Deși ne place să credem că rațiunea poate rezolva orice problemă, multe decizii sunt determinate, în lipsa unei soluții raționale, de emoții

Copil gândind

Azi noapte (28.08.25) forțele militare rusești au atacat iar zone civile din Ucraina cu sute de drone și zeci de rachete, omorând doar în Kiev 15 persoane, din care 4 copii.

Ce crezi despre următoarea situație: dacă Ucraina ar dispune de capacitatea de lovi blocuri de locuințe din Moscova, ar trebui să ucidă civili la întâmplare, așa cum o face Rusia?

Mă gândesc că majoritatea celor care răspund la această întrebare în gând, citind aceste rânduri, răspund emoțional: „Sigur că da! Să vadă și rușii cum e!”.

de: Iosif A.
Psihologie

Tot ce trebuie să știi despre natura umană:

La nivel emoțional, sunt identificabile la om două mari tipuri de reacții la atrocități, dacă nu este vizat direct sau indirect: indiferență sau satisfacție. 

Și asta explică, în esență, toată istoria umană și toată lista nesfârșită de genocide ce-au avut loc de-a lungul timpului, inclusiv lumea de azi.

de: Iosif A.
Psihologie

De ce contează timpul liber pentru o viață de calitate

Ce facem în timpul liber spune mult despre ceea ce ne face fericiți.

În cartea „Societatea oboselii”, filosoful sud-coreean Byung-Chul Han susține că, în societatea modernă, indivizii trăiesc sub imperativul de a avea realizări. Han numește aceasta o „societate a performanței”, în care trebuie să devenim „antreprenori” – să ne promovăm și să ne vindem pe noi înșine; nu există timp în afara celui de lucru.

Într-o astfel de societate, chiar și timpul liber riscă să devină un alt tip de muncă. În loc să ofere odihnă și sens, timpul liber devine adesea competitiv, demonstrativ și epuizant.

de: Ross Channing Reed
Psihologie

Povești care prind: cele 4 moduri prin care micro-influencerii își construiesc și păstrează publicul captiv

Influencer

Odată cu ascensiunea rețelelor sociale a apărut și figura „influencerului” – creatorul de conținut online care dobândește credibilitate într-o nișă specifică și capătă astfel puterea de a influența opinii și decizii de cumpărare.

Această abilitate stă la baza industriei de marketing prin influenceri, estimată în 2024 la aproximativ 32 de miliarde de dolari. 

Doar pe Instagram, platformă cu peste două miliarde de utilizatori, se estimează că 50 de milioane de persoane se identifică drept „creatori”. Multe branduri trimit produse acestor influenceri în speranța că o postare sau o poveste bine plasată va crea o conexiune personală cu publicul.

de: Shahper Richter, Alexander Richter și Drew Franklin
Psihologie

Ce au în comun vânătorile de vrăjitoare de altădată cu criza actuală a dezinformării

Proces vrăjitoare

Între 1400 și 1780 se estimează că aproximativ 100.000 de persoane – în majoritate femei – au fost judecate pentru vrăjitorie în Europa. Aproximativ jumătate dintre acestea au fost executate – crime motivate de un complex de convingeri legate de femei, adevăr, rău și magie.

Dar vânătorile de vrăjitoare nu ar fi putut avea amploarea pe care au avut-o fără mașinăria mediatică ce le-a făcut posibile: o industrie a manualelor tipărite care îi învățau pe cititori cum să identifice și să extermine vrăjitoarele.

de: Julie Walsh
Psihologie

Ce face astăzi ca o persoană să fie considerată „cool”?

Tânără cool

De la Lagos la Cape Town, de la Santiago la Seul, oamenii vor să fie „cool”. „Cool” este un cuvânt pe care îl auzim peste tot – în muzică, în modă, pe rețelele sociale. Îl folosim pentru a descrie anumite tipuri de persoane.

Dar ce anume face pe cineva să fie cool? E vorba doar despre a fi popular sau în pas cu moda? Sau e ceva mai profund?

de: Todd Pezzuti
Psihologie

Ce transformă un lider ales democratic într-unul autoritar? Între psihologia individuală și slăbiciunea instituțională

Orban, Ungaria

Procesul transformării dintr-un lider democratic într-unul autoritar este rareori brusc. Se desfășoară treptat și este adesea justificat ca o reformă necesară. Este prezentat ca fiind ceea ce poporul și-a dorit. Toate acestea fac dificil pentru cetățeni să-și ce se întâmplă până când este prea târziu.

de: Trang Chu
Psihologie

Adolescenții nu mai răspund la telefon. De ce? Lipsă de politețe sau o nouă tendință?

Adolescenții par să aibă telefoanele lipite de mâini… dar adesea nu răspund când sunt sunați.

Adolescenți folosind telefoane

Adolescenții par să aibă telefoanele lipite de mâini și totuși nu răspund când sunt sunați. Această situație, bine-cunoscută multor părinți, poate părea absurdă și frustrantă sau chiar alarmantă pentru unii. Totodată, ea spune multe despre felul în care tinerii de 13 până la 18 ani se conectează (sau nu) cu ceilalți. Deși smartphone-urile sunt omniprezente în viața lor cotidiană, aceasta nu înseamnă că le folosesc în același mod ca adulții.

