Ce este intuiţia? De unde vine aceasta şi în ce măsură ne afectează deciziile? Când este bine să cântărim toate alternativele şi când să ne bazăm pe instinct? Acestea sunt doar o parte din întrebările la care Gerd Gigerenzer, directorul centrului ABC (Adaptative Behavior and Cognition) din cadrul Institutului Max Plank încearcă să răspundă în cartea „Intuiţia. Inteligenţa inconştientului”.

 



Perspectiva asupra luării deciziilor pe care autorul o prezintă intră în contradicţie cu dogma luării deciziilor în mod raţional. Dacă cea mai mare parte a cărţilor despre luarea deciziilor abordează acest subiect ca fiind unul ce presupune multă analiză şi cântărirea tuturor alternativelor, în această carte mintea este văzută ca o cutie de instrumente plină de metode rapide de evaluare capabile să cântărească informaţiile într-un mod automat.

 

 

Intuiţia este prezentată ca fiind o judecată ce apare brusc la nivel conştient, din motive de care nu suntem conştienţi în totalitate şi care reprezintă o justificare suficientă pentru a întreprinde o acţiune în acel sens. După cum Gigerenzer afirmă, intuiţia are propria justificare raţională.   

Una dintre metodele luării deciziilor ce stă la baza intuiţiei este recunoaşterea euristică. Mai simplu spus, alegem ceea ce cunoaştem. Această metodă rapidă de evaluare este folosită de oameni atunci când au de răspuns la un test la care nu cunosc toate răspunsurile, când pariază pe câştigătorul unui meci de tenis sau când aleg marca unui produs pe care vor să îl cumpere.

S-a dovedit că uneori ignoranţa oamenilor obişnuiţi poate egala cunoştinţele experţilor renumiţi. Acest lucru se întâmplă deoarece spre deosebire de experţi, care se gândesc mult la procesul decizional şi pot lua astfel decizii greşite, oamenii obişnuiţi aleg numai ceea ce cunosc. A avea mai multe opţiuni este în general văzut ca fiind un lucru bun, însă nu tot timpul este aşa. Folosind teoria raţională a deciziilor, toate variantele ar trebui cântărite pentru ca în final să fie aleasă cea care are costurile cele mai mici şi beneficiile cele mai mari. Cu toate acestea, mintea nu este capabilă să proceseze o cantitate foarte mare de informaţii, motiv pentru care oamenii se decid mai uşor atunci când au de luat o decizie şi au mai puţine variante, decât atunci când există mai multe opţiuni. Aplicarea principiului simplităţii în diversificarea gamei de produse a diferitelor companii s-a dovedit a avea succes în obţinerea unui profit mai mare.

Strategia recunoaşterii euristice ar putea părea la prima vedere ca fiind un proces impulsiv în care oamenii aleg primul lucru pe care îl recunosc. Un studiu a arătat însă că, atunci când oamenii decid dacă să se bazeze sau nu pe această strategie, există o activitate neurală specifică în cortexul frontomedian anterior sugerând că este vorba mai mult de o formă de evaluare bazată pe inteligenţa inconştientă.

Alte metode de luare a deciziilor prezentate în carte se referă la privirea euristica, alegerea în baza unui singur motiv, încadrarea  sau deducţiile inconştiente. Gigerenzer reuşeşte să arate prin exemple sugestive de ce intuiţiile bune nu ar trebui să fie logice, cum izvorăşte înţelepciunea colectivă din ignoranţa individuală sau cum se formează intuiţiile morale.

Pentru a înţelege comportamentul uman nu trebuie să analizăm doar creierul, ci şi mediul fizic şi social. Fiecare om îşi dezvoltă în mod inconştient metode rapide de evaluare pe care apoi le utilizează pentru a uşura procesul de luare a deciziilor.

Din punct de vedere al modului în care sunt luate deciziile au fost identificate două categorii de persoane:  maximizatorii şi satisfăcuţii. Maximizatorii sunt  cei care fac tot ce pot pentru a lua cele mai bune decizii, luând în considerare toate alternativele, pe când satisfăcuţii se decid în momentul în care întâlnesc prima alternativă pe care o consideră satisfăcătoare. S-a observat că în timp ce satisfăcuţii reprezintă persoane mai optimiste şi încrezătoare,  maximizatorii au parte de regrete, sunt perfecţionişti şi suferă de depresie.

Deşi există situaţii în care luarea deciziilor în mod raţional este necesară, Gigerenzer este de părere că deciziile importante, precum persoana cu care te căsătoreşti, ce slujbă accepţi, ce alegi să faci cu viaţa ta, nu se limitează doar la argumente pro si contra, balanţa fiind înclinată mai mult de către creierul nostru evoluat, în care e cuprinsă şi cultura umană care evoluează mai rapid decât genele.

Mediul în care trăim este complex şi incert. Surprize, noutăţi, lucruri care ne îndepărtează de la planurile noastre, apar la tot pasul. În acest context, simplitatea poate fi văzută ca un mijloc de adaptare şi gestionare a resurselor de care dispunem. O intuiţie nu este bună, rea, raţională sau iraţională, ci depinde de contextul în care metoda rapidă de evaluare a fost utilizată.   

În această carte veţi găsi explicate metodele de evaluare rapidă ce stau la baza intuiţiilor, modul în care funcţionează, cât şi cazurile în care acestea vor avea succes şi când nu. Veţi fi, de asemenea, introduşi în lumea intuiţiilor morale, veţi vedea cum aplică animalele intuiţiile şi veţi putea înţelege mai bine modul în care funcţionează mintea umană.



Sursă: Gigerenzer G. (2012). Intuiţia. Inteligenta inconştientului: Editura Curtea Veche

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.