Întrebarea milenară cu privire la sensul vieții omenești își are răspunsul chiar sub ochii noștri, doar că suferim de cecitate în fața evidenței: sensul vieții noastre este distracția! Acesta nu este un pamflet, ci un articol cât se poate de serios. Dacă aveți argumente contra, sunt curios să le citesc. Nu trebuie decât să vă dați un pas în spate și să priviți către lume: în esență, ceea ce-și doresc oamenii să facă este să se distreze. De aceea cred că specia noastră ar trebui redenumită din Homo sapiens în Homo delectationis.

Să comparăm două seturi de preocupări din lumea modernă. Pe de-o parte avem sportivii, artiștii de toate felurile, bloggeri, padcasteri de succes etc., iar pe de altă parte avem cercetătorii, pompierii, profesorii, polițiștii șamd. Câți sportivi celebri cunoști și câți profesori? Este limpede în ce categorie veți găsi venituri mari și fabuloase. De asemenea, este clar de care este nevoie mai mare într-o societate funcțională. Ce-i diferențiază pe primii de ceilalți? Faptul că primii produc ce vrea toată lumea: distracție! Sigur, vrem și educație, și protecție șamd, dar la modul general; în schimb distracție vreau pentru mine, acum și mereu!

Să privim lucrurile din perspectivă istorică. Specia umană are 2-3 sute de mii ani. Capacitățile cognitive de astăzi au apărut, nu se știe cum, acum circa 50 de mii de ani. Am început să folosim semne (scrisul) pentru a ne consemna isprăvile în urmă cu doar câteva mii de ani. Cea mai mare parte a istoriei omului este una asemănătoare celorlalte animale: o luptă pentru supraviețuire. O alimentație insuficientă, boli, lipsa unei medicine care să contribuie la tratarea bolilor și prelungirea vieții, insecuritate (riscul de a fi invadat de un adversar mai puternic, prădat, luat sclav, ucis...) - au fost, în mare, caracteristici ale vieții umane.

Dar progresele tehnologice și culturale, precum și acumularea de bogății în urma exploatării mai eficiente (dar cu efecte adverse teribile) a mediului au schimbat contextul în care o bună parte din omul modern trăiește. Astăzi mulți dintre membrii speciei noastre nu au grija zilei de mâine: dispun de hrană la discreție, dispun de sisteme sanitare performante / rezonabile, care-i ajută să depășească multe dintre problemele medicale, dispun de posibilități nelimitate de călătorie pe aproape întreg globul.

Ce poate face omul atunci când problemele privind supraviețuirea au dispărut? Către ce să-și întoarcă atenția? Ce să facă cu viața lui? Cum să-și petreacă timpul? Fiind acum înzestrat și cu o superputere, capacitatea de a raționa și a-și planifica viața altfel decât orice animal. Realmente nu există altceva decât distracția... Iar sursele de distracție se adună continuu.

O parte a omenirii a putut înlocui bucuria de a supraviețui cu bucuria de a se distra.

Sigur, vor fi și voci care vor menționa cărțile mari ale omenirii, muzica clasică, cercetarea, alte activități intelectuale etc. Dar astfel de opinii nu țin cont de realitatea istorică a speciei noastre. Niciodată în istorie astfel de preocupări nu au fost de interes pentru vreun procent însemnat în vreo societate umană.

Distracția ne oferă ceea ce ne dorim: să ne scape de plictiseala și, uneori, oroarea de a fi cu noi înșine. Fie că vorbim despre filme artistice sau seriale, fie că vorbim despre perorații stupide pe TikTok, în fapt toate oferă ceea ce ne dorim: distracție.

Unii încearcă să ne explice că și distracția are mai multe niveluri, că există distracție „superioară”, rafinată și distracție „ieftină”. Nu au înțeles esența: omul caută distracție facilă. Întreprinderea nu este una sofisticată.