Această reținere de a „răspunde la telefon” nu este doar o trăsătură de generație: ea semnalează o transformare mai profundă în practicile de comunicare, normele sociale și eticheta digitală.

de: Anne Cordier
Psihologie

Când psihoterapia uită societatea

Mi s-a întâmplat de mai multe ori să privesc cu uimire cum oameni instruiți în psihologie — în special terapeuți — par să ignore lucruri elementare despre natura noastră socială. De parcă suferința psihică ar izvorî exclusiv din copilărie, gânduri automate sau relații intime. Sau, mai nou, din scenarii transgeneraționale. Ca și cum omul ar fi o entitate plutitoare, ruptă de contextul în care trăiește: grupuri, norme, ierarhii, categorii, stereotipuri. Adică exact lucrurile studiate în psihologia socială — sau chiar în sociologie, dar să nu forțăm nota.

de: Seramis Sas, Ph.D
Psihologie

Atelierele de constelații familiale pot avea valențe terapeutice?

Am văzut recent un studiu randomizat ce susține că participarea la astfel de seminare/ ateliere duce la îmbunătățirea funcționării psihologice. Firește și vei afla de ce.

Unele intervenții psihologice par să funcționeze, deși teoria din spatele lor ridică semne de întrebare, dacă nu e chiar dubioasă. Constelațiile familiale ca metodă sunt bazate pe o teorie cel puțin controversată. E tentant să concluzionăm că metoda „vindecă rănile din arborele genealogic”. Dar o altă explicație mi se pare plauzibilă.

de: Seramis Sas, Ph.D
Psihologie

Reproșul sau paravanul nevoilor emoționale

Reproș

Reproșul e ca o alarmă cu baterii pe terminate: piuie, deranjează, dar semnalează ceva important. Sub acel „Tu niciodată…” sau „Mereu faci așa!” se ascunde adesea un suflet rănit care n-a știut cum altfel să spună: „Mi-a fost greu”, „Am avut nevoie de tine și nu te-ai arătat”.

Reproșul apare când o „regulă secretă” a relației – o așteptare nevorbită, dar bătută-n cuie în mintea cuiva – e încălcată. Și nu e doar despre ce s-a întâmplat, ci despre ce a însemnat acel ceva. Asta e partea cu emoțiile, încurcate mai ceva ca un cablu de căști în buzunar.

de: Seramis Sas, Ph.D
Psihologie

Manualul managementului toxic

Management toxic

Cine a spus că principala resursă a unei organizații și adevăratul avantaj competitiv constau în angajații săi, în talentul sau motivația acestora? Până la urmă, poate că adevăratul tău obiectiv este să golești birourile, să descurajezi permanent personalul și să sabotezi metodic capitalul uman.

Dacă acesta este cazul, cercetările în managementul performanței îți oferă tot ce ai nevoie.

de: George Kassar
Psihologie

Șapte reguli morale universale

Cooperare

Antropologii de la Universitatea Oxford au descoperit ceea ce consideră a fi șapte reguli morale universale: (1) ajută-ți familia, (2) ajută-ți grupul, (3) întoarce favorurile, (4) fii curajos, (5) supune-te superiorilor, (6) împarte resursele în mod echitabil și (7) respectă proprietatea altora.

de: Iosif A.
Psihologie

„Cu drag”, tic verbal sau sindrom național de afecțiune bruscă?

Există în limba română o expresie care s-a răspândit mai ceva ca pisicile pe Internet: „cu drag”. La început a fost sinceră. O spuneai când ajutai un prieten, când făceai un gest frumos, când dădeai o cană de apă unui alergător însetat. Astăzi, o zici și când servești un rahat cu perje.

de: Seramis Sas, Ph.D
Psihologie

Amintirile noastre sunt nesigure, limitate și influențabile. Și e un lucru bun că e așa

„Persistența memoriei” de Salvador Dali (1931)
„Persistența memoriei” de Salvador Dali (1931)

Milan Kundera își începe romanul „Cartea râsului și a uitării” cu o scenă din iarna anului 1948. Klement Gottwald, liderul Partidului Comunist din Cehoslovacia, ține un discurs în fața mulțimii din balconul unui palat, înconjurat de alți membri de partid. Tovarășul Vladimir Clementis așază cu grijă căciula de blană pe capul gol al lui Gottwald; căciula apare apoi într-o fotografie emblematică.

Patru ani mai târziu, Clementis este găsit vinovat de naționalism burghez și spânzurat. Cenușa lui este împrăștiată pe o stradă din Praga. Secția de propagandă a partidului îl elimină din istoria scrisă și îl șterge din fotografie. „Din Clementis n-a mai rămas nimic”, scrie Kundera, „decât căciula de blană de pe capul lui Gottwald”.

de: Nick Haslam
Psihologie

Pagina 2 din 37

Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație!

Cumpără de la eMag și Cărturești și, de asemenea, sprijini scientia.ro.



Te poate interesa și:

MediaBlitz.ro:


Cumpără un exemplar printat!
Clic pe imagine pt. detalii.

CE CĂRȚI CITESC:

• „Inginerii haosului”, de Giuliano da Empoli
• „Principele” de Nicolò Machiavelli

Tag:   carti-note-lectura