Tehnologia ne dezvăluie ceea ce suntem. Într-un sens, dar doar într-un sens (o să vezi mai jos de ce nu în toate) ne ajută să devenim ceea ce suntem. De pildă, probabil nu știai că poți fi așa violent în public înainte să ai un instrument care te ascunde (ca identitate), dar te dezvăluie (ca fire și personalitate). Dacă încă nu ai pe birou statui ale lui Musk, Zuckerberg și... cum îl cheamă pe cel de la TikTok, este timpul să arăți un pic de respect și să-ți cumperi. Ei te-au ajutat să te descoperi și, așa cum spun astăzi cei mai înțelepți dintre noi, „să devenim cea mai bună versiune a noastră” (ce-o însemna asta? nu contează... sigur e ceva profund). Lor le datorezi această transformare (adică... binecuvântare).
Tehnologia este o extensie a corpului. Într-un sens ne completează, pentru că putem face lucruri imposibil altfel. Dar într-un alt sens, mai profund, ne amputează, pentru că fără tehnologie nu mai putem face ceea ce puteam face înainte să ne atașăm o extensie tehnologică.
Mai știi să citești o hartă? Ești fără egal pe o rază de 50 de kilometri! Probabil te simți supraom! În sens nietzschean, desigur.
Tehnologia ne face indiferenți. Sună paradoxal, dar nu este. Atunci când contactul cu ce e nou este rar și are adâncime, atenția ta, limitată, poate fi focalizată pe câteva subiecte.
În schimb, când „urgențele” se manifestă continuu, treci de la una la alta, cu angajament de minute, dacă nu de secunde.
Scandalurile sunt astăzi de scurtă durată. Cei vinovați doar trebuie să aibă un pic de răbdare pentru ca următorul scandal să-l înlăture din lume pe precedentul.
În plus, în sarabanda de „urgențe” cu care suntem bombardați, nici nu mai știm să facem diferența între ce contează și ce nu. Oricum, multe „urgențe” sunt inventate, pentru că nu au nimic dincolo de cuvinte. Iar alte „urgențe” sunt trasformate pentru a arăta așa cum nu sunt pentru o minte odihnită.
În final, rămânem cu impresia că trăim într-o lume imprevizibilă, în care nimic nu poate primi atenția cuvenită.
Fiind atenți la toate și permanent, devenim indiferenți la tot, continuu, căci un mesaj acid pe o rețea socială nu este o atitudine care să schimbe ceva. Sau este? Știu, crezi că este. Dar nu este... Ai impresia că ce scrii are vreun sens, doar pentru ai o nevoie, ca noi toți, de a-ți măguli amorul-propriu. Încă nu ai găsit altă cale de a te prezenta lumii și a ne arăta cât de mult contezi. Iar amorul-propriu vine la pachet cu problemă: cere să fie măgulit în fiecare zi. Nu avem ce face, nu putem scăpa de asta.
Tehnologia ne descentralizează. Promisiunea este că tehnologia ne facilitează interacțiunea, că vom fi unii cu alții mai mult și în moduri mai utile, că, în final, tehnologia ne unește.
În fapt, tehnologia atomizează, segmentează, pulverizează societatea și transformă oamenii în puncte singuratice aflate în comunicări incerte.
Este o formă de perversitate ultimă autoimpusă să trăiești cu impresia că ești într-un „dialog”, atunci când te cerți pe o rețea socială cu 3Xvenom (am luat la întâmplare username-ul, dar ar fi de mirare să existe?) despre care nu știi dacă este bărbat sau femeie, nu știi ce vârstă are, nu știi ce educație are, nu știi unde locuiește, iar, în final, nu știi... dacă e om...
Această orbecăială prin spațiul virtual, în care ești, chipurile, în contact cu alții, această infiltrare într-un spațiu absurd, populat de oameni care nu au nicio compatibilitate, care nu știu nimic unul despre altul - spune ceva formidabil despre natura umană. Ce? Nu îndrăznesc să scriu...
Tehnologia ne depărtează de noi înșine. Gândurile au bizarul obicei să apară atunci când sunt stimulate, dar mai ales atunci când nu sunt stimulate. Încearcă să stai 5 minute fără să te gândești la nimic; vei fi invadat cu gânduri. Ăsta e tot trucul cu meditația transcedentală, nu?
