• Cuvântul scris are avantajele lui, dar gândiți-vă că este totuși un înlocuitor palid al vorbirii. Câte pagini trebuie scrise pentru a descrie strigătul disperat al unei mame care își pierde copilul?
Apreciem marii scriitori tocmai pentru că reușesc să folosească acestă tehnologie stranie a scrisului, care nu poate reda nici pe departe bogăția de simțiri a omului ori a contactului nemijlocit cu realitatea, pentru a sugera decent un act uman greu transferabil în alt domeniu al exprimării.
În transferarea în scris a unor emoții puternice se vede în toată indecența artificialitatea limbajului și inadecvarea sa în a capta esența minții, care este de altă natură decât cea a limbii.
Faptul că limbajul este un instrument recent în instrumentarul cognitiv al omului nu este deloc lipsit de semnificații.
• Pare că limbajul este esența a ceea ce suntem în ce privește înțelegerea lumii, dar limbajul are o caracteristică ușor de ignorat: este un instrument de captare a experiențelor, este o extensie interpretativă. Ca orice instrument, are limite și introduce distorsiuni. Într-un fel, limbajul este un alt simț, căci se bazează pe un flux de date (ce ne populează „mintea”), dar capacitatea de distorsiune a realității este mai mare decât cea a simțurilor mai vechi.
• Puțini mai observă ironia stilului de viață ideal de azi: în programul zilnic trebuie inclus timp pentru a ne mișca organismul, fiind, într-un sens, proprii noștri bichoni, iar hrana presupune selecție atentă, dat fiind că o lungă serie de alimente sunt... vătămătoare.
Pur și simplu nu avem ce să facem cu propriile corpuri, care ne încurcă în păstrarea stimei de sine. Căci în lumea modernă deplasarea sau comunicarea cu cineva depărtat nu mai includ mișcarea...
Se poate trăi în poziția așezat tot timpul. Călătoriile suscită modificări minime, efortul suprem la care ne mai obligă viața constă în mutarea bagajelor din sufragerie în portbagaj și mersul pe jos 100 m de la camera de hotel până la primul șezlong.
Progresul a adus specia umană la totală inadecvare în raport cu natura. Modul în care trăim, dacă nu suntem foarte atenți, este împotriva propriei ființe, autodistructiv, indicând... culmea progresului.
A ajuns motiv de mândrie și dispreț față de ceilalți alergatul fără noimă pe străzi (se numește sport) și continua luptă cu selecția unor alimente care te mențin mereu la limita foamei.
• Orice teorie despre începutul lumii trebuie să explice și cum a fost posibilă teoria.
• Cei mai mulți dintre cei pe care-i citim, privim și ascultăm ne spun ce se vede.
Cei pe care-i urmărim zilnic, nu am nimic de spus.
Și ne atrag atenția cei „colorați”, cu idei ridicole, cu teorii ale conspirației.
Dar cei care ar trebui identificați și citiți / ascultați sunt cei care văd și ne spun ce nu se vede.
• Va ajunge războiul viitorului un fel de lupte de cocoși?
Tendința spre tehnica de lupta autonomă este evidentă. Iar inteligența artificială va preda complet controlul către mașini, inclusiv decizia lovirii țintelor adverse.
Va mai fi cazul ca tancurile, autonome și fără echipaj, să lovească blocuri de locuințe sau lupta se va da până la ultima bucată de metal ce încă poate trage un cartuș?
Va deveni, prin urmare, războiul viitorului, dincolo de implicațiile politice, doar un alt rând în lista de pariuri din sălile de jocuri de noroc?
• Manuscrisul faimoasei cărți a lui Yuval Noah Harari, Sapiens. Scurtă istorie a omenirii, a fost inițial respins de multiple ori de editurile din Israel. Apoi, după ce în fine a găsit o editură interesată, cartea a rămas netradusă timp de câțiva ani.
Spune asta ceva despre valoarea cărții sau despre valoarea editurilor?
• Suntem primitivii unei noi ere. Și se aplică fiecărei generații astăzi.
• E un paradox faptul că cu cât o perioadă istorică este mai liniștită și mai prosperă, cu atât primește o mai mică atenție în cărțile de istorie?
• Din punct de vedere al traficului rutier, omenirea este (încă) în faza de orbecăială, indicând (încă) o revoluție care a avut loc fără înțelegerea consecințelor și o incapacitate globală de adaptare. Mor zilnic circa 3.700 de oameni în accidente pe străzi, circa 1,35 milioane anual, la nivel global.
