10 lucruri pe care trebuie să le știi despre Telescopul Spațial James Webb
1. Telescopul Spațial James Webb (JWST), azi un proiect comun al NASA (principalul „actor”), al Agenției Spațiale Europene și Agenției Spațiale Canadiene, a fost 25 de ani în stadiul de proiect și fabricație, iar la finalul lui decembrie 2021 va fi, în fine, trimis în spațiu (în punctul Lagrange nr. 2, aflat la 1,5 milioane de kilometri de Terra, de circa 4 ori distanța Terra - Lună; călătoria va dura o lună). Responsabilul pentru proiect de 25 de ani este fizicianul John Cromwell Mather, căruia i s-a decernat Premiul Nobel pentru fizică în anul 2006.
2. Proiectat inițial la un cost de 500 de milioane dolari, a ajuns să coste circa 10 miliarde. Lansarea era inițial programată pentru acum 14 ani. Au fost momente în care finanțarea proiectului a fost pusă sub semnul întrebării. Cu o dimensiune de 21x14 m, acum gata de lansare, JWST este destinat să înlocuiască faimosul Telescop Spațial Hubble și se speră că va revoluționa cunoașterea despre universul timpuriu. Are o masă de 6.215 kg.
Au fost identificați pentru prima dată neutrini produși la un accelerator de particule
În cadrul proiectului de cercetare FASERν au fost detectați pentru prima dată neutrini produși la Marele Acceleratori de Hadroni, LHC, de la CERN, Elveția. În viitor vor fi măsurați mii de neutrini, care fac parte din toate cele trei familii ale acestei particule. FASERν va fi primul experiment care va observa toate tipurile de neutrini și antineutrini.
Un costum nu poate ascunde primitivismul gândirii, plus alte gânduri la început de iarnă (JID-064)
• Observ că puțini realizează că să spui că o populație e într-un fel sau altul (gen „românii sunt geniali / patrioți / dezorganizați etc.”) este, cel mult, ca și cum ai spune despre zece pietre, dintre care 4 sunt roșii, 3 sunt galbene, 2 albe și una neagră, că „pietrele sunt roșii”.
• Infantilismul unor lideri ai lumii este ușor vizibil pe timpul paradelor militare și al demonstrațiilor unor arme noi. În pofida costumelor scumpe, gândirea, comportamentul și discursul acestora sunt încă cele ale unui șef de trib preistoric.
Dacă am putea comunica instantaneu, am putea trimite mesaje în trecut
De ce comunicarea cu viteze superluminice încalcă legea cauzei și efectului.
Comunicarea instantanee ar permite transmiterea de mesaje în trecut
Dacă am comunica prin mesaje cu un prieten aflat într-o călătorie către cea mai apropiată stea, Proxima Centauri, și am deține o știință secretă prin care comunicarea se poate face instantaneu, atunci am avea parte de paradoxuri, cum ar fi primirea răspunsului la un mesaj pe care încă nu l-am trimis. Legea cauzei și efectului ar fi răsturnată, iar universul nu ar mai avea sens. Iată de ce.
Radiația cosmică de fond, „barieră” împotriva depășirii vitezei luminii de către razele cosmice
Schemă a unei jerbe de radiaţii care se produce atunci când când o particulă cosmică cu mare energie se ciocneşte de atomii din atmosfera Pământului
Pentru că a fost testat și măsurat de nenumărate ori, știm un lucru despre universul nostru: niciun obiect nu poate depăși viteza luminii în vid. Este o limită impusă de teoria relativității a lui Einstein, în fapt un pilon fundamental al teoriei. Sigur, nu e deloc clar de ce stau lucrurile astfel, dar nu am identificat încă niciun obiect care să încalce acest principiu fundamental.
De ce scrâșnim dinții în somn?
Sigur, dacă dormiți, e greu să știți ce faceți. Dar sunt semne clare că pe timpul nopții scrâșniți dinții: vă dor dinții, gingiile sau maxilarul dimineața, observați o uzare (tocire) a dinților în timp sau vă spune acest lucru partenerul de viață, care aude scrâșnitul.
Problema lipsei antimateriei este una falsă
Particule pe punctul de a se ciocni (reprezentare grafică)
Aparent, una dintre problemele majore ale fizicii este reprezentată de dezechilibrul (asimetria) dintre materie și antimaterie din univers. Unii fizicieni cred că imediat după Big Bang ar fi trebuit să existe un număr egal de particule și antiparticule. Fiecare particulă ar fi avut o antiparticulă. Dacă ar fi stat astfel lucrurile, acestea ar fi trebuit să se anihileze și să lase în urmă doar energie – fără materie. Totuși, trăim într-un univers compus din materie, iar antimateria a dispărut. Dar cât de mare este, în fapt, această problemă? Și ce șanse sunt pentru a o rezolva vreodată?