Gândurile ce apar atunci când nu reacționăm la gândurile altora au, inevitabil, o natură misterioasă. Nu știi ce vor fi până nu sunt.
Tehnologia ne scutește de acest mister, căci, perpetuu conectați, reacționăm mereu la ce ni se livrează. În acest fel ne auto-mutilăm fără oprire. În loc să ne dăm o șansă să ne auzim propria minte, ne îngropăm fără încetare mintea în balastul pe care ni-l livrează tehnologia.
Fiind mereu atenți la alții și niciodată la noi înșine, tehnologia ne asigură separarea completă de noi. După cum vedeți, cine spune că nu există dedublare și că spiritul nu se poate separa de corp, nu a înțeles nimic din această lume!
O separare mai ușor de observat operată de uzul tehnologiei este cea fizică. Confundăm oamenii cu vocile sau imaginile din ecran. Dar cel de pe ecran nu este exact cel pe care-l vezi atunci când te întâlnești cu el. Exact așa cum omul pe care-l descoperi într-o scrisoare nu este omul real, cel care a scris scrisoare. Pentru cei mai tineri: în dicționarul limbii române există un termen numit „scrisoare”; vă las plăcerea de-al descoperi singuri.
Deși pare incredibil, corpul ceilulalt introduce noi dimensiuni în relația dintre oameni. Surprinzător, nu? a da noroc cu un pahar de vin într-un restaurant sună altfel decât atunci când dai noroc prin intermediul unei aplicații ce permite interacțiunea video.
Un alt mod prin care tehnologia rupe legăturile cu noi înșine este obligația la... disponibilitate. Mereu are cineva nevoie de tine: un prieten, o rudă sau o... aplicație. Segmentarea vieții a devenit atât de obișnuită, încât mai nimeni nu mai știe ce să facă singur cu sine mai mult de 30 de minute (am exagerat? trebuia să spun 5 minute?).
Prietenii noștri inumani... Fondatorul Facebook afirma recent că ne trebuie prieteni virtuali, pentru că ne lipsesc prietenii reali. Știe că avem nevoie de 15 prieteni și avem doar 3, în medie. De unde să-i luăm, s-a întrebat? Și pentru că este un om deștept (revin la rugămintea de a verifica dacă ai o statuetă mică cu el), a găsit și soluția. Avea altele de făcut, dar degringolada în care se află omenirea, fără cei 15 prieteni, nu l-a lăsat să nu-și rupă din timpul lui prețios pentru a ne veni în ajutor. Cum? Afli imediat.
Tragi-comedia nu este că tehnologia ne-a separat, iar acum tot tehnologia, chipurile, repară ce-a stricat. Ar fi prea simplu. Tragi-comedia este alta: promisiunea miliardarului american este că, în fapt, în timp ce ne promite cei 15 prieteni, desigur virtuali (de unde vrei să-ți dea unii din carne și oase? Și oricum nu i-ai vrea...), se asigură că singurătatea va fi garantată prin introducerea a încă unui separator - agentul de inteligență artificială (adică noul tău „prieten”).
„Prietenul” virtual va duce singurătatea la nivelul ultim, casa+telefonul+agentul-IA devenind închisori cu ziduri transparente, dar groase, de netrecut. Într-o astfel de lume, a prietenilor „costumizabili”, viața omului va deveni o glumă suprarealistă.
Tehnologia ne specializează fiecare acțiune. Efortul fizic nereglementat strict a devenit o activitate absurdă. Asta e clar. Nu însă dacă este înregimentat într-un program plătit la o sală de sport. Nu însă dacă este parte din obligația de a parcurge 10.000 de pași zilnic.
Cumva, corpul nostru vlăguit de inactivitate trebuie ținut în putere pentru a ne putea muta între biroul de la serviciu și scaunul din fața calculatorului din sufragerie.
Iar mișcările din sala de sport ori de pe timpul plimbării sunt înalt specializate; nu poți merge la sală fără să-ți iei un antrenor personal sau fără să petreci sute de ore de pregătire online (având satisfacția că „ai bătut sistemul”!). Nu ai ști ce să faci! Fiecare mușchi trebuie tratat în moduri pe care doar cei mai pregătiți știu.
