avut vreodată șerpi care să fi fost eliminați de intervenția unui om.
Irlanda nu a avut niciodată șerpi
Datele paleontologice indică faptul că Irlanda nu a fost niciodată habitat pentru șerpi în stare sălbatică. Mai mult, diversitatea reptilelor de pe insulă este extrem de redusă. Există o singură specie nativă de reptilă terestră — șopârla comună (Zootoca vivipara) — și o specie introdusă, Anguis fragilis, care, deși seamănă cu un șarpe, este de fapt o șopârlă fără picioare.
Această absență nu este un mister, ci rezultatul unor condiții naturale foarte precise.
Rolul decisiv al ultimei ere glaciare
Explicația principală se leagă de ultima eră glaciară, care s-a încheiat acum aproximativ 11.700 de ani. În timpul acestei perioade, Irlanda era acoperită de ghețuri, ceea ce făcea imposibilă supraviețuirea reptilelor.
Problema nu a fost doar frigul, ci și momentul în care clima a început să se încălzească. Până când condițiile au devenit favorabile pentru reptile, Irlanda se separase deja de continentul european. Lipsa unei conexiuni terestre a împiedicat migrarea speciilor, inclusiv a șerpilor.
Clima: un obstacol permanent
Chiar și astăzi, clima Irlandei rămâne nefavorabilă pentru majoritatea șerpilor. Fiind animale ectoderme, reptilele depind de temperatura mediului pentru a-și regla funcțiile vitale. Ele preferă temperaturi relativ ridicate, în general între 21 și 38 °C.
Irlanda, în schimb, are un climat oceanic răcoros, cu temperaturi moderate și perioade lungi de vreme rece și umedă. În astfel de condiții, șerpii ar deveni rapid inactivi sau nu ar putea supraviețui pe termen lung. În schimb, speciile prezente — precum șopârla comună — sunt adaptate să reziste frigului și pot hiberna în timpul iernii.
Izolarea geografică: un factor esențial
Izolarea Irlandei este un alt element decisiv. După separarea de continent, insula a rămas inaccesibilă pentru multe specii terestre. Acest fenomen nu este unic: și alte teritorii insulare, precum Noua Zeelandă, Islanda sau Groenlanda, sunt, de asemenea, lipsite de șerpi.
În absența unei legături naturale sau a introducerii accidentale de către oameni (care, în cazul șerpilor, nu a avut loc în mod semnificativ), aceste ecosisteme au rămas fără astfel de reptile.
Șerpii există totuși… dar nu în sălbăticie
Absența șerpilor din fauna sălbatică nu înseamnă că nu există niciun șarpe pe teritoriul Irlandei. Specii variate pot fi văzute în captivitate, de exemplu la Grădina Zoologică din Dublin sau la National Reptile Zoo.
În plus, în ultimele decenii, șerpii au devenit animale de companie din ce în ce mai populare. Interesul pentru reptile a crescut, iar ceea ce odinioară era o raritate — vederea unui șarpe într-o grădină zoologică — a devenit o experiență accesibilă în viața de zi cu zi, prin intermediul pasionaților de animale exotice.
Așadar, Irlanda nu este lipsită de șerpi din cauza unei intervenții miraculoase, ci din motive perfect explicabile: clima rece, istoria glaciară și izolarea geografică. Legenda Sfântului Patrick rămâne un simbol cultural puternic, dar știința oferă o explicație mai solidă și mai coerentă.
Absența șerpilor nu este, așadar, o anomalie, ci rezultatul unei istorii naturale bine conturate, în care geografia și clima au modelat în mod decisiv biodiversitatea insulei.
Sursa: ScientificAmerican