Interacțiunea dintre mezonul ɸ și un proton, măsurată pentru prima dată
Interacțiunea dintre un proton și un mezon ɸ, care apar în urma coliziunilor proton-proton la LHC
Credit imagine: ALICE
Proiectul de cercetare științifică ALICE de la Marele Accelerator de Hadroni (LHC) de la CERN a publicat recent rezultatele studiului interacțiunii hadronilor prin femtoscopie. Studiul acestei interacțiuni este important atât pentru fizica particulelor, cât și din perspectiva studiului stelelor de neutroni.
În esență, cercetătorii de la ALICE (A Large Ion Collider Experiment) au folosit femtoscopia pentru a studia interacțiunile reziduale dintre particule formate din două și din trei quarcuri. Astfel a putut fi observată pentru prima dată interacțiunea dintre mezonul ɸ (fi), format dintr-un quarc straniu și antiparticula sa, și un proton, format din două quarcuri up și un quark down.
Atomii, la temperaturi scăzute și densitate mare, devin invizibili
Principiul excluziunii (detalii, mai jos) poate fi ilustrat printr-o analogie implicând oameni ocupând locuri într-o sală de cinema. Fiecare persoană reprezintă un atom, iar fiecare scaun o stare cuantică. La temperaturi ridicate (a), atomii sunt distribuiți aleator, așa că aceștia pot reflecta lumina. La temperaturi scăzute (b), atomii stau strâns grupați, doar cei cu mai mult spațiu, de la marginile grupării de atomi, putând reflecta lumina.
Electronii atomilor sunt distribuiți în jurul nucleului atomic în cadrul unor straturi energetice. Principiul excluziunii al lui Pauli are o importanță fundamentală în stabilirea distribuției electronilor. Detalii privind regulile acestei distribuții puteți citi aici.
Problema nu o reprezintă rețelele de socializare, ci noi înșine (JID-062)
În 2015 o afirmație a faimosului scriitor italian Umberto Eco a împânzit mijloacele de comunicare în masă: „Rețelele de socializare dau drept la cuvânt unor legiuni de imbecili care înainte vorbeau numai la bar după un pahar de vin, fără a dăuna colectivității. Apoi erau rapid aduși sub tăcere, dar acum au același drept la cuvânt ca un câștigător al Premiului Nobel. Este invazia imbecililor”.
De ce este imposibil să prevedem viitorul, dar este posibil să-l intuim uneori (JID-063)
În urma cu câteva săptămâni am primit o întrebare, care în esență sună cam așa: „Mi-ar plăcea dacă ați scrie un articol despre déjà-vu și posibilitatea de a prevedea viitorul apropiat, nu prin „magie”, ci prin capacitatea minții de a „calcula” rapid cel mai probabil și logic viitor”, prin „intuiție”. Întrebarea originală o puteți găsi aici.
Cred că două aspecte sunt importante de analizat: întâi, de ce nu este posibil să prevedem (calculăm) viitorul, mai apropiat ori mai îndepărtat, și, doi, de ce ceea ce numim „intuiție” ne ajută în multiple situații să estimăm rezultatul unei acțiuni (deci, cumva, să „ghicim” viitorul), fără a implica nimic misterios, paranormal. Primul aspect ține de legile fizicii, al doilea ține de evoluție și experiența de viață.
Chiar au creat cercetătorii „primii roboți vii care se reproduc”?
Credit imagine: pnas.org
Interesat sau nu de știință, probabil că ai dat peste știrea care a împânzit presa din toată lumea conform căreia cercetători americani au creat primii roboți vii, denumiți xenoboți, care au început să se reproducă. Și încă într-un mod complet nou, adică nu se reproduc nici ca plantele, nici ca animalele. Ci ca... xenoboții.
De la CNN la... ce ziar românesc vreți, toți sunt extaziați de roboții vii care fac alți roboți vii. Suntem într-un film SF!
8 semne clare că ești (ai de-a face cu) un idiot
Cred că oricine mai are o șansă. Chiar și idioții. Nu cred că acest articol îi va salva, dar le poate da o șansă ca, măcar din când în când, să se comporte diferit de cum ar face-o în mod normal, dându-le posibilitatea celorlalți ca, pentru o clipă, să se îndoiască de faptul că au de-a face cu idioți incurabili.