Corpul uman nu mai este ce a fost odată. Fiecare mișcare trebuie atent observată de cineva, altul sau tu însuți, pentru a atinge perfecțiunea, căci numai perfecțiunea mișcărilor asigură atingerea obiectivelor. Trebuie, de pildă, ca greutățile să fie urcate până la o anumită înălțime (coborârea se face tot științific!), mișcările sus-jos trebuie să urmeze niște linii prin spațiu care trebuie calibrate la nivel de milimetru, iar viteza cu care greutățile urcă și coboară trebuie să fie una anume, nu la întâmplare, după cum te taie pe tine capul. Altfel, totul este zadarnic... Îți pierzi timpul și banii. Ori faci ce trebuie, ori mai bine nu faci nimic! Ok... Uită că am spus asta. Mai bine faci ce trebuie. Altfel va fi rău. Dar știi deja asta, că doar ai auzit-o de sute de ori.
Simpla alimentație zilnică este obiectul unor studii intense, neîntrerupte, cu rezultate mereu contradictorii și paradoxale. Dar tot ce-ți pare contradictoriu și paradoxal este așa pentru că nu te-ai pregătit încă suficient pe acest domeniu!
Să mănânci (în sensul, desigur, de a mânca „cum trebuie”, „profesionist”, nu ca toată lumea, la întâmplare) a ajuns una dintre cele mai complicate activități.
Fiecare aliment are o poveste și are o utilitate (sau mai multe) sau o contraindicație (sau mai multe). Combinațiile de alimente, de asemenea, reprezintă secrete de care au cunoștință doar cei inițiați, secrete pe care, dacă ai suficientă răbdare, le poți afla și tu. Tot ce trebuie să faci este că urmărești sute de podcasturi și să citești mii de articole. Totul este acolo! Doar trebuie să fii suficient de atent și să ai suficientă răbdare pentru a nu pierde ceva.
A, și totul este interconectat. Sala de sport cu micul-dejun, cu numărul de pași (nu, pașii nu sunt facultativi doar pentru că ai fost la sală! Ce? așa credeai?), cu suplimentele alimentare zilnice (multe! că nu poți risca un deficit de fier, magneziu, creatină, taurină, vitamina C, vitamina A, vitamina B, plus altele 100 de lucruri fără de care nici nu pricepi cum ai putut supraviețui până ai găsit adevărul pe Internet despre corpul tău), cu ora de culcare (și ora de trezire, firește). Orice pas greșit distruge echilibrul.
Înalta specializare a vieții „specializate” ne lasă fără timp. Trebuie să fii productiv la serviciu, trebuie să faci sport după reguli stricte, trebuie să mănânci după reguli stricte, trebuie să citești ceva zilnic (și aici sunt reguli clare și stricte!), trebuie să interacționezi cu prietenii (e un predictor al lungimii vieții! Nu te poți juca cu acest aspect), trebuie să urmărești anumite filme (ceilalți le văd, pe unele le-au găsit transformatoare și au lăsat urme adânci, ți-au spus asta deja) șamd.
Când să le faci pe toate? Dar trebuie... Și trebuie făcute și bine!
Iar uneori ghinionul lovește! Gândiți-vă la o problemă minoră cu acest obiect pe care-l supui zilnic torturii, în multiple feluri (științifice). Da, mă refer la corpul tău. O simplă durere de cap nu mai este o durere de cap! Întreaga-ți lume este dată peste cap de o durere de cap. Toată planificarea ta precisă, îndelung pusă la cale, este aruncată în aer! Singura întrebare mai este: cât de repede poți reveni la ce trebuie după acest șoc existențial? Cei puternici trec totuși doar puțin afectați peste astfel de incidente nedorite din viața lor.
Însuși contactul cu tehnologia este „legiferat”. În ce poziție să stai pe scaun (unii deja stau doar în picioare! e mai bine!), cât timp să petreci neîntrerup în fața unui ecran, cum să ții capul șamd. Există, așadar, un mod recomandat de a interacționa cu tehnologia, de orice fel, scăpând astfel de toate efectele nocive. E rezolvat! Cel puțin asta este promisiunea... Dar ai făcut tot „cursul” online? Sigur ți-a scăpat ceva.
