Dacă apreciezi articolele SCIENTIA, sprijină site-ul cu o donație! |

În romanul distopic „Mașina timpului”, publicat în 1895 de H.G. Wells, un om de știință victorian, al cărui nume nu este dezvăluit, călătorește în anul 802.701. În loc să descopere o civilizație umană prosperă și luminată, care să culeagă beneficiile mileniilor de progres economic și intelectual, el găsește o scenă de groază. Aici, oamenii blânzi numiți „eloi” sunt crescuți ca hrană pentru „morloci”, niște creaturi troglodite.
Scriitorul de literatură științifică Henry Gee prezintă un viitor al omenirii mai puțin înfricoșător, dar la fel de îngrijorător, în cartea sa recentă „The Decline and Fall of the Human Empire”.
Spre deosebire de Wells, Henry Gee nu crede că specia umană va fi capabilă să supraviețuiească mai mult de următorii 8000–12.000 de ani.
- Detalii
- de: John Long
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură

La o sută de ani de la publicare, al treilea roman al lui F. Scott Fitzgerald, Marele Gatsby – povestea nou-îmbogățitului Jay Gatsby și a căutării sale obsesive de a-și recâștiga dragostea pierdută, Daisy Buchanan – este cel mai adesea amintit pentru portretizarea exceselor din epoca jazzului din America, în special prin petrecerile extravagante ale lui Gatsby.
- Detalii
- de: William Blazek
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură

Dacă vă vine să credeți, există și așa ceva, adică un site dedicat cărților, unde există și o secțiune dedicată maximelor :)
Iată cele mai apreciate maxime, selectate de către cititorii site-ului.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură

Curtea închisorii – Vincent Van Gogh (1890), Wikimedia Commons
Anul 2025 marchează cea de-a 50-a aniversare a publicării în limba franceză a capodoperei întunecate a lui Michel Foucault, „A supraveghea și a pedepsi. Nașterea închisorii” (în original - Surveiller et punir (1975)).
O carte cu o vastă întindere istorică, scrisă cu o intensitate lirică, aceasta este una dintre cele mai influente lucrări filozofice ale secolului XX și rămâne tulburător de actuală și astăzi.
Așa cum sugerează subtitlul, cartea trasează, într-un anumit sens, istoria sistemului penitenciar modern. A fost scrisă în perioada în care Foucault era implicat în organizația maoistă „Groupe d’Information sur les Prisons”, în urma unui val de revolte în închisorile franceze de la începutul anilor ’70.
- Detalii
- de: Matthew Sharpe
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Trăim în epoca oboselii profunde. Nu mai suntem exploatați din exterior, ci ne autoexploatăm voluntar, bucuroși. Aceasta este teza centrală a filosofului Byung-Chul Han în „Societatea oboselii”, o radiografie a lumii noastre.

Byung-Chul Han este un filosof și teoretician cultural german de origine sud-coreeană. Profesor la Universitatea de Arte din Berlin, Han s-a impus ca una dintre cele mai provocatoare voci ale filosofiei contemporane. „Societatea oboselii” (2010) reprezintă una dintre operele sale cele mai influente, tradusă în numeroase limbi.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură

Reprezentare Sun Tzu, era Qing (credit: wikipedia.org)
A cita din „Arta războiului”, un vechi manual chinez de strategie militară ce datează din secolul al V-lea î.Hr., a devenit un clișeu. Din păcate, este astăzi utilizat adesea de adolescenții rebeli, guru din domeniul managementului și de iubiții pseudo-intelectuali.
Din această cauză, cartea a devenit parte a șirurile nesfârșite de ironii care stau la baza culturii Internetului. Diverse meme fac referire la faimoasele sale citate, precum „Cunoaște-ți dușmanul; cunoaște-te pe tine însuți” sau „Nu presa prea tare un dușman disperat”, dar, în același timp, iau în derâdere această tendință de a o cita excesiv.
- Detalii
- de: Jamie Q. Roberts
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
Noam Chomsky (n.1928) este un lingvist, istoric, filozof şi activist politic american, ce reprezintă, probabil, cel mai important intelectual în viaţă american şi cu certitudine principala şi cea mai influentă voce critică la adresa politicii externe americane. Chomsky este considerat „părintele lingvisticii moderne”, având contribuţii importante în acest domeniu. Ca analist politic a scris una dintre operele importante care analizează modul în care societatea occidentală modernă este manipulată de către mass-media şi guverne: „Manufacturing Consent: The Political Economy of the Mass Media”.
„What kind of creatures are we?” este o carte cu un profil unic printre scrierile lui Chomsky, prezentând reflecțiile acestuia cu privire la implicațiile mai largi ale teoriei sale a limbajului, acoperind o plajă largă de domenii: linvistică, filozofia științei, biologie, metafizică, teoria cunoașterii, filozofia minții șamd.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
În ce mă privește, relația cu fizica și cunoașterea am avut traseul celor mai mulți: am luat cunoștință cu teoriile moderne, încercând să înțeleg care este legătura cu lumea reală. În timp, am ajuns la convingerea că știința este instrumentală, nu descriptivă, iar o cunoaștere „ultimă” a lumii nu este posibilă, idei care, în final, s-au concretizat în cartea mea „Călătorie la granițele gândirii”.
Una dintre ideile care au „explodat” la un moment dat în mintea mea este aceea că timpul, în fapt, nu există. Am scris mai multe articole pe acest subiect.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură
1. „Așa grăit-a Zarathustra” menționează „cum spiritul se schimbă în cămilă, cămila-n leu și-n fine, leul în copil”.
Cămila - cară valorile prestabilite, educația, morala și cultura. Le cară prin deșert, unde se transformă în leu.
Leul - sparge statuile, calcă în picioare poverile (valori, educație etc.) și critică toate valorile, devenind apoi copil.
Copilul - un nou început, creator de valori noi și noi principii de evaluare.
- Detalii
- de: Iosif A.
- Cărți: citate, recenzii și note de lectură

În 1922, sub titlul Tractatus Logico-Philosophicus (titlul fiind, cel mai probabil, inspirat după o carte a lui Spinoza, Tractatus Teo-logico-Politicus), apare la Londra cartea lui Ludwig Wittgenstein, care, după cum se exprimă chiar filozoful austriac în „Cuvânt înainte”, rezolvă „problemele în mod definitiv”. Problemele filozofiei.