De ce nu există masă negativă și materie „antigravitație”
Numim gravitație acea proprietate a materiei și energiei de a curba spațiu-timpul, făcând obiectele mai mici să urmeze o traiectorie complicată, contraintuitivă pentru noi, oamenii, obișnuiți cu mișcare obiectelor la scară mică, unde această curbare este greu observabilă. Aceasta este înțelegerea modernă a gravitației, diferită de cea a lui Newton, care descria gravitația ca o forță misterioasă prin care corpurile se atrăgeau reciproc. Explicația propusă de Einstein nu este mai puțin misterioasă, pentru că în continuare nu înțelegem care este mecanismul gravitației, dar este mai precisă decât cea a lui Newton.
Dar dacă gravitația are această proprietate a „atracției”, nu ar putea-o avea și pe cea a „respingerii”? Dacă ar fi așa, poate am putea explica unele dintre observațiile cu privire la ceea ce numim „materie întunecată” și „energie întunecată”.
Grăsimile alimentare: care sunt bune, care sunt rele și care sunt efectele lor în nutriție
Mesajele publice privind consumul de grăsimi, enunțate fie de autorități publice, fie de nutriționiști de ocazie, au fost amestecate de-a lungul timpului. După zeci de ani de studii pe grupuri mari de oameni, astăzi avem o idee destul de precisă despre efectele asupra organismului uman ale consumului de grăsimi. Și deși organismul uman este complex, iar diferențele în modul în care diferite organisme reacționează la diverse diete, principiile privind consumul de grăsimi sunt ferm stabilite și ușor de pus în practică într-o alimentație sănătoasă.
Experimente cu electroni arată nevoia îmbunătățirii modelelor folosite în studiul neutrinilor
Studii efectuate asupra electronilor sunt folosite pentru a calibra proiectele de cercetare dificile care studiază neutrinii. Neutrinii sunt cele mai misterioase particule din cadrul modelului standard; de exemplu, încă nu se cunoaște cu precizie masa acestora.
Istoria materiei întunecate în 7 acte
Hartă a materiei întunecate din universul local. Punctele negre reprezintă galaxii. În galben, filamente de materie întunecate care acționează ca punți ascunse între galaxii. X-ul indică galaxia noastră, Calea Lactee, iar săgețile indică dinamica universului local generată de gravitație.
Credit: Hong et. al., Astrophysical Journal
Deși credem că știm atât de multe despre univers, printre altele știm și că nu știm mai nimic despre 95% despre ceea ce alcătuiește universul: materia întunecată și energia întunecată. În videoclipul de mai jos puteți urmări o scurtă introducere în istoria materiei întunecate, de la creare, la descoperirea acesteia și rolul acesteia în univers.
Cum funcționează airbagul?
Airbagul este astăzi o parte esențială din sistemul de siguranță al șoferului și pasagerilor din automobile. Acesta completează beneficiile aduse de portul centurii de siguranță. În videoclipul de mai jos puteți vedea, pe de-o parte, cum funcționează airbagul, iar pe de altă parte evoluția acestuia, problemele apărute de-a lungul timpului și modul în care acestea au fost rezolvate.
Dovezi din lumea animală că matematica este parte din univers, nu invenție umană
Este matematica o invenție umană, folosită ca instrument pentru explicarea lumii, sau este parte fundamentală a lumii? Cu alte cuvinte, matematica este inventată sau descoperită de om? Iată o serie de exemple care sugerează că matematica ar fi o componentă a naturii.
Trei metode pentru a-ți controla greutatea
Există tot felul de diete prescrise de diverși. Vă vine să credeți ori nu, multe dintre acestea acestea funcționează (reușiți să slăbiți ori să vă mențineți greutatea), cel puțin în parte, la început. De ce? Pentru că orice dietă impune o oarecare ordine în obiceiurile culinare. Asta înseamnă că mulți vor renunța la obiceiul de a mânca necontrolat. Atenția la ceea ce mănânci este cel mai important element al unei diete. Dar este o mare diferență între o dietă care ajută pe termen scurt să dați jos câteva kilograme și una care vă permite să rămâneți sănătoși, evitând boli cronice grave (precum diabetul) și care poate fi urmată pe termen nelimitat. Dietă nu trebuie să însemne un mod de alimentație pe termen scurt cu singurul scop acela de slăbi, ci un mod de alimentație care poate fi susținut pe o durată cât mai lungă.
De ce se dezintegrează particulele elementare?
Particulele elementare - modelul standard
Fizicienii au descoperit până acum 25 de particule elementare (care, din câte știm în prezent, nu sunt alcătuite din nimic altceva). Cele mai multe dintre aceste particule sunt instabile și se vor dezintegra în particule mai ușoare în câteva fracțiuni de secundă.
Dar cum se poate ca o particulă care se dezintegrează să fie elementară? Dacă se dezintegrează, asta nu înseamnă că a fost alcătuită din altceva? În plus, de ce se dezintegrează particulele?