Tehnologia livrează ce dorește... Pe vremea când televiziunea era dominantă se mai vorbea despre ce vrea publicul să primească. Iar opinia părea să fie că o televiziune ar ajunge la audiențe mari dacă avea programe de utilitate publică. Tot efortul părea să fie acela de a identifica ce anume dorea populația.
Rețelele sociale a schimbat paradigma. Pe de-o parte am aflat că lumea nu vrea nimic anume, ci doar vrea să i se ofere ceva.
Pe de altă parte am aflat că oamenii sunt mulțumiți cu conținut de proastă calitate. Pardon... Am vrut să spun că am aflat că ce se credea că este conținut de proastă calitate s-a descoperit că este produsul de calitate prin excelență. Cu cât mai ciudat, cu atât mai atrăgător. De aceea pe TikTok, cu unele excepții, cei mai faimoși sunt cei mai proști dintre proști.
Nu cei care se desprind în sus prind la urmăritori, ci cei care se desprind în jos.
Iar ceea ce ne spun cei mai proști dintre noi este ceea ce este cel mai excentric lucru la care se pot gândi. Tehnologia îl obligă până și pe cel mai excentric să etaleze ce are el mai excentric, pentru că știe că dacă se prezintă așa cum este când nu-l privește nimeni, este plictisitor. Iar cei mai excentrici sunt, într-adevăr, capabili de excentricități ce merită toată atenția noastră! Nu?
Dar orice mesaj care ajunge la urechile cuiva, transformă. Iar materialele cu care ne bombardează cei mai proști dintre noi, ne sculptează zilnic după chipul și asemănarea lor. Este pur și simplu natural să luăm forma mediului în care trăim. Dacă ai ajunge, pe nedrept desigur, într-o închisoare de maximă siguranță, printre cei mai înrăiți infractori, crezi că te-ai putea ține departe de cultura, obiceiurile și modul lor de a vedea lumea?
Tehnologia ne-a transformat în marfă. Opinia curentă este că tehnologia este un instrument. Ca un cuțit. Faci cu tehnologia ce ai nevoie. Te ajută. Ai nevoie de un curs special, necreat de nimeni deocamdată, pentru așa ceva :)
Dar, deocamdată, omul este un instrument pentru tehnologie. Prin om, tehnologia se dezvoltă, iar cei care-o dirijează din urmă îi folosesc în funcție de cum cred de cuvință și de cine plătește pe cei conectați.
În plus, tehnologia l-a transformat pe om într-un obiect, care este „adecvat” doar dacă are comportamentul potrivit.
Care este comportamentul potrivit? Un om care corespunde cerințelor tehnologiei moderne este cel care este:
- perpetuu conectat
- perpetuu în interacțiune (nu poți doar privi! scrie! pune măcar o poză! deși, dacă nu poți altfel, ești tolerat și așa, pasiv...)
- perpetuu deschis la nou (încearcă noi opțiuni! experiența ta va fi entuziasmantă)
- implicat (îți pasă. spune ce gândești. reacționează la probleme sociale prezentate pe rețele. propune schimbări profunde ale societății, deși nu te aude nimeni).
Fiind tu utilizatorul perfect, într-o lume virtuală din care nu mai poți ieși, câțiva oameni (și aici nu mă mai refer la tine, ci la cei cu care ai statuete pe birou) trăiesc zilnic cu sentimentul că pot controla întreaga planetă. Și asta dincolo de miliardele care le intră în conturi din diverse surse, toate legate de legătura ta strânsă cu tehnologia...
Pe scurt, că și așa m-am lungit mai mult decât mi-am propus, singura problemă cu tehnologia este că transformă omul neatent într-o entitate însingurată, care a uitat de sine și de ceilalți, a cărui minte este copleșită de resturile emanate de cei mai primitivi dintre noi (afișați și aceia în cea mai rudimentară formă a lor), care nu mai poate face diferența dintre natură, sub orice formă, și afișarea ei pe un ecran.
În rest, veștile toate sunt excelente!
Mai poți citi și:
-- Homo delectationis. De ce TikTok este culmea evoluției umane
-- Omul perpetuu cuplat și evanescența trăirilor
-- De ce prostiile și tragediile ne captează atenția
-- De ce nu vedem la fel lumea, deși privim la aceleași lucruri