În România în anul 2022 au fost înregistrate 4.711 accidente, soldate cu decesul a 1.634 de persoane și rănirea gravă a altor 3.685, ceea ce înseamnă că în jur de 5 oameni mor zilnic în accidente rutiere, iar 10 sunt grav răniți (iar această grozăvie indică o îmbunătățire substanțială a situației față de ultimii ani), fiind înregistrate, în medie, 13 accidente grave zilnic. E o mică diferență față de ce se întâmplă cu cei din prima linie a frontului în Ucraina, totuși...
• Faptul că suntem ușor înșelați de asemănările dintre diverse tehnologii ne face să credem aberații precum mutarea conștiinței pe un computer. Tehnologii precum tiparul și computerul par la fel, dar nu sunt.
O carte pe hârtie pare la fel cu aceeași carte pe un computer, dar nu este, căci esența este diferită, putând fi modificată sau distrusă în moduri diferite, cu efecte diferite.
De aceea ne pare că interceptarea unor unde cerebrale ar fi interceptarea conștiinței umane, dar nu este.
La limită, chiar dacă întreaga activitate cerebrală ar putea fi transferată în biți, este calculatorul un mediu identic cu cel cerebral, pentru ca biții captați să poată fi „retranslatați” în activitate cerebrală?
• În esență, mintea umană este ca ChatGPT: nu știi ce furnizează până nu încerci. Dar, fapt interesant, fără să încerci, nimic bun nu apare de la sine.
• Este atenția asupra a ceva parte din conștiință? Cu alte cuvinte este posibilă atenția fără conștiință de sine? Cred că este posibil, multe animale fiind, cred, capabile să se concentreze asupra unui lucru, fără a fi însă conștiente de ele.
• Din când în când îmi amintesc faptul că azi comunicăm cu viteza luminii și că mai repede nu se poate. Ca să ajung la oricine are un telefon conectat la Internet nu am nevoie de timp. Întreaga planetă, întreaga populație a lumii este în proximitatea mea; într-un sens, o extensie a propriile mele ființe. Comunicarea instantanee este, cred, cel mai uimitor lucru pe care l-a obținut omul.
• Conștiința este în același timp cea mai prezentă, intimă și cea mai ascunsă realitate.
Pur și simplu nu există nicio punte de legătură între modul în care înțelegem natura, prin știință, și modul în care am putea înțelege conștiința.
Nu există alt mod direct de acces la aceasta decât prin introspecție, dar, în mod evident, nu avem acces direct la procesul sau sursa conștiinței. Iar orice cercetare din afară, prin tehnologie și observații, este sortită eșecului. Căci conștiința nu este o chestiune de observare mediată, cum este un atom, ci una de auto-observare.
Aceste gânduri despre conștiință sunt acte ale conștiinței mele. Cum e posibil așa ceva?
• Spațiul și timpul au această proprietate stranie că le putem numi și reprezenta, dar nu în elementul lor cel mai mic (fundamental) sau în totalitate. Nu ne putem imagina (nu putem concepe) nici cea mai mică particulă de spațiu / timp, nici tot spațiul / timpul.
• Sub aspectul simțului vizual, nu suntem funcțional diferiți de o antenă TV. Ochii asta sunt: captatoare de radiație electromagnetică. Exact ca antena TV.
• Sunt mulți oameni de știință care știu enorm de multe detalii ale unor explicații greșite, dar care par convingători prin impenetrabilitatea acelor explicații.
Faptul că nu înțelegi ce spui te obligă să compensezi prin reprezentație.
• În genere, orice idee progresistă promovată cu agresivitate este primul pas pentru impunerea totalitară a acesteia și transformarea în ideologie. Se întâmplă astăzi cu ideile despre sex și gen.
• În muzică vorbirea și textul sunt de umplutură, nerelevante, căci muzica este o tehnologie în sine, cu propriul său mesaj, independentă de cele două. Mai mult, adesea, cu cât mai de neînțeles cele două, cu atât mai misterios și interesant cântecul.
• Propaganda are succes pentru simplul motiv că tehnicile de comunicare posibile azi sunt dezechilibrate în raport cu capacitatea de reacție a omului modern.
Nu există metodă acceptabilă de autoprotecție, de aceea auto-extracția din haosul media este singura regulă importantă pe care trebuie să o aplice o persoană ce se vrea întreagă mental.