Omul vrea să râdă, care de multe ori înseamnă să râdă de altul (deci să-și măgulească amorul-propriu), și vrea să critice. Cu cât mai idiot sau mai deșănțat discursul pe care-l aude, cu atât mai atrăgător. Dacă vă întrebați de au succes emisiunile TV ori clipurile în care apar inși slabi cu duhul, acesta este răspunsul: ne place să ne comparăm cu cei care par mai proști ca noi, căci ne crește stima de sine. Oricât de încrezători am fi în propria persoană, nu putem scăpa tentației de a ne compara, superior, cu cei mai proști.

Practic pe TikTok găsești zilnic Stani și Brani de ocazie, unii chiar mai buni decât originalii. Iar „filmul” comic de pe TikTok este nesfârșit. Nu ai timpul necesar pentru a consuma totul. Și cum l-ai avea, când toată populația planetei s-a transformat într-una de actori de ocazie?

Filmele, cu cât mai departe de realitate, cu atât mai captivate, pentru că de ce ne-am pierde vremea cu urmărirea unei vieți terne, ca cea în care suntem „îngropați” zi de zi? Ne rupem de noi înșine și trăim pentru o vreme în universurile utopice inventate de scriitori / scenariști înzestrați. În acest fel propria viețuire împrumută din extraordinarul lumii imaginate în film.

Uitați-vă ce fac mulți dintre cei foarte bogați, care nu sunt observați cu vreo preocupare care să le ocupe timpul: ba se droghează, ba schimbă constant partenerii / partenerele, ba își cumpără iahturi / avioane / castele / insule, ba sunt parte dintr-o rețea „selectă” de prostituție, ba fac trasee de câteva minute în jurul planetei, ba se dedau unor „sporturi” ilegale (vezi cazul Epstein). Nu toți, desigur. Mulți își cheltuiesc averile pentru cauze nobile.

Dar ideea este alta: omul, oricât de bogat, rareori găsește o altă preocupare cu sens care să se separe de distracție. Distracția este ceea ce ne separă de restul animalelor. Distracția este esența vieții, iar un număr din ce în ce mai mare de oameni, în special din lumea occidentală, și-o permit.

Ce vedem la o bună parte din tinerii din Vest? Nu vor să muncească, se joacă pe calculator / consolă ore în șir în fiecare zi, urmăresc la nesfârșit filme pe computer, se întâlnesc cu prietenii pentru a bea împreună (iar uneori pentru a se droga). Sigur, nu toți. Dar asta este lumea noastră...

Trebuie să ne amintim că munca nu a fost mereu valorizată de-a lungul istoriei omului. La urma urmei, de ce ar fi fost? Ce e așa interesant să-ți petreci timpul făcând lucruri repetitive, de multe ori abrutizante, care-ți afectează sănătatea și care nu-ți oferă nicio satisfacție, de regulă pentru un venit nu prea grozav? Dacă îți permiți să trăiești fără a munci, de ce nu? Iar dacă necesitățile esențiale (alimentație, cazare, asistență medicală) sunt asigurate cumva, de familie, de societate, de ce să nu te dedici distracției? Căci distracția este forma superioară de a-ți trăi viața!

Din nou, nimic din ce e mai sus nu este disprețuitor ori critic. Este pur și simplu o radiografie a lumii de azi, așa cum o văd eu.

Distracția este ce a găsit omul ca fiind forma superioară de existență într-un univers „rece”, fără zei și care nu ne spune nimic despre un scop superior al vieții. Într-o lume absurdă, în care tot ceea ce facem este sortit pieirii, distracția este, se pare, singura modalitate de a ne menține un tonus acceptabil.

În final, dacă religiile vor dispărea cu totul într-o zi, vor dispărea pentru că mențin cu încăpățânare un plan de existență care se opune distracției.

Credit imagine depositphotos.com 

Write comments...
symbols left.
You are a guest ( Sign Up ? )
or post as a guest
Loading comment... The comment will be refreshed after 00:00.

Be the first to comment.


Dacă găsești site-ul util, ne poți ajuta cu o DONAȚIE