Creierul nostru are o preferință pentru control și certitudine. De aceea ne simțim mai confortabil atunci când semafoarele au cronometru, când există butoane pentru culoarea verde (chiar dacă multe sunt false...) la trecerile de pietoni, când aplicația de taxi ne spune câte minute mai sunt până vine taxiul, când panoul de afișare din metrou (și din stația de autobuz, prin unele locuri...) ne spune cât mai durează până vine următorul tren / autobuz. Până și ambuteiajele pe Valea Prahovei sunt mai tolerabile, dacă ne spune aplicația de navigație prin satelit durata acestora.

De ce urâm spitalele de stat și le preferăm pe cele private? Ce face diferența? Nu neapărat calitatea serviciilor. În primul rând, cred: programarea care se respectă. Ora investigației este știută, căci faci programare, durata la fel. Din nou, pentru că tolerăm greu incertitudinea.

Când știi acest lucru despre natura umană, dacă ești primar ori ai altă funcție care poate aplica această regulă simplă, atunci ai oportunitatea de folosi această înclinație pentru certitudine pentru a spori confortul populației. Iar costurile sunt minime.

Cu cât un produs are o origine mai îndepărtată / exotică, cu atât mai apreciat / dorit / prețios. Sarea de Himalaia este un bun exemplu. O sare roz trebuie să fie mai bună decât una albă, dacă este adusă de atât de departe, nu?

În aceeași idee, cel mai probabil același produs pare că are un efect mai puțin semnificativ asupra sănătății dacă are un gust plăcut, decât dacă are unul neplăcut.

Aparatul birocratic s-a „perfecționat” atât de mult, încât este posibil ca specia umană să dispară pentru că nu e în stare să ia deciziile corecte la timp. Iar procedurile au ajuns în instituțiile statului atât de numeroase și stufoase, că e posibil să nu mai știe nimeni ce trebuie aplicat și când.

În plus, sunt nenumărate domenii ale societății unde ne așteptăm să vedem uniformitate, dar care sunt caracterizate de arbitrar, inconsecvență ori imprecizie. Justiția (decizii diferite pentru spețe similare; eliberare condiționată acordată după criterii greu de înțeles, comparativ), medicina (diagnostice diferite la doctori diferiți pentru aceleași simptome), psihiatria (unde și cei sănătoși pot fi găsiți bolnavi) etc.

Căsătoria este o întreprindere prea serioasă pentru a lua în serios dragostea la prima vedere.

E un mister irezistibil în fiecare persoană străină și atrăgătoare. Dar ca în cazul titlurilor de ziar atrăgătoare și înșelătoare, unde după ce dai clic vezi că promisiunea titlului nu este materializată în conținut, multe astfel de persoane se dovedesc insipide și intolerabile, după ce sunt cunoscute în profunzime.

Oricâte firme de curierat vor apărea, oamenii vor merge în număr mare la supermarket, pentru că merg acolo să cumpere ce nu știu că vor, ceea ce, desigur, nu se poate când faci o comandă pe baza a ce știi că vrei.

E o ironie destul de transparentă în termenul „umanitate” cu sensul de „sentiment de bunăvoință, compasiune pentru nenorocirile altuia, bunătate”. Ca și în termenul „omenie”. Raportat la ce a dovedit că e în stare specia umană în materie de barbarie.

Este totuși uimitor cum o specie atât de tânără, ca Homo sapiens, ca are în jur de 200 mii de ani și care a ieșit din Africa acum doar 75 de mii de ani, a reușit atât de repede să ducă planeta în pragul unui dezastru. Viața există pe Terra de mai bine de 3 miliarde de ani.

În plus, vrem să mergem pe Marte, dar nu știm mare lucru despre interiorul oceanelor planetare. Pe care le distrugem ușor ușor, fără a ști măcar cu certitudine ce va dispărea de acolo.

Cum face creierul diferența dintre amintirile ce provin din visuri și cele ce provin din viața reală? Dată fiind tendința noastră ca odată cu trecerea timpului să modificăm constant amintirile, fără să ne dăm seama, oare câte dintre visurile noastre ajung să fie confundate după o vreme cu amintiri ale unor evenimente reale?

Toate acele cărți care-ți explică ce să faci ca să ai succes și să te îmbogățești omit un lucru totuși fundamental: pe cititor, pe cel care trebuie să pună în practică acele sfaturi. Oamenii sunt diferiți în ce privește inteligența logico-matematică, capacitatea de efort, cultura generală, cunoștințele necesare pentru a începe orice, capacitatea de a asuma riscuri etc. Oamenii nu sunt toți de succes nu pentru că nu știu ce trebuie să facă, ci pentru că nu pot sau nu sunt dispuși să facă ce trebuie. În plus, mai ai nevoie și de un mediu cu oportunități.

Cine stabilește cine e un mare dirijor? Orchestra, publicul, presa? Bazat pe ce? Și de ce să cânți melodia altcuiva („cover”) indică o lipsă de creativitate, dar nu este nicio problemă pentru o filarmonică?

Cea mai importantă funcție a mașinii de spălat este că ai unde să ascunzi farfuriile murdare. Altfel, pierzi mai mult timp cu folositul mașinii decât cu spălatul „clasic” al farfuriilor.

De ce are un cal un creier de o mie de ori mai mare decât un șoarece? Poate părea o întrebare fără sens, dar nu e. De ce ar avea nevoie un cal nevoie de atât de multă materie cerebrală, comparat cu șoarecele?


Citiți și: Ce mi-ar plăcea să aibă un soft de navigație prin satelit


Credit imagine: Lucas Zimmermann

Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Fii primul care comentează.

Spune-ne care-i părerea ta...
caractere rămase.
Ești „vizitator” ( Fă-ți un cont! )
ori scrie un comentariu ca „vizitator”

 



Ar fi util dacă ne-ai sprijini cu o donație!
Donează
prin PayPal ori
Patron


Contact
| T&C | © 2021 Scientia.ro